Întreruperea accesului Ucrainei la Starlink, constelația de sateliți create de Space X pentru a oferi acces la internet, evidențiază o vulnerabilitate strategică majoră: dependența unei țări aflate în război de o infrastructură tehnologică controlată de o companie privată, remarcă Cory Alpert, cercetător la Universitatea din Melbourne, într-o analiză pentru Kyiev Independent.
Potrivit unei relatări a The Wall Street Journal, citată de Alpert, Elon Musk (foto) ar fi ordonat personal oprirea serviciului, pe care l-a dezvoltat și îl controlează.
Decizia ridică întrebări despre cine controlează, în realitate, instrumentele digitale de care depind comunicațiile și coordonarea militară a Ucrainei. Extrapolând, întrebarea este cine este responsabil de securitatea unei țări, în era internetului?
De la începutul invaziei rusești la scară largă a Ucrainei, Starlink a devenit un element important al capacității armatei ucrainene de a comunica și de a coordona operațiunile.
Citește și: „Zorii” rusești, alternativa la Starlink. Rusia își dezvoltă propria rețea de internet prin satelit
Întreruperea serviciului arată că accesul la o asemenea tehnologie poate depinde de deciziile conducerii unei companii, nu doar de acordurile dintre state.
Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că guvernul SUA nu controlează deciziile companiilor private. Argument care lasă Ucraina expusă unor hotărâri pe care nu le poate contesta prin canalele diplomatice și politice folosite de-a lungul anilor pentru a obține sprijin american.
Iar decizia privind limitarea temporară a accesului armatei ucrainene la comunicații prin satelit trebuie pusă în contextul intereselor politice ale lui Musk.
Potrivit datelor citate, acesta a investit 443 de milioane de dolari pentru a sprijini candidații republicani la alegerile americane de la jumătatea mandatului prezidențial.
Citește și: Sub semnul „Midterms”: logica „tranzacțională” este de fapt corupție?
Deciziile lui Elon Musk privind Starlink nu pot fi privite separat de interesele sale politice și economice în SUA.
Așa apare riscul ca strategia militară a Ucrainei să fie afectată de calcule legate de politica internă americană, inclusiv de interesele unor persoane private care au o miză în rezultatul alegerilor și controlează tehnologii esențiale pe front.
Problema depășește însă cazul lui Musk.
Cory Alpert, cercetător la Universitatea dinMelbourne, identifică o schimbare structurală în relația dintre state și tehnologia militară. În secolul XX, un stat care cumpăra un avion sau un alt echipament militar dobândea, în general, controlul asupra utilizării sale.
Astăzi, numeroase sisteme depind de programe informatice, conexiuni la internet și infrastructură întreținută permanent de producători privați. Achiziționarea echipamentului nu garantează neapărat controlul asupra funcționării sale sau asupra condițiilor în care poate fi folosit.
Tehnologia militară ajunge astfel să semene mai mult cu un serviciu pe bază de abonament decât cu un bun aflat integral la dispoziția cumpărătorului.
Această evoluție are implicații și pentru relațiile dintre Statele Unite și aliații lor. În timp ce Washingtonul critică integrarea dintre statul chinez și sectorul său tehnologic, administrația americană promovează propriile tehnologii în străinătate și acordă liderilor din Silicon Valley un rol tot mai important în definirea viitorului securității militare.
Pentru Ucraina, vulnerabilitatea este deosebit de gravă. Președintele Volodimir Zelenski a investit ani în relațiile cu membrii Congresului și cu lideri politici americani, pornind de la ideea că sprijinul Washingtonului va fi determinat de decizii politice.
Dar aceste relații oferă puține instrumente dacă o companie privată poate lua unilateral decizii cu efecte militare importante.
Ucraina a contribuit la transformarea războiului modern, fără să controleze pe deplin tehnologiile de care depinde apărarea sa.
Statele nu își pot considera garantată suveranitatea doar pentru că au relații diplomatice bune cu furnizorii lor de tehnologie. Pe măsură ce infrastructurile militare și civile devin dependente de companii private, guvernele trebuie să ia în calcul riscul ca accesul la servicii esențiale să fie restricționat din motive comerciale sau politice.
Lecția centrală a cazului Starlink este că dependența tehnologică poate deveni o vulnerabilitate de securitate națională, chiar și pentru state care beneficiază de sprijinul unei mari puteri.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
