Fake news-ul nu s-a născut pe Facebook. Nici pe TikTok. Și nici măcar odată cu apariția ziarelor. De fapt, politicienii și conducătorii au înțeles de mii de ani un lucru foarte simplu: cine controlează povestea are mai multe șanse să controleze și felul în care oamenii văd realitatea.
Un exemplu spectaculos vine din Egiptul antic. În jurul anului 1274 înaintea erei noastre, Ramses al II-lea se luptă cu hittiții la Kadesh. Rezultatul militar este departe de victoria zdrobitoare pe care și-o dorea faraonul. Dar egiptenii primesc altă versiune. În „Poemul de la Kadesh”, Ramses apare aproape ca un supererou: abandonat de oaste, se aruncă singur asupra dușmanilor și îi învinge cu ajutorul zeului Amon. Iar povestea nu rămâne într-un singur exemplar. Este înscrisă pe temple în mai multe locuri din Egipt. Un fel de campanie multimedia a Antichității.
Sărim peste un mileniu și ajungem la Roma. Iulius Cezar nu avea nevoie de Facebook pentru a-și construi imaginea. Avea De bello Gallico. În relatările despre războaiele din Galia, Cezar vorbește despre sine la persoana a treia, aproape ca un reporter neutru. Numai că reporterul era chiar generalul care purta războiul. Își prezenta victoriile, își justifica deciziile și descria amenințarea galilor într-un mod care îi consolida reputația politică la Roma.
Dar adevăratul maestru al comunicării politice avea să fie moștenitorul său: Octavian, viitorul Augustus.
Continuarea, în RFI România
(Foto: Bătălia de la Kadesh. Sursa imagine: Egypt Museum)
