Un studiu comandat de două comisii ale Parlamentului European avertizează că poluarea cu particule fine continuă să reprezinte un risc major pentru sănătatea europenilor, deși numărul deceselor premature asociate PM2.5 a scăzut cu 57% față de 2005.
București-Ilfov înregistrează cea mai mare concentrație regională de PM2.5 dintre cele 234 de regiuni europene analizate, 16,2 µg/m³ în 2023, iar România se află printre statele cu cele mai ridicate rate ale mortalității asociate acestor particule. Studiul, realizat de Ecorys la solicitarea ENVI – Comisia pentru mediu, schimbări climatice și siguranță alimentară și SANT – Comisia pentru sănătate publică ale Parlamentului European, recomandă măsuri mai stricte pentru emisiile de amoniac din agricultură și pentru încălzirea locuințelor cu lemne și cere apropierea treptată a standardelor europene de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.
Ce spune studiul
Studiul „Health effects of fine particles”, realizat de Ecorys pentru Policy Department for Transformation, Innovation and Health la solicitarea ENVI și SANT, sintetizează 198 de review-uri sistematice și meta-analize, date europene privind expunerea și sănătatea, legislația existentă, interviuri cu experți și studii de caz în opt state membre.
Concluzia centrală este că nu a fost identificat un nivel sigur al expunerii la PM2.5: efectele asupra sănătății apar inclusiv la concentrații inferioare limitelor legale europene și chiar sub valorile recomandate de Organizația Mondială a Sănătății.
PM2.5 sunt particule cu diametrul de cel mult 2,5 micrometri, suficient de mici pentru a pătrunde adânc în plămâni și, în unele situații, în circulația sanguină. Studiul descrie mecanisme prin care expunerea poate produce inflamație sistemică și stres oxidativ, poate afecta vasele de sânge, organele și sistemul nervos și este asociată cu boli cardiovasculare și respiratorii, cancer pulmonar, diabet, afectare cognitivă, demență și probleme de dezvoltare la copii.
Efectele nocive
Efectul este vizibil atât pentru expunerea pe termen lung, cât și pentru episoadele scurte de poluare. Sinteza literaturii estimează o creștere cu aproximativ 6–10% a riscului de mortalitate din orice cauză pentru fiecare creștere de 10 µg/m³ a expunerii îndelungate la PM2.5. Pentru episoadele de scurtă durată, aceeași creștere a concentrației este asociată cu o majorare de aproximativ 0,4–0,7% a mortalității. Autorii avertizează că procentele aparent mici pot produce efecte importante la nivelul populației deoarece expunerea este extinsă și repetată.
Legătura cu bolile cardiovasculare este una dintre cele mai consistente. O meta-analiză inclusă în studiu asociază fiecare creștere de 10 µg/m³ a expunerii pe termen lung la PM2.5 cu un risc cu 18% mai mare de infarct miocardic. Pentru accidentele vasculare ischemice, o analiză a 110 studii observaționale asociază creșteri de 10 µg/m³ pe termen scurt cu o incidență cu 15% mai mare. Studiul nu prezintă aceste cifre drept riscuri individuale universale, ci drept estimări agregate rezultate din cercetări realizate în populații și contexte diferite.
Particulele fine sunt legate și de sănătatea creierului. O meta-analiză a 21 de studii a găsit o probabilitate cu aproximativ 49% mai mare de afectare a funcției cognitive la niveluri mai ridicate de PM2.5, iar o analiză care a inclus 26 de milioane de adulți a asociat fiecare creștere de 5 µg/m³ a expunerii pe termen lung cu o creștere de 8% a incidenței demenței. EEA a introdus demența separat în estimarea europeană a poverii bolilor în 2025, iar aceasta a devenit cea mai mare contribuție individuală la povara asociată PM2.5 pentru persoanele de peste 60 de ani.
Impactul nu începe la vârsta adultă. Studiul descrie sarcina și copilăria timpurie drept perioade de vulnerabilitate deosebită și raportează asocieri cu fertilitatea, preeclampsia, nașterea prematură, greutatea redusă la naștere, dezvoltarea pulmonară și dezvoltarea neurologică. O analiză globală a 49 de studii a asociat o creștere de 10 µg/m³ a PM2.5 cu o reducere estimată de 22% a probabilității lunare de concepție, în timp ce alte cercetări au identificat asocieri cu rezerva ovariană și succesul fertilizării in vitro. Aceste rezultate provin din studii observaționale și trebuie interpretate ca asocieri, nu ca demonstrarea unui efect identic pentru fiecare persoană expusă.
Pentru copii, literatura sintetizată asociază particulele cu exacerbarea astmului și reducerea funcției pulmonare. O meta-analiză a 26 de studii a găsit o creștere de 4,8% a internărilor și prezentărilor la urgență pentru astm pediatric pentru fiecare creștere de 10 µg/m³ a PM2.5. Studiul citează și cercetări care leagă expunerea timpurie de performanțe cognitive mai slabe și tulburări de neurodezvoltare, subliniind în același timp diferențele dintre metodologii și nivelurile de certitudine ale diferitelor rezultate.
Rezultatele politicii europene de mediu
La nivelul întregii Uniuni, evoluția ultimelor două decenii arată însă că intervențiile publice au funcționat. Decesele premature atribuite PM2.5 au scăzut cu aproximativ 57% față de 2005, iar concentrațiile PM2.5 au scăzut în toate statele membre între 2013 și 2023. Studiul atribuie o mare parte din progres standardelor obligatorii pentru vehicule, industrie și calitatea combustibililor și schimbărilor produse în sistemul energetic.
Rezultatul a permis UE să atingă înainte de 2030 obiectivul intermediar din Zero Pollution Action Plan privind reducerea cu 55% a deceselor premature asociate PM2.5. Cu toate acestea, aproximativ 182.000 de decese premature erau încă atribuite PM2.5 în 2023, împreună cu aproximativ 1,9 milioane de ani de viață pierduți.
Progresul este distribuit foarte inegal. Între 2013 și 2023, Luxemburg a redus concentrația medie PM2.5 cu 49%, Belgia cu 47%, Cehia cu 45%, Austria cu 42%, iar Germania și Slovacia cu câte 41%. Grecia a obținut o reducere de numai 11%, Spania de 12%, Malta de 17% și Italia de 22%.
Geografia regională arată o diferență și mai pronunțată.
În 2023, București-Ilfov avea o concentrație medie PM2.5 de 16,2 µg/m³, cea mai mare valoare dintre regiunile NUTS 2 analizate. Urmau Veneto cu 15,0, Śląskie cu 14,3, Zagreb cu 14,2 și Attica cu 13,8. La polul opus, două regiuni suedeze înregistrau 1,7 și 1,8 µg/m³, iar nordul și estul Finlandei 2,3.
România apare și între statele cu cea mai ridicată mortalitate atribuibilă PM2.5. Studiul indică pentru 2023 o rată de 172 de decese la 100.000 de locuitori în Bulgaria, 136 în România, 133 în Ungaria și 97 în Slovacia. Valorile cele mai mici erau în Suedia, Finlanda, Irlanda și Luxemburg.
În cazul României, boala cardiacă ischemică reprezenta 40% din povara de boală atribuită PM2.5, iar accidentul vascular cerebral încă 32%, ceea ce duce componenta cardiovasculară la 72% din total.
În Bulgaria, ponderea combinată era tot de 72%, dar accidentul vascular cerebral avea contribuția mai mare.
Harta expunerii plasează problema reziduală a UE în trei mari zone: Valea Padului și nordul Italiei, bazinul Sileziei și o zonă balcanică și sud-est europeană care se întinde de la București și Sofia către Atena.
Cauzele diferă între regiuni și combină încălzirea rezidențială cu combustibili solizi, industria, traficul rutier, activitatea portuară, praful, incendiile și condițiile geografice care împiedică dispersarea poluanților.
Politica nu face casă bună cu mediul și sănătatea
Diferența dintre standardele legale și nivelul considerat optim pentru sănătate reprezintă una dintre principalele concluzii politice ale studiului. Limita actuală a UE pentru PM2.5 este de 25 µg/m³, iar noua Ambient Air Quality Directive o reduce la 10 µg/m³ din 2030.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă însă o medie anuală de 5 µg/m³.
Autorii estimează că atingerea limitei de 10 µg/m³ va preveni un număr important de decese față de situația actuală, dar nu va elimina povara evitabilă. Chiar dacă toate statele membre ar respecta standardul din 2030, expunerea rămasă peste recomandarea OMS ar putea fi asociată cu aproximativ 60.000–70.000 de decese premature evitabile în fiecare an.
Această cifră a devenit unul dintre punctele centrale ale discuției din SANT și ENVI. Eurodeputata Tilly Metz a spus că poluarea aerului trebuie privită ca o problemă de sănătate publică, nu numai ca o problemă de mediu, deoarece sursele sunt răspândite în producerea energiei și alimentelor, încălzirea locuințelor, transport și modul în care sunt construite orașele. Ea a atras atenția asupra faptului că standardul din 2030 poate fi respectat juridic fără ca riscul pentru sănătate să dispară.
Sectoarele poluante cu PM2.5
Cercetătorii au identificat agricultura drept una dintre cele mai mari lacune ale legislației europene. Amoniacul provenit în principal din agricultură contribuie la formarea particulelor secundare PM2.5 atunci când reacționează în atmosferă cu alți poluanți. Spre deosebire de emisiile industriale sau cele produse de transport, emisiile de amoniac au scăzut foarte puțin din 2005.
Problema este împărțită între mai multe acte europene. National Emission Ceilings Directive stabilește obiective naționale pentru amoniac, dar nu impune obiective obligatorii sectorului agricol. Nitrates Directive controlează utilizarea azotului pentru protejarea apelor, însă nu tratează emisiile în aer. Politica Agricolă Comună poate finanța practici care reduc volatilizarea amoniacului, dar alegerea și ambiția acestor măsuri rămân în mare parte la statele membre.
În prezentarea din Parlament, coautorul Arnau Dedeu Dunton a propus introducerea unor obiective sectoriale pentru amoniacul agricol în cadrul NEC Directive și extinderea Nitrates Directive astfel încât să ia în considerare și emisiile în aer. În discuția cu cercetătorii, eurodeputata Anja Hazekamp a insistat asupra contribuției agriculturii intensive și a întrebat dacă actuala lacună legislativă trebuie închisă prin norme europene obligatorii.
O altă problemă identificată este încălzirea caselor cu lemne. Studiul arată că biomasa casnică poate fi contabilizată în atingerea obiectivelor de energie regenerabilă fără să existe simultan cerințe europene privind emisiile de PM pentru sectorul rezidențial. În practică, aceeași țintă de energie sau eficiență poate fi atinsă printr-o pompă de căldură cu emisii foarte mici de particule sau printr-o sobă cu lemne cu emisii mult mai ridicate.
Autorii recomandă folosirea normelor de ecodesign pentru introducerea unor standarde privind emisiile aparatelor de încălzire și o mai bună coordonare cu legislația privind energia regenerabilă. Această problemă este importantă în special în state și regiuni unde lemnul și alți combustibili solizi reprezintă încă o sursă relevantă de încălzire rezidențială.
Studiul avertizează și asupra posibilității de amânare a noilor standarde. Ambient Air Quality Directive permite, în anumite condiții, extinderea termenului de conformare după 2030, în unele situații până în 2040.
Autorii consideră probabil ca asemenea derogări să fie solicitate tocmai în unele dintre regiunile cu cea mai mare povară asupra sănătății și recomandă restrângerea folosirii lor și publicarea obligatorie a costului sanitar al fiecărei amânări.
O altă vulnerabilitate apare la implementarea planurilor locale pentru calitatea aerului. Studiile de caz arată că acestea conțin frecvent obiective generale fără bugete clare, responsabilități instituționale sau măsuri cuantificate. Zonele cu emisii reduse sunt aplicate foarte diferit între state și orașe, iar existența unei reguli nu garantează automat reducerea expunerii.
Cercetătorii recomandă ca planurile și foile de parcurs pentru calitatea aerului să implice sistematic autoritățile sanitare, nu numai ministerele mediului și administrațiile responsabile de trafic sau energie. În discuția din Parlament, Dedeu Dunton a spus că acest lucru ar permite integrarea unei abordări One Health și ar putea identifica efecte asupra sănătății care nu sunt întotdeauna surprinse de autoritățile de mediu.
Inegalitatea socială este una dintre cele mai puternice concluzii ale studiului.
În perioada 2007–2022, cea mai săracă cincime a regiunilor europene a fost expusă în medie la niveluri de PM2.5 cu aproximativ 30% mai ridicate decât cea mai bogată cincime. Ambele grupuri au înregistrat îmbunătățiri, dar diferența nu a dispărut.
Mai mult, riscul de mortalitate asociat aceleiași creșteri a poluării poate fi de până la două ori mai mare în regiunile dezavantajate decât în cele prospere. Autorii leagă această diferență de combinația dintre expunere, starea generală de sănătate, accesul la servicii, condițiile locuințelor și alți factori socioeconomici.
Schimbările climatice pot amplifica suplimentar problema. Studiul citează cercetări efectuate în sute de orașe potrivit cărora efectul temperaturilor ridicate asupra mortalității respiratorii este mai puternic atunci când concentrațiile PM2.5 sunt ridicate. Într-o analiză, creșterea mortalității respiratorii asociată temperaturilor de vară a fost de aproximativ 7,7% în condiții cu PM2.5 scăzut și de peste 14% când nivelurile particulelor erau ridicate.
Autorii formulează în total 17 recomandări. Printre cele mai importante se află o traiectorie obligatorie către 7,5 µg/m³ pentru PM2.5 în 2035 și alinierea la recomandarea OMS de 5 µg/m³ până în 2040, limitarea derogărilor, obligații sectoriale pentru amoniacul agricol, standarde pentru încălzirea rezidențială cu lemne, accelerarea înlocuirii vehiculelor vechi și introducerea explicită a sănătății și inegalităților în planurile pentru calitatea aerului.
Acestea sunt recomandările autorilor studiului, nu decizii adoptate de Parlament, Comisie sau statele membre.
Studiul precizează explicit că opiniile formulate aparțin autorilor și nu reprezintă poziția oficială a Parlamentului European.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
