Tenebroase structuri de interese, clientelism, patronaj, cinism, manipulări. În niciun caz spirit democratic. Lansarea şi întreaga tevatură din jurul candidaturii prezidenţiale a discipolului răposatului Malița, Călin Georgescu, fac parte din ceea ce, încă în 1990, am diagnosticat drept revanşa rinocerilor.
Mai mulți prieteni mi-au spus că ar merita să scriu mai detaliat despre Mircea Malița (1927-2018). A fost un activist comunist de tineret în anii stalinismului dezlănţuit. În 1949-1950 a lucrat împreună cu Virgil (Gipo) Ioanid în conducerea Secției Studenţi a CC al UTM. Deci în perioada de maxime represiuni împotriva celor cu „dosare suspecte” şi „origini nesănătoase”. Prieten din acei ani cu Ion Iliescu.
Ca ministru al Educației, a flirtat cu unii intelectuali, inclusiv Mihai Botez. L-am avut profesor la Sociologie, în 1973. Preda aplicații ale matematicii în ştiinţele sociale. Cursul l-a ținut eminentul matematician Silviu Guiasu. Malița s-a înfăţişat de două, poate trei ori. Era sec, prețios, distant, crispat. Curtean al lui Ceauşescu fiind, avea la rândul său propria curte.
Era în vizorul Securităţii, dar nu de o manieră suspicioasă. Securiştii „tehnocrați” gustau eseistica sa despre viitorul planetei, suveranitatea țărilor mici şi mijlocii, oxigenul din aer şi Clubul de la Roma. În timpul lui Gheorghiu-Dej a fost ministru adjunct de Externe. Se ştia bine cu Brucan, dar făceau parte din tabere diferite. Ceauşescu îi aprecia deferența, solicitudinea, suplețea plecăciunilor.
A avut grijă să nu schițeze nici cea mai timidă critică la adresa ineptei dictaturi. Era folosit ca un alibi. Expertul diplomatic, elegant în ținuta şi exprimare servindu-l fără murmur pe tiranul paranoic. Mâlita a practicat şi i-a învăţat şi pe alţii să practice arta tiranofiliei. Pluralismul democratic nu-l interesa câtuşi de puțin.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
