Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a pus în consultare publică proiectul Catalogului național al zonelor prioritare pentru biodiversitate, document care ar trebui să pună în aplicare angajamentele României privind protecția strictă a naturii. Din obiectivul inițial de 10% din suprafața terestră, proiectul de ordin ajunge însă să acopere doar aproximativ 2,54% din teritoriul țării.
În forma actuală, Catalogul cuprinde 472 de zone prioritare pentru biodiversitate, formate în mare parte din suprafețe care beneficiau deja de un regim ridicat de protecție: zonele strict protejate din parcurile naționale și naturale, rezervațiile naturale, monumentele naturii, pădurile virgine și cvasivirgine și pădurile de fag incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Prin adoptarea ordinului, Ministerul Mediului îndeplinește formal Jalonul 34 din Planul Național de Redresare și Reziliență, însă lasă în afara protecției numeroase suprafețe cu biodiversitate ridicată, în special acolo unde includerea lor depinde de acordul proprietarilor sau al administratorilor terenurilor.
De la obiectivul de 10% la numai 2,54%
Strategia Uniunii Europene privind biodiversitatea pentru 2030 stabilește că cel puțin 30% din suprafața terestră și marină a Uniunii trebuie protejată, iar o treime din aceste zone – echivalentul a cel puțin 10% din suprafața terestră și 10% din cea marină – trebuie să beneficieze de protecție strictă.
Proiectul pus acum în dezbatere de autoritățile române este departe de această țintă. Potrivit propriului referat de aprobare al Ministerului Mediului, cele 472 de zone incluse în Catalog reprezintă doar „circa 2,54% din suprafața terestră a țării”.
Diferența este majoră: România consemnează oficial mai puțin de un sfert din procentul care ar trebui să beneficieze de protecție strictă până în 2030.
Ministerul susține că aceasta este doar „o primă etapă” și că procesul de desemnare va continua. Documentele publicate nu prezintă însă un calendar clar pentru etapele următoare, nu stabilesc suprafețele suplimentare care vor fi incluse și nici termenul până la care România intenționează să se apropie de pragul de 10%.
Protecția biodiversității, condiționată de acordul proprietarilor
Una dintre principalele probleme ale mecanismului adoptat este condiționarea desemnării unor zone de acordul proprietarului sau administratorului.
Referatul de aprobare precizează că unele categorii de terenuri intră automat în Catalog, în timp ce pentru alte suprafețe este necesar acordul administratorului sau al proprietarului.
În cazul pădurilor de stat din afara ariilor naturale protejate au fost incluse numai suprafețele acceptate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Ministerul arată că acordurile Romsilva au fost transmise în luna mai 2026 pentru cele 41 de direcții silvice.
Pentru proprietățile private, comunicatul oficial este și mai explicit: acestea „își păstrează regimul juridic actual”. Cu alte cuvinte, existența unor habitate valoroase sau a unor specii amenințate nu este suficientă pentru instituirea protecției, dacă proprietarul nu acceptă includerea terenului.
În aceste condiții, interesul public privind conservarea biodiversității ajunge subordonat voinței proprietarilor și administratorilor. Suprafețe identificate pe criterii științifice ca fiind valoroase pot rămâne în afara Catalogului, chiar dacă sunt importante pentru conectivitatea ecologică, conservarea habitatelor sau protejarea speciilor.
Catalogul consacră în principal protecții care existau deja
Ministerul prezintă proiectul drept un pas important în protejarea patrimoniului natural. Analiza componenței Catalogului arată însă că cea mai mare parte a suprafețelor beneficia deja de diferite forme de protecție.
Sunt incluse zonele strict protejate și integrale din parcuri, Rezervația Biosferei Delta Dunării, rezervații și monumente ale naturii, păduri UNESCO și păduri virgine sau cvasivirgine. Singura extindere semnificativă o reprezintă pădurile statului pentru care Romsilva și-a exprimat acordul.
Prin urmare, ordinul nu produce o extindere apropiată de obiectivul de 10%, ci reunește într-un Catalog național suprafețe care erau, în bună măsură, deja protejate prin alte acte normative.
Inclusiv prima variantă discutată public, în aprilie 2025, acoperea numai 0,67% din suprafața țării. Procentul a crescut ulterior la 2,54%, dar rămâne foarte departe de ținta europeană.
Urgența reală: evitarea unei penalizări de 25,69 milioane de euro
Documentele ministerului arată că adoptarea ordinului este urgentată în primul rând de necesitatea îndeplinirii Jalonului 34 din PNRR.
Jalonul impune intrarea în vigoare a actelor normative pentru desemnarea zonelor de protecție strictă, redenumite în legislația românească „zone prioritare pentru biodiversitate”.
În cazul în care jalonul nu este considerat îndeplinit satisfăcător, România riscă o penalizare maximă de 25.693.287 de euro. Ministerul justifică adoptarea urgentă a ordinului tocmai prin nevoia de a evita diminuarea fondurilor europene.
Și comunicatul oficial pune accentul pe această miză. Ministra Mediului, Diana Buzoianu, afirmă că prin adoptarea Catalogului România îndeplinește „un jalon important din PNRR” și protejează fondurile europene alocate țării.
În forma actuală, ordinul riscă astfel să fie mai degrabă un exercițiu de conformare administrativă decât o reformă reală a protecției biodiversității din țara noastră, un obiectiv în care și-au pus speranțele majoritatea ONG-urilor de mediu.
Un procent care va fi greu de majorat
Consemnarea oficială a unui procent de numai 2,54% poate avea efecte pe termen lung. Orice extindere ulterioară asupra terenurilor care nu intră automat sub protecție va necesita noi documentații, negocieri și acorduri din partea proprietarilor sau administratorilor.
În lipsa unor termene obligatorii, a unei ținte naționale intermediare și a unui mecanism prin care interesul conservării să prevaleze în zonele cu biodiversitate excepțională, majorarea suprafeței va fi dificilă dacă nu imposibilă.
Există inclusiv riscul ca procentul protejat să stagneze sau să se erodeze în timp, sub presiunea exploatărilor forestiere, a dezvoltărilor imobiliare, a infrastructurii și a altor interese economice.
România bifează astfel un jalon din PNRR și evită, cel puțin pentru moment, o penalizare de aproape 26 de milioane de euro. Pentru natură, rezultatul rămâne însă modest: 2,54% din teritoriu, față de obiectivul de 10%, iar o parte importantă a biodiversității este lăsată în continuare la voia proprietarilor și a presiunilor de toate felurile.
(Sursa fotografiilor: Ministerul Mediului / Facebook)
