Peisaje de Rucăr, așteptări mari și două legende ale progresivului la Bran Castle Jazz Festival. Un articol de Cosmin Gabriel Păcuraru în Contributors.
Prietenii știu că nu sunt un amator de jazz. Doar de blues și de rock. De toate felurile! Și totuși, iată-mă ajuns la un astfel de festival. Nu sunt un amator de jazz deoarece, în ultimele decade, jazzul a devenit adesea o muzică în care se adună tot felul de șmecheri care-și arată dibăcia tehnică, dar uită de cele mai multe ori de compoziție și de feeling. (Sau poate nu înțeleg eu această muzică, pentru că nu am studii în domeniu, ci doar audiiții…)
Așa am ajuns la a XIII-a ediție a Bran Castle Jazz Festival, atras de două nume care se aflau pe lista mea (nu prea scurtă) de „must see”. Numai ziua a doua a cuprins numele de care vă zic: Bill Bruford și Soft Machine (sau invers). Ambele sunt strâns legate de rock-ul progresiv pe care îl ascult de mai bine de 40 de ani.
Sâmbăta trecută, pe la ora 14, ne-am urcat în mașină ca să ajungem la 19 la Bran. Am ales traseul prin Câmpulung și Rucăr și, din nou, ne-am minunat de frumusețea peisajelor fabuloase. (Vă recomand cu căldură acest drum!) Am ajuns la timp, cu așteptări foarte mari de la orele de muzică care urmau. Nu cred că erau 100 de bilete vândute. Dar erau vândute cui trebuie. În rest, locul cântării (vai ce minunăție de peisaj, unde distanța dintre ”scenă” și public era umplută de un minuscul lac) era plin de muzicienii celor trei zile de festival, veniți să se minuneze de ce urma să se întâmple pe ”scenă”.
Bruford, tot la fel de precis și avangardist, alături de Pete Roth Trio
Prima trupă a fost una de tobar: Jens Düppe. Adică, după cum spuneam mai sus, niște șmecheri dibaci, fără feeling. Punct! A mers de deschidere…
Apoi a venit primul moment așteptat. Bill Bruford face parte dintr-un proiect nou: Pete Roth Trio. La primele două piese mi-am zis că doi „crăpușteni” și o „știucă” ne stau în față. M-am înșelat! Pete Roth (chitară) și Mike Pratt (bas) nu sunt deloc „crăpușteni”. Nu cred că Bill Bruford s-ar fi înhăitat cu niște începători mediocri. Coechipierii lui sunt la nivelul lui Steve Howe sau Chris Squire (Yes), respectiv Robert Fripp sau Tony Levin (King Crimson).
Citește articolul integral în Contributors.ro
(Sursa foto: Contributors.ro)
