Viață de refugiat. Lyubov a găsit o oază de liniște la Sibiu

Data:

spot_img

Pentru Lyubov Gruzdieva, să se refugieze la Sibiu a fost mai degrabă ca și cum a pus degetul pe hartă și a plecat unde s-a nimerit. Cineva a întrebat-o dacă vrea să meargă la Brașov sau Sibiu și poate că soarta a făcut-o să aleagă a doua variantă, deși nu știa nimic despre oraș. Acum crede că e un loc bun în care să-și crească copilul de 2 ani și 7 luni, pe Maxim, până când se va putea întoarce acasă, în Odesa.

La începutul lui martie, Lyubov a apelat la organizația The Way Home, care s-a ocupat să o transporte în siguranță până la granița cu Republica Moldova, intrând în țară pe la Palanca. De aici, în schimbul unei sume de bani, plus o reducere, o mașină i-a dus, pe ea, mama ei și copil, până la Iași. Iar de acolo, au zburat spre București.

Citește și: Oleg și Maria, la Sibiu. „Nu știm dacă ne putem întoarce în Ucraina. Dacă nu, unde mergem?”

În panica de moment a acelor zile, vedea o singură destinație: Belgia, unde avea o prietenă pe care a cunoscut-o în urmă cu 7 ani și cu care ținea legătura online, pe Facebook și Skype.

„Era o idee nebunească”, zice Lyubov, iar a doua zi, după o noapte petrecută în București, s-a liniștit și a găsit pe Instagram o postare în care alți refugiați erau ajutați. Acolo era și numărul Irinei, o voluntară vorbitoare de rusă și ucraineană, ce ajuta oamenii să găsească o locuință temporară, în Brașov sau Sibiu.

Lyubov a ales Sibiul, iar unele sincronicități, poate divine, pe care le observă acum o fac să creadă că a ales bine. Nici nu putea pleca mai spre vest, era mai costisitor și prea departe de casă.

În Ucraina, i-au rămas soțul, care e ofițer în armată, tatăl acestuia și bunica, care avusese un atac de cord chiar înainte de izbucnirea războiului. „Zice că vrea să rămână în locul ăla și să moară în locul ăla”, iar pentru a nu o lăsa singură, a rămas și tatăl lui Lyubov cu ea.

„Oamenii au nevoie mereu de ceva de făcut, ca să scape de probleme”

În prima lună, a locuit în Casa de Odihnă a Bisericii Evanghelice Cisnădioara, iar de două săptămâni, a găsit un apartament chiar în Sibiu. Speră că va rămâne aici mai mult timp, mai ales că, în blocul din spate locuiesc alți prieteni din Odesa, ce au și ei copii mici.

Deocamdată, Lyubov se află în concediu de maternitate, dar dacă programul 50/20 va fi sistat, așa cum îi povestesc alți prieteni refugiați că se întâmplă în Polonia cu ajutorul dat pentru locuință, va fi nevoită să găsească un loc de muncă.

În timp ce-mi povestește de drumul lung de până aici, făcut cu un copil mic ce trebuie hrănit, schimbat, culcat, în jurul mesei micuțe din bucătăria apartamentului din Sibiu, Maxim e când pe un scaun, când pe altul, când sub masă, când pe ea. E plin de energie, râde, gângurește, iar Anghelina, care e prietena lui Lyubov, refugiată și ea din Nikolaev, încearcă să-l țină în frâu cât noi vorbim.

Citește și: „Înțeleg că oamenii s-au săturat să citească acele povești oribile, dar războiul nu s-a terminat”

„Uneori am o stare în mine de nu vreau să fac nimic, nici măcar cu el”, îmi spune Lyubov. „Rezist poate o oră sau 40 de minute, să stau într-un loc și să mă uit la știri, să vorbesc cu mama sau soțul meu, dar nimic altceva”.  În zile bune, merg amândoi la mall, ea își cumpără ceva de băut, pe el îl lasă la locul de joacă. E oaza ei de liniște, de care profită uneori.

A încercat să-l lase și la grădinița din cartier, însă 4 ore cât a stat acolo, Maxim mai mult a plâns și nu a mâncat. „E la vârsta la care nu înțelege rusa, sau ucraineana, sau engleza, sau româna, comunică prin gesturi și poate că înțelege vocea mea și cuvintele mele, dar nu pe alții”, explică Lyubov, care și ea s-a apucat să învețe câteva cuvinte în română, mulțumesc, doi, trei.

I-au plăcut mereu limbile străine și a și studiat franceză și engleză la facultate, pe care le exersează de câte ori prinde un voluntar. „Oamenii au nevoie mereu de ceva de făcut, ca să scape de probleme, să nu se mai gândească la nimic rău”, spune Lyubov. „Pe mine mă ajută copilul meu”.

Articolul a fost realizat în cadrul programului de burse „Comunități la marginea conflictului”, program realizat de Fundația Comunitară Sibiu și finanțat cu ajutorul UK Aid din partea guvernului britanic.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Alexandra Filip
Alexandra Filip
Alexandra Filip este jurnalistă independentă, cu un interes pentru jurnalism narativ, tehnici de storytelling, jurnalism de soluții și de date. A scris și documentat materiale despre drepturile omului, discriminare, democrație participativă.
2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Șef de direcție din Inspecția Judiciară se pensionează la 49 de ani

Judecătorul Cătălin Nicolae Magdalena, șef al Direcției de Inspecție...

O cunoscută avocată, încântată de florile primite din partea proxenetului criminal Clămparu

Aflat în închisoare unde ispășește o pedeapsă de 25...

PSD și-a impus noul directorat la Transelectrica

Președinte al Directoratului a fost ales Ștefăniță Munteanu, actualul...