O investigație publicată recent de platforma RISE Project scoate la lumină o rețea complexă de pelerinaje, pagini de socializare și rugăciuni colective orchestrate strategic pentru a-i construi o legitimare mistică omului politic Călin Georgescu.
Dincolo de componenta digitală și de algoritmul TikTok, mecanismul de influență expus de jurnaliști folosește mecanisme de manipulare cu adânci rădăcini istorice. Investigația dezvăluie operațiuni de influență care par desprinse din manualele Direcției de Informații Externe (DIE) a Securității comuniste.
„Trăirile duhovnicești” cu iz politic de azi seamănă surprinzător de bine cu un șablon de manipulare similar metodologiilor create și folosite de Securitatea comunistă, după cum demonstrează documentele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Conform investigației RISE Project, figuri monahale (adesea de la Athos) au devenit vectori majori de imagine, promovând mesaje politice sub paravanul îndrumării spirituale. Studiile istorice bazate pe dosarele Securității arată însă că acest model de „pelerinaj politic” a fost proiectat conceptual în anii ’70.
Documentele CNSAS (analizate în studiile istoricului Adrian Nicolae Petcu în Caietele CNSAS) scot la iveală rolul jucat de ofițerii acoperiți ai DIE, precum Leon Toader. Activând sub acoperirea diplomatică de consul al României la Atena, Toader avea ca sarcină de serviciu monitorizarea, selectarea și dirijarea monahilor trimiși de la București către Schitul Prodromu.
Așa cum astăzi vedem „binecuvântări” filmate strategic, în martie 1976, Nicolae Ceaușescu inaugura acest model de „altar politic” primind oficial o delegație de călugări athoniți (Dometie Trihenea, Veniamin Popa și Neofit Negară). Arhivele Departamentului Cultelor demonstrează că miza regimului ceaușist nu era salvgardarea credinței, ci obținerea unui capital de imagine pe plan internațional, controlul informativ al diasporei anticomuniste și blocarea influenței altor state în zonă. Astăzi, mișcările politice de factură populist-suveranistă utilizează exact același tip de validare morală din partea unor clerici pentru a camufla o agendă politică radicală.
Pentru a înțelege structura din spatele acestor campanii , trebuie să privim spre conceptul de „Măsuri Active” (Aktivnyye Meropriatia). Istoricii și analiștii de securitate trimit la concepte de intelligence specifice Războiului Rece.
Ritmul și modul în care mesajele politice actuale sunt propagate prin rețele pseudo-religioase copiază manualul de operațiuni al fostei Securități. Tehnica dezinformării prin „măsuri active” de manipulare are ADN rusesc. Definite de KGB și GRU drept acțiuni de dezinformare și folosire a agenților de influență pentru a slăbi o țară-țintă, aceste tehnici au fost preluate și de Securitate prin Serviciul D (Dezinformare).
––
În terminologia serviciilor de informații din blocul estic (KGB, GRU), Măsurile Active (Aktivnyye Meropriatia) reprezintă acțiuni clandestine de dezinformare, propagandă și utilizare a agenților de influență cu scopul de a destabiliza sau de a influența deciziile politice dintr-o țară țintă.
Începând cu anii ’60, Securitatea a înființat Serviciul D (Dezinformare), specializat în crearea de narațiuni false, scrisori de compromitere și operațiuni psihologice menite să manipuleze opinia publică și comunitățile din exil.
––
Strategia documentată de RISE Project – care include difuzarea coordonată prin rețele pseudo-religioase de clipuri video, crearea unei aure de „ales divin” pentru un candidat politic și atacarea sistematică a valorilor democratice – corespunde punctual misiunilor Serviciului D din perioada 1964-1989.
Prin utilizarea retoricii „cetății asediate” și pretinzând că apără ortodoxia de „decadența occidentală”, aceste campanii caută să izoleze România de aliații săi euro-atlantici, servind, din punct de vedere geopolitic, intereselor de tip hibrid tocmai Moscovei totalitare, pe care unii pretind că o ignoră.
Un alt punct de convergență între rețelele semnalate de jurnaliști și trecutul comunist totalitar îl reprezintă modul de organizare. Investigația RISE sugerează că anumite organizații funcționează ca paravane. În perioada comunistă, nicio trimitere de fonduri sau de personal monahal către Muntele Athos nu se făcea fără avizul strict al Departamentului Cultelor. Istoric, acesta a fost „interfața operativă a Securității”, unde „ofițerii în sutană” și funcționarii verificați ideologic controlau orice mișcare. Fiecare monah trimis la Athos în perioada comunistă era verificat minuțios de Securitate pentru a se asigura că este „un bun cetățean” al R.S.R., adică loial structurilor de forță.
Ceea ce vedem astăzi în campaniile pro-Georgescu este o restaurare a acestui sistem de control: folosirea unor „oameni siguri” care, sub masca evlaviei, propagă mesaje politice menite să destabilizeze ordinea democratică. Este fuziunea între vechea școală DIE și noile tehnici de război hibrid, propagandistic.
Instrumentalizarea religiei ca armă de propagandă și spionaj a evoluat de la operațiunile subversive din timpul Războiului Rece la campaniile digitale de astăzi. Algoritmii de amplificare artificială de pe platforme precum TikTok și Facebook sunt utilizați pentru a propulsa profeții și mesaje politice cu tentă religioasă către audiențe largi.
Această actualizare a discursului mistic urmărește, în mod strategic, decredibilizarea proceselor democratice și subminarea instituțiilor statului de drept. Structurile de manipulare au înțeles un adevăr pragmatic: discursul religios livrează o încărcătură emoțională mult mai greu de combătut rațional decât mesajele politice clasice.
Prin demascarea acestui „altar politic”, devine evident că societatea nu se confruntă cu o efervescență spirituală organică, ci cu o operațiune planificată de inginerie comportamentală. Supraviețuirea mentalității fostelor structuri represive se bazează pe capacitatea de a adapta aceleași tehnici la noile medii tehnologice. Coordonarea se face prin același gen de mecanisme, de tip „măsuri active”, care au servit cândva interesele Moscovei prin intermediul aparatului de represiune de la București.
Adevărata provocare pentru siguranța democratică a României nu o reprezintă opțiunile politice conservatoare sau trăirea religioasă legitimă a cetățenilor, ci tentativa de confiscare și instrumentalizare a identității spirituale românești de către actori care folosesc metodele Securității pentru a subordona viitorul țării unor modele autoritare.
Sarcina cetățeanului informat este să recunoască acest șablon identic și să nu permită ca umbra fostei Securități să întunece, din nou, viitorul României.
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
