În ultimele luni se vorbește despre o reconfigurare politică a UDMR. Dar ca să înțelegem totul mai bine, ar fi interesant de analizat situția politică a Ungariei din punct de vedere istoric.
În 1920, după eșecul Republicii Ungare a Sfaturilor, Miklós Horthy (ultimul comandant al flotei austro-ungare) a fost ales regent pe viață de Parlament, primul lider maghiar în fruntea țării din 1301, de la Andrei al II-lea, ultimul Árpádian. Acest artificiu constituțional al Regenței era determinat de faptul că, la presiunile Antantei, a fost votată o lege prin care era detronată Dinastia de Habsburg.
Viața politică a cunoscut un deceniu de stabilitate (1921-1931) pe timpul mandatului de prim-ministru al lui István Bethlen (provenit dintr-o familie nobilă care a dat doi principi Transilvaniei, pe locul patru ca mărime a mandatului de prim-ministru). Ulterior, au apărut în viața politică partidele extremiste, care au fost ulterior reprezentate în guvernele lui Gyula Gömbös (1931–1936) și Béla Imrédy (1938–1939). Începând din 1931, datorită ascensiunii extremismului politic, Miklós Horthy a început să se implice mai mult în conducerea statului.
Datorită faptului că, în mai 1939, Pál Teleki (prim-ministru între 1939–1941, descendent și el dintr-o familie nobiliară din Transilvania), a convocat alegeri anticipate, adepții partidelor fasciste au luat două treimi, inclusiv formațiunea populisto–fascistă Crucile cu Săgeți.
Miklós Horthy, István Bethlen și Pál Teleki erau adepții unui regim parlamentar de tip occidental, spre deosebire de armată și popor, mult mai permeabile la populism și la cântecele de sirenă ale Germaniei.
Horthy a fost mai mult un monarh constituțional decât un dictator. A purtat titlul oficial de regent, la fel ca și Franco în Spania. Deși era tot militar, în atitudini și mentalitate, prin comparație a fost mai democrat decât Ion Antonescu și a comis mai puține excese. Dar la fel ca și conducătorul român, nu a trimis evrei în lagărele de concentrare.
Iar spre deosebire de Carol al II–lea, nu a căutat să destabilizeze sistemul democratic și a dat dovadă de o onestitate ireproșabilă.
În atitudinea sa, a fost mai apropiat de Józef Piłsudski (amândoi au condus mai mult din umbră) decât de Ion Antonescu. Acestea sunt realități pe care trebuie să le acceptăm, chiar dacă nu ne plac, iar acțiunile sale au produs mult rău României. În perioada comunistă, el nu a fost denigrat așa de rău cum a fost denigrat Ion Antonescu în România. Poate ar trebui să înțelegem că în politica externă primordial este pragmatismul, nu miturile uneori răsuflate.
În 1956, Ungaria a fost prima țară din Estul Europei care s-a ridicat împotriva comunismului.
János Kádár, liderul comunist cel mai longeviv (1956-1988), a fost mai liberal în domeniul economic și social, dar mai prosovietic în politica externă, compromis cunoscut sub numele de „comunism gulaș“. Atmosfera generală era mult mai relaxată, nivelul de trai era mai ridicat, călătoriile și munca în străinătate erau permise, iar climatul politic mai liberal și aproape complet depolitizat.
Kádár a fost mai popular decât Ceaușescu. A înlocuit limba de lemn cu un discurs public mai accesibil și mai sincer, iar teroarea polițienească era mai atenuată. Dictonul „cine nu e cu noi e împotriva noastră“ a fost înlocuit cu „cine nu e împotriva noastră e cu noi“. Liderul maghiar a avut o conduită publică foarte moderată, înterzicând arborarea portretelor lui și orice cult al personalității la adresa persoanei sale.
După evenimentele din 1956 și mai ales după 1968, Ungaria a fost folosită de URSS ca principal factor de presiune asupra unei Românii prea independente față de Moscova. Astfel se explică și atitudinile agresive ale etnicilor maghiari din România, încurajate de guvernul de la Budapesta încă din anii ’70. În conștiința maghiarilor de cetățenie română se inocula ideea că România trebuie pedepsită pentru atitudinea sa de independență în cadrul blocului socialist.
Viktor Orbán era considerat un „copil teribil“ al politicii maghiare la începutul anilor ’90. După înfrângerea din 1994, a cotit-o de la liberalism la ideile de dreapta, național-conservatoare, revizioniste, iar după 2014 antisemite și rasiste. Perioada 2006–2010 s-a caracterizat prin trei fenomene importante, declinul accelerat al socialiștilor, ascensiunea uimitoare a lui Orbán și radicalizarea climatului politic intern. Sătul de corupția socialiștilor, electoratul dorea o mână forte, care să facă ordine.
La scrutinul din 2010, partidul lui Orbán, FIDESZ, a obținut 68% din voturi, iar partidul radical Jobbik 47 de mandate. Partidele moderate au fost zdrobite. Începând cu 2010, Orbán și-a asigurat poziția dominantă asupra presei de dreapta, scrise și electronice, tăcerea canalelor private de televiziune, controlul direct asupra vieții financiare.
În primele 18 luni ale mandatului, au fost formulate 12 amendamente constituționale, materializate în 26 de modificări constituționale, uneori la propunerea unui singur deputat. S-a desființat majoritatea de patru cincimi pentru modificarea Constituției și pentru declararea unei legi ca fiind urgentă. A intrat în vigoare altă Constituție de la 1 ianuarie 2012, făcută ca și legile justiției și codurile de la noi. În februarie 2011 a fost anunțată schimbarea Constituției, iar votul a avut loc pe 18 aprilie, după nouă zile de dezbateri.
Victoria FIDESZ din 2014 a fost o mare șarlatanie. Întâi a fost redus numărul de deputați de la 386 la 199. Următorul pas a fost crearea unor noi circumscripții electorale (procedeul gerrymandering). S-a trecut de la votul în două tururi la votul într-un singur tur și s-au creat condiții favorabile pentru candidații unor facțiuni sau unor partide-fantomă. În 2014 a apărut un sistem electoral maghiar unic în lume, în care câștigătorii voturilor individuale primesc și locurile rămase de pe lista partidului lor la redistribuire. Tot atunci Viktor Orbán a vorbit prima dată despre o democrație neliberală, având ca modele Rusia, Turcia și China.
Tema veche a Trianonului, exacerbată de dreapta populistă și pasivitatea stângii în privința acestui subiect, au contribuit și ele la victoriile lui Orbán. Printre primele legi au fost cea prin care se acorda maghiarilor de peste hotare un pașaport maghiar, chiar dacă nu locuiau în Ungaria, și proclamarea zilei de 4 iunie ca Ziua Unității Naționale (4 iunie 1920 – ziua Trianonului). Până în aprilie 2016, 825.000 de maghiari din afara granițelor primiseră cetățenia maghiară.
Viktor Orbán, din punct de vedere economic și social, este mai aproape de János Kádár, pe când, din punct de vedere politic, este mai aproape de Miklós Horthy. Fostul premier maghiar are mentalitate și comportament de mare feudal, cele mai importante lucruri în viață pentru el fiind banii, puterea și fotbalul (similar cu dictatorii din Africa și America Latină). La fel cum Vladimir Putin se înconjoară de siloviki, Viktor Orbán se bazează pe o oligarhie restrânsă de 10–20 foști colegi de facultate și prieteni politici (similari magnaților din trecut, din epoca medievală și cea imperială).
Până în 1996 UDMR nu a participat la guvernare. După 1996, a guvernat într-o coaliție cu Convenția Democrată Română și Partidul Democrat. Când Partidul Social Democrat (PSD), a câștigat alegerile din 2000, cu toate că UDMR nu a făcut parte din noul guvern, a susținut parlamentar PSD.
În 2004, UDMR l–a susținut pe Adrian Năstase din PSD. După victoria lui Traian Băsescu a zguduit spectrul politic românesc, UDMR împreună cu Partidul Umanist Român (ulterior Partidul Conservator – PC), au părăsit alianța cu PSD și au format o coaliție cu Alianța pentru Dreptate și Adevăr (DA).
După alegerile parlamentare din 2008, UDMR a intrat în opoziție. În 2009, după adoptarea moțiunii de cenzură împotriva guvernului Boc, UDMR a devenit parte a noului guvern Boc. Această situație a durat până în 2012, când s–a format guvernului Uniunii Social-Liberale (USL), condus de Victor Ponta.
În 2014 UDMR, PC și UNPR s-au alăturat noului guvern. UDMR a părăsit guvernul în decembrie 2014. Cu toate acestea, a sprijinit guvernarea din Parlament ,până în decembrie 2020. După demisia Guvernului Nicolae Ciucă, UDMR s-a retras din coaliție și a intrat în opoziție.
Avantajul maghiarilor este dat de disciplina mult mai mare la vot, comparativ cu electoratul român. Selecția politicienilor este mult mai riguroasă.
Viktor Orban a alocat cei mai mulți bani în regiunea secuiască, datorită soecificului acestei regiuni. Marea influență care o are și acum în această regiune se datorează mai ales acestui fapt. Nu trebuie să uităm faptul că și în acest an a fost invitatul principal al Universtății de Vară de la Tușnad, desi nu mai este prim – ministru.
Maghiarii din România au votat masiv cu FIDESZ. Cam toate guvernele românești de după 1918 au făcut greșeala de a pune semn de egalitate între unguri și secui. Dacă tot vorbesc despre această problemă a secuilor, pot vorbi și din punctul de vedere al experienței personale. Între 2002-2005 am avut acolo activități didactice. Nici eu și nici colegii mei nu am simțit vreo ostilitate și toți studenții știau limba română. Destui dintre ei erau conștienți de faptul că nu au nici o șansă în afara județului de origine, dacă nu cunosc și limba română. Iar cei care nu ies din satul lor nu au nevoie să știe limba română.
Cred că aceste tensiuni sunt exacerbate mai mult la nivel politic. La nivelul omului de rând, aceste probleme sunt mult mai atenuate, dovadă în acest sens fiind și căsătoriile mixte. Mulți dintre politicienii UDMR se preocupă mai mult de propriile interese decât de reprezentarea cetățenilor care i-au ales. Județele Covasna și Harghita sunt printre cele mai sărace zone din România.
Nu trebuie uitat faptul că mulți dintre liderii UDMR sunt ostili luptei împotriva corupției, la fel ca și liderii PSD și ALDE. Poate ar fi interesant de văzut legăturile de familie și de interese ale unor politicieni ai UDMR, inclusiv în perioada de până în 1989. După cum se poate vedea, dragostea pentru PSD a început efectiv în 2004, dar pentru scurtă vreme. Ulterior, a funcționat mai mult prin acțiuni subterane.
Dacă vorbim despre CCR, reprezentanții UDMR în acest for au avut de cele mai multe ori atitudini ambigui și conjuncturale.
Situația liderilor UDMR este destul de delicată, dată fiind supunerea lor în fața lui Viktor Orban. Peter Magyar a sugerat destul de clar că ar vrea o nouă conducere. Conducta de bani de la Budapesta a cam secat și ea. UDMR se luptă din greu să își păstraze monopulul politic.
Zilele trecute s–a vorbit despre tentativa de creare a unei noi formațiuni politice a maghiarilor. Cel care a vut inițiativa a renunțat, datorită presiunilor exercitate. Deja se intră în alt registru, al metodelor rusești.
Claridicarea poziției UDMR ar fi benefică pentru noi. Numai că la București și la Budapesta sunt lideri diferiți.
- „Și găina oarbă nimerește boaba.” – proverb maghiar
- „Predică apă și bea vin.” – proverb maghiar
- „Învață, vițelule, ca să devii bou.” – proverb maghiar
- „Bufnița îi spune vrabiei că are capul mare.” – proverb maghiar
- „Mai bine te temi decît să te sperii.” – proverb maghiar
