O investigație transfrontalieră, realizată de Mihai Goțiu (pentru Verde Curat/ România Curată) și Vladimir Kovacević (Detektor), cu sprijinul Journalismfund Europe, pe parcursul a mai bine de jumătate de an, a încercat să răspundă la întrebarea de ce proiecte hidroenergetice vechi de mai bine de jumătate de veac, din perioada comunistă, bazate pe tehnologii și mai vechi, sunt continuate acum, în ciuda analizelor experților, a opoziției localnicilor și a organizațiilor de mediu, a deciziilor Justiției, a schimbărilor politice și, mai ales, climatice și, nu în ultimul rând, în ciuda apariției unor tehnologii noi, mai eficiente, mai puțin costisitoare și mai puțin distructive de mediu?
În Bosnia și Herțegovina, investigația a vizat mega-proiectul Upper Horizons, care afectează bazinul râului Neretva, unde, anul trecut, darea în folosință a unuia dintre părțile acestuia a provocat deja un dezastru de mediu. „Acel proiect conceptual are deja 60 de ani. În acești 60 de ani, multe s-au schimbat, atât în ceea ce privește ceea ce știm, cât și în ceea ce privește protecția mediului și a naturii, în ceea ce privește cantitatea de apă, precipitații și zăpadă pe care o avem în timpul anului. Disponibilitatea apei este mult mai mică decât era acum 60 de ani, când a fost construit acel proiect”, a declarat Matej Vucić, profesor la Facultatea de Științe din Zagreb, pentru Vladimir Kovacević.
Impact nu doar la construire, ci mai ales după punerea lor în funcțiune
Cornel Ilinca este lector universitar la Universitatea Tehnică de Construcții București și are trei decenii de experiență în proiectarea și execuția lucrărilor hidroenergetice. Printre altele a proiectat câteva din micro-hidrocentralele din Munții Făgăraș care au stat la baza deschiderii unei proceduri de infringement împotriva României, din cauza încălcării normelor comunitare din domeniul protecției mediului. Acum recunoaște că a minimalizat impactul asupra mediului al acestor proiecte și, mai ales, că acesta se va resimți nu doar în faza construirii lor ci și, mai ales, ulterior dării lor în folosință.
”Există percepția greșită că centralele hidroelectrice au un impact foarte mare în timpul execuției, nu și al exploatării. De ce este greșită? Pentru că problemele de mediu, ceea ce înseamnă un regim hidrologic modificat, antropizat, se manifestă în timpul exploatării. Pe un râu pe care înainte aveam un debit (mai mare – n.a.), vom avea un debit mult mai mic față de regimul natural, cu impact asupra ihtiofaunei, cu impact asupra biodiversității. Deci centralele hidroelectrice pe toată perioada lor de exploatare au un impact mare”, explică expertul în ingineria apei.
Conform acestuia, măsurile pentru atenuarea impactului asupra mediului nu produc efectele proiectate și promise. ”Prin reducerea debitului și prin întreruperea conectivității longitudinale, chiar dacă se încearcă să se realizeze scări de pești, pasaje pentru ihtiofaună, de multe ori acestea nu sunt eficiente, cu toate eforturile depuse de inginerii proiectanți. Hidrocentralele modifică foarte mult mediul natural și au un impact care le face, astăzi, improprii în tendințele europene pentru a le promova ca fiind o energie verde. Ele sunt doar o energie regenerabilă”, e distincția pe care o face Cornel Ilinca cu privire la definirea corectă a hidroenergiei.
Continuarea, în România Curată
(Foto: Stăvilarul de la Surduc, de pe Bâsca Mare. FOTO: MIhai Goțiu)
