Doctrina Gherasimov și vulnerabilitatea statelor fără încredere publică
În literatura de specialitate privind războiul hibrid, unul dintre cele mai discutate concepte este cel asociat generalului rus Valeri Gherasimov. Deși există dezbateri privind interpretarea exactă a așa-numitei „Doctrine Gherasimov”, un element apare constant în analiza modului în care Federația Rusă își proiectează puterea: vulnerabilitatea unei țări nu este determinată exclusiv de capacitatea sa militară, ci, în primul rând, de coeziunea internă și de încrederea cetățenilor în propriile instituții.
Un stat în care populația își pierde încrederea în guvern, în justiție, în mass-media sau în sistemul electoral devine mult mai ușor de influențat din exterior. În asemenea condiții, adversarul nu mai este obligat să recurgă la invazii militare clasice. Este suficient să amplifice conflictele sociale existente, să exploateze nemulțumirile economice, să stimuleze polarizarea politică și să transforme neîncrederea într-o armă strategică. Practic, societatea începe să se erodeze din interior, iar costurile unei agresiuni externe scad dramatic.
În ultimul deceniu, această abordare a fost completată de un arsenal complex de instrumente hibride. Campaniile de dezinformare desfășurate pe rețelele sociale sunt sincronizate cu atacuri cibernetice asupra infrastructurilor critice, operațiuni de sabotaj, presiuni economice, utilizarea migrației ca instrument politic, manipularea piețelor energetice și finanțarea unor actori politici sau organizații care pot accentua diviziunile interne. La acestea se adaugă utilizarea dronelor pentru misiuni de recunoaștere sau sabotaj, acțiunile clandestine ale serviciilor de informații și exploatarea dependențelor economice și tehnologice.
Continuarea, în Cotidianul.ro
Citește și: Păcatul fondator și cele 3 crize suprapuse din energie
(FOTO: Inquam Photos / Alex Nicodim)
