Un studiu care a analizat aproape 70 de ani de Eurovision arată că piesele pop în limba engleză, cu ritm dansabil și mai multe versuri, au fost asociate cu rezultate mai bune în competiție, dar că această formulă a devenit atât de răspândită încât nu mai oferă un avantaj decisiv.
Finala Eurovision, un concurs care tradițional are și o serioasă conotație politică, când vine vorba de voturile naționale, are loc sâmbătă, 16 mai, la Viena, unde România și Republica Moldova sunt reprezentate de Alexandra Căpitănescu și Satoshi.
Eurovision, subiect de studiu
Un studiu publicat în revista Royal Society Open Science și prezentat de CORDIS, serviciul UE pentru rezultatele cercetării, a analizat aproape șapte decenii de participări la Eurovision Song Contest pentru a înțelege cum au învățat țările și organizatorii unii de la alții și cum s-a schimbat competiția.
Cercetătorii din Elveția și Statele Unite au studiat piesele participante între 1956 și 2024, acoperind peste 1.700 de cântece din 51 de țări. Ei au folosit date audio de pe Spotify pentru a evalua caracteristici precum dansabilitatea și nivelul de acusticitate, precum și instrumente de inteligență artificială pentru a clasifica genurile muzicale și a identifica temele emoționale din versuri.
Rezultatele indică faptul că anumite alegeri au fost asociate cu succesul în competiție. Piesele cântate în limba engleză, încadrate în genul pop, cu un nivel ridicat de dansabilitate și cu mai multe versuri au avut, în timp, șanse mai bune de a performa bine.
Potrivit cercetătorilor, țările participante au învățat treptat aceste lecții observând atât piesele câștigătoare, cât și pe cele care au pierdut. Ulterior, multe delegații și-au adaptat înscrierile în funcție de aceste tipare.
Studiul arată însă că, pe măsură ce această formulă a devenit tot mai folosită, ea și-a pierdut statutul de avantaj competitiv. În loc să asigure victoria, a ajuns să funcționeze mai degrabă ca un nivel minim necesar pentru a rămâne competitiv.
„Ceea ce era cândva un avantaj competitiv este acum standardul”, a spus Arthur Capozzi, cercetător postdoctoral la ETH Zürich. „Piesele pop în limba engleză, cu un ritm dansabil, devin o cerință de bază.”
Studiul identifică și țări care par să fi rezistat deliberat avantajului limbii engleze. Spania, Franța, Italia și Portugalia sunt prezentate ca exemple de state care continuă să cânte în limbile proprii, deși această alegere nu face parte dintre factorii consacrați de succes statistic.
Autorii studiului susțin că această opțiune reflectă o prioritate acordată culturii naționale și promovării limbii proprii, în locul unei strategii orientate exclusiv spre maximizarea șanselor de victorie.
„Sunt excepții, în sensul că ele continuă să cânte în propria limbă, chiar dacă acesta nu este unul dintre factorii de succes stabiliți”, a spus Capozzi. În interpretarea cercetătorilor, aceste țări folosesc identitatea culturală pentru a se diferenția de restul competiției.
O competiție care depășește sfera muzicii și televiziunii
Analiza arată și că organizatorii Eurovision învață și se adaptează în timp. Potrivit lui Dirk Helbing, profesor de științe sociale computaționale la ETH Zürich, nu există o formulă de succes care să funcționeze permanent, nici pentru țările participante, nici pentru organizatori.
„Nu există o singură formulă de succes care să funcționeze întotdeauna, nici pentru națiunile participante, nici pentru organizatori”, a spus Helbing.
El a adăugat că Eurovision trebuie să implementeze schimbări țintite pentru a menține interesul puternic al publicului. Competiția continuă să evolueze și, potrivit cercetătorului, trebuie să facă acest lucru pentru a rămâne interesantă.
„Nu am găsit o formulă care să garanteze succesul”, a spus Helbing.
Eurovision Song Contest a început în 1956 ca un experiment de televiziune și a devenit una dintre cele mai urmărite competiții muzicale din lume. Potrivit articolului CORDIS, evenimentul atrage aproximativ 160 de milioane de telespectatori la nivel global.
De-a lungul timpului, Eurovision a lansat sau a consolidat cariere internaționale, inclusiv ale unor artiști precum ABBA și Celine Dion, și a devenit cunoscut atât pentru spectacolul vizual și performanțele excentrice, cât și pentru tensiuni geopolitice, controverse și boicoturi.
Studiul prezentat de CORDIS arată că influența Eurovision nu este doar muzicală sau televizuală, ci poate fi analizată și ca un proces de învățare colectivă, în care țările participante își adaptează strategiile, iar organizatorii schimbă competiția pentru a o menține imprevizibilă și relevantă.
(Sursa foto: Eurovision Song Contest / Facebook)
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
