Școala romilor din satul lăutarilor

70 de copii de etnie romă învață în singura școală din România cu predare în limba romani, de la grădiniță și până în clasa a VIII-a. Unitatea de învățământ, unică în țara noastră, se află în județul Timiș, în satul Măguri, o comunitate în care peste 80% din localnici sunt de etnie romă.

În majoritatea familiilor există cel puțin un membru care știe să cânte la câte un instrument, dragostea pentru muzică fiind transmisă din generație în generație. Școala din Măguri reprezintă a doua casă pentru micuții din sat, fiind singura șansă pentru ca aceștia să aibă parte de un viitor mai bun.

Comunitatea din Măguri numără peste 700 de persoane, care trăiesc la aproximativ șapte kilometri de Lugoj, la poalele dealurilor. De altfel, din punct de vedere administrativ, Măguri este un cartier al acestui oraș. 

Un indicator îmi arată că la ieșirea din Lugoj, pe partea stângă, trebuie urmată șoseaua care duce spre Măguri, care merge paralel cu râul Timiș. După aproape trei kilometri, printre mici coline și tufărișuri, ajung în satul Tapia.

Nici țipenie de om, deși casele localnicilor sunt înșiruite pe marginea șoselei. De vină ar putea fi și vremea mohorâtă. Îmi continui drumul, iar după alți patru kilometri, pe partea stângă, la marginea pădurii, încep să apară primele case, toate aflate în diferite stadii de construire, cu etaj și mansardă. 

La doar câțiva zeci de metri mai încolo, pe marginea drumului, de pe o tăbliță prinsă de doi stâlpi ruginiți aflu că am ajuns în Măguri.

Tot drumul până la Măguri este asfaltat, iar la intrarea în sat am parte de un contrast între vechile case bănățene, cu fațade viu colorate, pe un singur nivel, și cele construite recent, una mai impunătoare decât cealaltă.

„Școala este un pic mai în față, primul drum la dreapta”, îmi spune o localnică din Măguri. Cotesc pe o uliță asfaltată, la dreapta, așa cum am fost îndrumată, iar la un moment dat, imediat după o curbă la stânga, doi căței de talie medie, unul alb și unul crem,  ies de pe o poartă, aleargă și încep să latre.

Sunt câinii care păzesc școala din Măguri. Clădirea școlii are fațada gri, murdărită de nenumăratele ploi, și cu acoperiș vechi din țigle. Pare o casă obișnuită, dar de o dimensiune mai mare. La intrare, flutură steagul tricolor și sunt fixate cele două plachete montate pe fațadă cu denumirile unității de învățământ, „Școala Gimnazială Nr. 12 Lugoj – Măguri, jud. Timiș”.

„Domnul director este plecat, dar se întoarce în cinci minute. A mers până la primărie să semneze niște acte. Știe că veniți„, îmi spune o femeie, angajată pentru a ajuta la întreținerea școlii, care mă așteaptă în poarta unității de învățământ, larg deschisă.

Un moment numai bun pentru ca aceasta să îmi arate, entuziasmată, cum s-a mai modernizat școala în ultimii ani. Ajungem în spatele clădirii principale, printr-un mic părculeț cu o bancă din metal ruginită, pe care a fost mâzgălit numele „Miță”, și două leagăne prinse cu lacăt de stâlpii de susținere, semn că nu pot fi folosite.

„Aici, în spate, este grădinița„, îmi explică femeia, în timp ce deschide o ușă de termopan și mă invită să urc la etaj. Intru într-un spațiu cu pereți pe care au fost pictate diferite personaje din desenele animate, cu dulapuri colorate cu albastru și alb. Este vestiarul prichindeilor care vin la grădinița din Măguri.

Pe holul mare de la intrarea în școală, tronează un un afiș care te avertizează atât în limba română, cât și în romani că „Școala din Măguri va fi locul în care fiecare elev, indiferent de etnie, să fie ajutat și îndrumat pentru dezvoltarea sa individuală și afirmarea identității sale.

Școala Măguri va deschide orizonturile elevilor săi dincolo de spațiul geografic local și de limitările pe care anumite tradiții și obiceiuri le pun la împlinirea fiecăruia ca om. (…) Școala Măguri va satisface, împreună cu comunitatea, nevoile fiecărui elev de a se simți competent, autonom și aparținător în același timp al unei societăți care nu este mereu deschisă”.

Pe același perete este agățat și un alt afiș, vechi de nouă ani, cu „Ruga copiilor romi”, eveniment care a ajuns la ediția cu numărul 15 în anul 2011. Este vorba de un festival unic în România, în care sunt prezentate cântece și dansuri populare specifice etniei, au loc recitaluri de poezii și sunt interpretate scenete. Toate în limba romani. 

„Am fost modele pentru copii că se poate”

Între timp, Mihaela Mocanu se întoarce din pauză, astfel că ne reîntâlnim pe hol. Mihaela are 49 de ani, este de etnie romă, iar la școala din Măguri predă de 20 de ani. S-a născut în satul Măguri și a decis să rămână aici pentru a-i ajuta pe copii să învețe, pentru a duce o viață mai bună. 

„Mi-am dorit mereu să ajut copiii și mi-a plăcut și meseria asta. Eu nici nu am copii. La această școală am învățat. Aici am terminat și eu opt clase. Eu sunt prima învățătoare care a predat aici în limba romani„, spune Mihaela, cu emoție și mândrie. 

Învățătoarea Mihaela Mocanu, care nu ascunde că este de romă a prins și perioada în care școala din Măguri nu era cu predare exclusiv în limba romani. Transformarea s-a produs în anul 2003, la solicitarea părinților și profesorilor. Iar Inspectoratul Școlar Timiș a fost de acord cu această propunere, după cum își amintește învățătoarea, pentru că „fiecare are dreptul să-și aleagă în ce limbă vrea să studieze, indiferent de etnie„.

Mihalea Mocanu povestește mai departe că „părinții au fost cei care au solicitat să se facă predarea în limba romani, iar noi, dascălii, am susținut această idee și am militat pentru a fi pusă în practică. S-a cerut asta pentru că era mai ușor pentru copii să învețe.

Copiii cei mici, care veneau la grădiniță de acasă, știau doar limba romani. La acea vârstă, ei nu prea cunosc și limba română. Mie îmi place să lucrez cu ei și îi ajut cât pot  de mult. Și eu sunt de etnie romă, așa că ajut copiii să învețe și limba română. La ore eu le explic atât în limba romani, cât și în limba română și automat învață și limba română”.

Învățătoarea consideră că predarea în limba romani e foarte utilă pentru copii, dar că aceștia au nevoie să știe și limba română pentru a se putea descurca pe mai departe, atunci când merg la liceu, la facultate sau când își caută un loc de  muncă.

Prin mâinile Mihaelei au trecut și elevi de etnie romă foarte buni la învățătură, „care au terminat și facultăți„, de care învățătoarea este foarte mândră: „nepotul meu a terminat aici și acum este inginer, a absolvit Universitatea Politehnica Timișoara, Automatică-Calculatoare.

Avem și asistente medicale, avem un preot, avem învățătoare care au fost elevele noastre și acum ne sunt colege, avem foști elevi care au fost la Medicină. Eu sunt mândră de toți.

Avem multe exemple pozitive pentru că am fost și noi la rândul nostru un exemplu pentru ei. Noi am fost modele pentru copii că se poate și ne mândrim cu ei”.

„Aici suntem ca într-o familie”

Livia Vodă este cel de-al doilea dascăl de etnie romă care predă la școala din Măguri. Are 55 de ani, este din orașul Lugoj, iar pe copiii din acest sat îi învață, de 19 ani, limba lor maternă – romani: „am urmat colegiul universitar la București, cu specialitatea în limba romani.

Mai precis, institutor în limba romani. Primii mei ani de învățământ au fost în orașul Lugoj, acolo am predat ca profesor de limba romani, apoi am predat la o altă școală, tot în orașul Lugoj, ca învățător, și aici este al treilea loc de muncă, unde predau limba romani”.

Pe profesoara de limba romani o găsim la oră, în timp ce le predă elevilor de clasa a VII-a și a VI-a. Sunt doar patru copii prezenți în sala de clasă, așezați câte unul în fiecare bancă. 

„Să știți că nu avem un număr mare de copii înscriși la școală, cel mult zece în fiecare clasă, pentru că multe familii din comunitate sunt plecate la muncă în străinătate. Unii sunt și răciți”, justifică profesora de limba romani prezența mică din sala de curs.

Ghiozdanul îl au prins de spătarul scaunului, iar fiecare elev are lipită pe bancă câte o foaie cu numele lui: „Fernando”, „Sonia”, „Zorița„. Pe peretele din fața lor, deasupra tablei, stă agățată stema României, iar în stânga este prinsă o icoană.”

Noi suntem aici ca într-o familie, ne înțelegem foarte bine. Colaborăm bine atât cu elevii, cât și cu părinții. Eu le predau elevilor de la clasele V – VIII limba maternă și este un mare ajutor pentru ei că putem să le predăm în limba romani. Vorbim cu ei în limba maternă și le explicăm ceea ce nu înțeleg în limba română. Vorbim pe înțelesul lor și atunci este normal să ajungem să obținem de la ei rezultate foarte bune la învățătură”, explică Livia Vodă.

Eduard Rădulescu este unul dintre cei mai buni elevi la învățătură de la Școala Gimnazială Nr. 12 din Măguri. „Am avut media generală 9.80 anul trecut„, spune cu mândrie Eduard. Băiatul are 14 ani, este în clasa a VIII-a, iar despre etnia lui vorbește cu toată dragostea.

„Iubim etnia noastră și ne mândrim cu ea. Este foarte bine că ni se predă limba romani pentru că eu sunt curios ce au făcut acum sute de ani strămoșii noștri. Cred că este important și să învățăm, pentru că munca nu a omorât pe nimeni, din contră, dacă învățăm, putem avem un viitor strălucit”, consideră Eduard.

La fel ca în multe cazuri din satul Măguri, băiatul este crescut de bunică, fiindcă părinții au plecat încă de când era mic la muncă în străinătate, în Italia, pentru a-i asigura lui Edi și surorii lui mai mari, de 18 ani, care acum este la liceu, un trai mai bun.

Această situație nu a fost una deloc plăcută pentru Edi, care își amintește că „atuncicând eram mic, îmi era foarte dor de ei. Acum m-am obișnuit ca părinții să fie mai mult plecați de acasă”.

Deși îi place să învețe, totuși, Eduard nu renunță la cea mai mare pasiune a sa – cântatul la orgă. Visul lui este să fie un mare lăutar, iar dacă nu reușește, măcar un profesor de muzică: „După ce termin clasa a VIII-a, îmi propun să merg la un liceu de muzică pentru că îmi place să cânt la orgă. Dacă nu știați, noi suntem un sat al lăutarilor, aș putea spune.

Și eu aș dori să ies un lăutar, dar și un profesor de muzică, bineînțeles, dacă se poate. La noi, la etnia romă, ca să nu spun țigan, avem muzica în sânge, avem dansul în sânge. Sunt darul nostru de la Dumnezeu”, spune Eduard.

Casandra are tot 14 ani și este în aceeași clasă cu Edi. Din clasa I și până în clasa a VIII-a a avut media zece pe linie. Visul ei este să fie un medic cunoscut. 

„Îmi place școala, îmi place să învăț. După ce termin clasa a VIIIa, aș dori să merg la liceu, la Lugoj, pe Chimie. Apoi vreau să termin și o facultate și, doamne ajută, să devin și doctor„, povestește Casandra care sunt planurile ei de viitor.

De Casandra și de fratele ei mai mic cu zece ani decât ea are grija doar mama, pentru că tatăl lor e plecat de trei ani la muncă în Danemarca.

Director: „Școală se poate face oriunde”

În total, potrivit directorului Școlii Gimnaziale Nr. 12 Măguri, Sorin Faur, aproximativ 70 de elevi sunt înscriși în cadrul unității de învățământ, de la grădiniță și până în clasa a VIII-a:

„Elevii studiază integral în limba lor maternă. Avem clase mici, pentru că există derogare de la minister ca acolo unde este învățământ etnic, se poate funcționa cu un număr mai mic de elevi”.

Prima școală din satul Măguri a fost construită în jurul anului 1926, într-un alt loc decât cel în care se află unitatea de învățământ în prezent. Această clădire a fost realizată în anul 1965 și a fost utilizată ca școală de masă, fiind cu predare în limba română.

Ideea de a transforma unitatea de învățământ în una cu predare în limba romani i-a venit unui fost director, în anul 2000, cu scopul de a-i atrage pe copiii de etnie romă la școală, după cum își amintește actualul șef al instituției: „directorul de atunci, domnul profesor Moldovanu, care predă matematică și la ora actuală aici, a venit cu ideea, pentru a atrage copiii de etnie romă, pentru că satul, care aparține de Lugoj, practic este considerat un fel de cartier al Lugojului, are preponderent populație de etnie romă. Prin 2001-2002 romii erau foarte greu de școlarizat.

Există niște cutume specifice etniei, pleacă în străinătate, vin și nu înțeleg constrângerile pe care le are un sistem oficial de învățământ”.

Directorul școlii din Măguri spune că după ce elevii termină clasa a VIII-a în sat, nu prea pot merge mai departe, fiindcă multe familii nu au posibilitatea să îi întrețină la liceu, la Lugoj: „Anul trecut am avut în clasa a VIII-a un număr de opt elevi. Anul trecut a fost un caz mai fericit în condițiile în care trei dintre ei s-au înscris la liceu teoretic și tot trei dintre ei urmează școala profesională.

Doi elevi au plecat în străinătate împreună cu familiile lor. Anul trecut am avut o situație mai fericită, a fost și generația mai bună. Șapte dintre ei au avut media peste cinci la Evaluarea Națională, inclusiv note de nouă la Limba și Literatura Română am avut.

Dar ulterior este foarte greu, pentru că majoritatea dintre ei stau cu bunicii. Bunicii îi pierd de sub control și în Lugoj este tentația orașului. Este vârsta dificilă și ajung să se retragă de la școală. Însă reușesc să termine opt clase, pe care putem să-i îndrumăm, noi îi îndrumăm spre școală profesională. Iar pe cei care au aplecare, spre învățământ teoretic.

Am avut inclusiv absolvenți de pedagogic din comunitate. Deci, școală se poate face oriunde, dar aici e mai complicat pentru că e și o conjunctură care ține de o înțelegere greșită a învățământului. Ei consideră că nu au nevoie atât de mult de școală, sunt și familii cu care colaborăm bine și care înțeleg importanța educației”.

Cele două comunități din Măguri: cea romă și cea română

600 din cei 700 de locuitori din Măguri sunt de etnie romă, care la rândul lor sunt împărțiți în două neamuri: căldărari și romi geambași. Localnicii se înțeleg bine, astfel că nu există nici măcar post de poliție, cu toate că satul este divizat etnic.

În total, la Școala Gimnazială Nr. 12 Măguri le predau celor 70 de elevi zece cadre didactice: două învățătoare, o educatoare și șapte profesori. Directorul unității de învățământ se plânge, însă, că ar mai fi nevoie de profesori, numai că deocamdată atât atât permite, Inspectoratul Școlar Timiș raportat la numărul de elevi, după cum precizează directorul școlii, Sorin Faur:

„De etnie romă sunt două cadre didactice, dar competențe de comunicare au cam toți profesorii, pentru că în momentul în care ți se aprobă angajarea, trebuie să prezinți un document care atestă că știi limba romani. Se predă în limba romani, cu excepția materiilor unde se dă examen de Evaluare Națională, respectiv Limba Română și Matematică, pentru că subiectele le vin elevilor în limba română. Sunt și clase unde se combină cele două limbi, dar preponderent în limba romani se predă. Profesorii români au învățat limba romani predând aici”.

Directorul școlii din Măguri spune că subfinanțarea sistemului educațional se resimte și la unitatea de învățământ pe care o conduce și că ar fi nevoie de o mulțime de investiții pentru a fi transformată într-una modernă: „Școala, ca instituție, supraviețuiește foarte greu din cauza alocărilor insuficiente. Vin mult prea puțini bani și din fondurile locale.

Totuși, primăria ne-a ajutat mai de fiecare dată când a fost nevoie. Clădirea este veche, ar mai necesita renovări, dar cât de cât strictul necesar este îndeplinit: avem căldură, avem două laboratoare de informatică”.

Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului “No Hate – Redactare incluzivă a articolelor despre romi în perioada pandemiei COVID-19”, un proiect derulat de Freedom House Romania, în parteneriat cu Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, cu sprijinul financiar de Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

Citește și: Urmăriți PressHUB și pe Google News!