Un prieten pe care îl respect și care a contribuit la realizarea Strategiei Energetice m-a întrebat ce nu este în regulă cu această strategie. Astfel încerc punctual, în câte un articol (acesta este primul), să atac disparat câte o problemă ce se ridică din această strategie.
2050 fără scenarii: lacuna care lasă securitatea energetică a României fără hartă
Documentul se întinde pe aproape 200 de pagini și pretinde că trasează drumul energeticii românești până în 2050. În realitate, analiza mediului extern este o caricatură: redusă, superficială și, pe alocuri, jenant de limitată. Se mulțumește să amintească pe scurt consecințele războiului din Ucraina și să invoce, ca pe o litanie, cooperarea energetică regională. Atât. Nici urmă de evaluare serioasă a transformărilor geopolitice globale care vor decide, în următoarele decenii, dacă România mai are sau nu securitate energetică.
Cu alte cuvinte, Strategia tratează geopolitica ca pe un peisaj de fundal, nu ca pe un câmp de luptă. Identifică riscuri, le notează politicos și trece mai departe. Nu construiește scenarii. Nu analizează competiția dintre marile puteri. Nu examinează vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare. Nu se uită la reconfigurarea piețelor globale de energie. Nu evaluează impactul rivalității tehnologice asupra sistemului energetic românesc. Pentru un document care pretinde orizontul 2050, această absență nu este o omisiune. Este o lacună structurală – una dintre cele mai grave.
Hub energetic pe hârtie, zero viziune pe hartă
Un element care țipă prin absența lui este lipsa oricărei analize serioase a rolului geostrategic al Mării Negre. În timp ce bazinul pontic a devenit una dintre cele mai importante regiuni energetice ale Europei, Strategia îl tratează ca pe o notă de subsol. Descoperirile de gaze din platoul continental românesc, proiectul Neptun Deep, infrastructura offshore și proximitatea resurselor din Caucaz și Marea Caspică ar trebui să transforme România într-un actor regional de greutate. Războiul din Ucraina a reconfigurat complet arhitectura energetică europeană și a ridicat Marea Neagră la rang de zonă critică pentru securitatea aprovizionării Uniunii. Cu toate acestea, documentul abordează aceste realități doar în treacăt, fără să analizeze competiția pentru controlul rutelor energetice și al infrastructurii critice din bazinul pontic. Ca și cum ar fi un detaliu, nu o miză existențială.
Continuarea, în Karadeniz Press
Citește și: Doctrina Gherasimov aplicată României: de la haos instituțional la blackout
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
