După cum se poate vedea, tovarășul președinte Nicușor Dan trăiește vremuri de mare restriște. Scamatoria cu noul guvern nu a ieșit prea bine. Unii miniștri din actualul guvern deja își dovedesc incompetența. Nu a reușit nici manevra cu aruncarea vinei pe guvernul Bolojan, mai ales datorită lui Alexandru Nazare. Găselnița reorganizării administrativ–teritoriale, de altfel o temă de actualitate, a fost abordată de PSD în stil amatorist.
Dacă ne luăm după ultimul sondaj, nici partidele sale de suflet, AUR și PSD, nu stau prea bine. PNL și liderul acestuia, fostul prim–ministru Ilie Bolojan, au reușit să își consolideze poziția politică și imaginea publică. Facțiunea PSD din PNL, susținută clar de către Nicușor Dan, încearcă destabilizarea situației.
În opinia mea, Ilie Bolojan ar trebui să fie în continuare ferm cu aceștia și să negocieze dur. Mai ales și datorită faptului că PNL va absotbi Forța Dreptei.
Liderul Forței Dreptei, Ludovic Orban, fost prim – ministru și președinte PNL, este unul dintre cei mai experimentați politicieni. În același timp, a fost întotdeauna un adversar al PSD. Demiterea lui de către Nicușor Dan a fost primul semn al jocului dublu practicat de către președinte.
În realitate, cred că domnul președinte nu știe și nici nu vrea să știe cum funcționează partidele sau care sunt diferențele doctrinare între ele. Doctrina dânsului este un amestec de pășunism patriotard și religios, împănat pe alocuri cu extremismele MAGA. Conferința de presă de marți ne–a arătat însă aspecte mult mai grave. Șeful statului trăiește parcă în lumea lui și nu poate sau nu vrea să accepte realitatea.
Interzicerea accesului unui ziarist la Cotroceni a mai existat pe vremea lui Ion Iliescu. Nu se poate nega că a greșit și jurnalistul respectiv prin limbajul folosit. Dar pentru un președinte, la fel ca pentru orice om politic, este foarte riscant să faci așa ceva. Jurnaliștii, chiar dacă uneori au conflicte între ei, dacă este atacat un coleg de breaslă, devin brusc solidari între ei în respingerea atacului la libertatea presei.
Domnul preșdinte s–a înconjurat de un grup de adulatori auto–proclamați conservatori. De fapt sunt oportuniști – trumpiști – magaioți, care l-au propulsat la Cotroceni pe un consilier cam filorus, menționat și în serialul Plaha.
Citește și: Oglinda spartă
Aceast este cu atât mai grav cu cât domnii respectivi sunt intelectuali de mare valoare. Dar din păcate în istoria noastră avem destul intelectuali valoroși, dar care prin lașitate și oportunism a jautat la instaurarea u nor regimiru autoritare și totalitate. Aceste persoane, ca și predecesorii lor interbelici, cu toate meritele lor, au rămas tributari unor clișee naționaliste și fundamentalist–religioase.
Corupția și problemele din justiție nu sunt deloc evidente. Pentru Nicușor Dan. În ianuarie le–a dat speranțe deșarte magistraților protestatari. Acum nu spune clar dacă a primit memoriile uor judecători sancționați și persecutați de CSM și Inspecția Judiciară. Și nici nu a lămurit problema rudeniei dintre procurorul–general Cristina Chiriac și partenera sa Mirabela Grădinaru.
Referitor la aceasta, cred că își arogă nejustificat acțiunile și titlul de primă doamnă. Este ciudat că domnul președinte, care pretinde a fi o persoană foarte religioasă și care exagerează cu pelerinajele pe la mănăstiri, nu este căsătorit civil și religios cu femeia cu care are doi copii.
Nici în politica externă nu este mult mai norocos. A pariat pe o singură carte, MAGA lui Donald Trump, care era din start o variantă greșită. Dar domnia sa, probabil prost sfătuit de consilerii săi incompeteeți sau cumpărați de alții, a ținut berbecește și mioritic cu locatarul de la Casa Albă. Amploarea înfrângeii suferite de acesta i–a lăsat fără soluții pe ei din jurul președintelui. În acest context, ne întrebăm dacă se justifică banii plătiți pentre activități de lobby în SUA.
Să adăugîm la aceast și scandalului Kimberley Guilfoyle. Aceasta s-a întâlnit la un restauratnt cu mai multe persoane, inclusiv un consilier prezidențial. Doamna ambasador în Grecia, fostă logodnică a unuia din fiii lui Donald Trump a demisionat sau a fost demisă. A demisionat și Paolo Zampolli, un alt personaj care a facilitat stabilirea contactelor cu președintele american.
La noi nici o demisie. Probabil nu este creștinește.
Ne–am oferit să suportăm o parte din costurile prezenței trupelor americane în România, fără a lua în considerare că Donald Trump, la fel ca Vladimir Putin, idolul lui, mint cum respiră.
Domnul președinte al nostru este temător și în ceea ce privește o poziție prea vehementă anti–Rusia. Or ști ceva unii din jurul lui. Drept rezultat, nu suntem implicați deloc în negcierea dosarului păcii din Ucraina. Și față de ucraineni am avut o atitudine cam duplicitară.
Iar eșecul recent al desemnării lui Dacian Cioloș într–o importantă funcție internațională aruncă încă o pată pe imaginea publică a șefului statului.
Ideologia MAGA, înghițită pe nemestecate de către Nicușor Dan, se apropie mai mult de ideile PSD. În partidul Reublican din SUA mai există și republicanii clasici, urmașii ideologici ai lui Ronald Reagan și ai celor doi Bush.
Ar fi bine ca șeful statului să lase sfeștaniile ideatico–religioase, adoptate din proprie convingere sau datorită consilierilor.
Înverșunarea cu care îl apără pe Lucian Phonțu ne face să ne gândim la chestiuni mult mai grave. Cu alte cuvinte, fie este un nostalgic al comunismului, fie are o mentalitate de lider auroritar. Fie este o conservă a serciviilor pregătită din vreme.
Conferința de presă de marți reliefează și faptul că este sub influența unei mari doze de tensiune nervoasă, ca să ne exprimăm politicos.
După cum se vede, situația nu este prea bună. Din păcate suntem conduși de cel mai slab șef de stat de după 1989. Este greu de prevăzut cum vom ieși din această situație. Probabil ne–a rămas numai speranța.
- “Ajută-te şi cerul te va ajuta.“ – proverb românesc
- “Amânarea e hoţul timpului.“ – proverb românesc
- “Ca să scapi de fum, de multe ori te arunci în foc.“ – proverb românesc
- “Cine caută vreme pierde vremea.“ – proverb românesc
- “Decât un sac de carte şi-o mână de minte, mai bine o mână de carte şi un sac de minte.“ – proverb românesc



