Pe 21 mai 2025, Cazinoul din Constanţa, clădire din patrimoniul naţional cu elemente de arhitectură stil Art Nouveau, a reintrat, oficial, în circuitul public, după aproape două decenii în care fusese închis. Monumentul a fost redeschis după ample lucrări de consolidare şi restaurare începute în anul 2020 şi efectuate de Compania Naţională de Investiţii. După aproximativ o lună de la redeschiderea clădirii simbol a Constanţei, Anamaria MIŞA a preluat conducerea societăţii Patrimoniu Constanţa Litoral SRL, care administrează Cazinoul. La aproape zece luni de la preluarea acestei funcţii, am discutat cu Anamaria Mişa, în acest interviu, despre cum a fost trecerea de la mediul privat la mediul public, ea lucrând anterior în sistemul bancar, despre evenimentele programate, anul acesta, la Cazino, despre ce poate fi mai bine gestionat astfel încât Cazinoul să fie accesibil pentru toţi oamenii, precum şi despre reacţiile misogine cu care s-a confruntat atunci când a devenit directoarea Cazinoului. Chiar dacă mandatul său se apropie de final, prelungirea acestuia depinzând de decizia pe care o va lua Consiliul de Administraţie, Anamaria Mişa a vorbit despre o serie de spectacole pe care le-a gândit pentru Cazino până la sfârşitul acestui an.
Ada CODĂU: Cum a fost trecerea de la mediul privat la sistemul public, într-o instituţie subordonată Primăriei Constanţa? Care sunt avantajele şi care sunt piedicile în noua dumneavoastră funcţie?
Anamaria MIŞA: Eu am lucrat 14 ani în mediul privat, dar e bine de menționat faptul că nu am lucrat în orice ramură de activitate, ci într-o bancă și sistemul financiar bancar este cunoscut ca fiind un sistem foarte bine reglementat. Lucram după proceduri, regulamente, legi speciale foarte stricte și extrem de complexe. Este asemănător cu partea de administrație publică și cu bucata de legislație pe care a trebuit să o învăț și să o și implementez, în același timp. Sigur că sunt şi diferențe destul de mari, dar nu neapărat pe principii de fond. Sunt lucruri asemănătoare, de multe ori, în domeniul privat și domeniul public.
În actuala funcţie, cel mai mare avantaj e acela că lucrez pentru statul român. E un mare avantaj, pentru că este un univers de oportunități, de domenii, de active pe care le ai fără nicio concurență și pe care le poți administra eficient și pune în valoare și în serviciul public. La Cazino, lucrul ăsta mă copleșește în fiecare zi. Un loc unic în România, poate chiar în Europa, incredibil de complex, care are toate caracteristicile să fie o poveste de mare succes. Deci, cred că sunt mai multe avantaje atunci când lucrezi în sistemul public decât dezavantaje. Poate că sună ciudat spus din gura unui om care a lucrat doar în privat.
„Am funcționat cu organigramă minimă, aproape la 60% din cea preconizată inițial”
În ce priveşte avantajele pe care le am pentru că am lucrat în mediul privat, aş aminti buna reglementare, despre care spuneam la început. Nu neapărat legat de persoana mea, dar legat de activitatea pe care am desfăşurat-o. Toată activitatea comercială pe care am învățat-o în bancă. În bancă, trebuie să știi să propui produse şi servicii şi să câștigi încrederea clienților. Să-ți creezi o bună reputație și individuală, dar și pentru organizația în care lucrezi și chestiunea asta comercială e o zonă foarte complexă, care presupune comunicare, marketing, presupune efectiv a fi creativ: produse şi servicii noi. Structura a fost, de asemenea, foarte importantă: cum să te autogestionezi, să te autoadministrezi ca persoană și, mai departe, să manageriezi toată activitatea pe care o ai în subordine, cu ținte fixe, cu indicatori de performanță şi din punct de vedere cantitativ, și calitativ. Toate lucrurile astea tot în domeniul privat le-am învățat. Apoi, principiile de eficiență, în special legate de veniturile pe care le ai versus cheltuieli. Pentru că aici, la Cazino, a trebuit să administrăm un buget de salarii la un nivel cât mai mic, pentru început, care să nu ne copleşească, să nu pună presiune foarte mare pe ceea ce aveam noi de făcut. Și, atunci, am funcționat cu organigramă minimă, aproape la 60% din cea preconizată inițial, iar lucrurile astea ne-au ajutat să ne putem întreține de la o lună la alta și să reinvestim ceea am economisit în produse și servicii noi.
A. C.: Având în vedere faptul că aţi activat în mediul bancar, nu în zona culturală, aţi avut nevoie să vă puneţi la punct cu domeniul? V-a consiliat cineva, chiar şi neoficial, aţi început să aveţi alte lecturi, să cultivaţi relaţii cu oameni din acest domeniu?
A. M.: În bancă, am lucrat și pe partea creativă și chestiunea asta m-a ajutat să cunosc oameni din domeniu. E drept că nu erau extrem de mulți și nu am lucrat pe toate formele de cultură posibile, dar aveam relații cu universitățile, cu instituțiile de cultură, cu Teatrul de Stat Constanța, cu comunitatea de arhitecți din oraș și cu zona creativă. Dar e adevărat că trebuie să recuperez foarte mult în direcția asta. O chestiune specifică, aici, la Cazino este aceea că nu există o singură formă de cultură pe care noi o prezentăm sau punem în scenă. Nu suntem o instituție de cultură, dar găzduim un centru expozițional care astăzi prezintă expoziții de arte vizuale, obiecte de patrimoniu. Apoi, avem o sală de evenimente care poate prezenta spectacole de teatru, dar și de operă, de muzică clasică, deci e un areal artistic foarte larg. Bineînțeles, e destul de greu să le știi pe toate și, tocmai pentru că nu aveam această cunoaștere, am apelat la persoane care să mă ajute. Am încercat să cunosc cât mai mulți oameni din România, dar și în afara țării, care mă ajută să creez o identitate pentru Cazinoul din Constanța. Și aici primul om este Ioan Holender, care ne ajută să creăm programul pentru Cazinoul din Constanța cu privire la muzica clasică și la operă. Pe partea de arte vizuale, am apelat la Ioana Ciocan, managing partner Art Safari, care ne-a ajutat. Sigur că am o relație foarte bună cu doamna directoare a Muzeului de Artă Constanţa, Lelia Rus Pîrvan, cu directorul Teatrului de Stat Constanţa, Erwin Şimşensohn.
Dar am şi conversaţii cu persoane din zona de film. Avem în vedere un proiect cu John Florescu pentru un film despre Cazinoul din Constanța. Deci, am încercat să cunosc persoane care să mă ajute. Recunosc că niciodată nu o să pot ajunge la acel nivel de cunoaștere optim, pentru că nu am studiile necesare. Însă cer sfatul acestor oameni și mă îndrumă pe fiecare proiect în parte și cred că chestia asta ne ajută, pentru că schimbăm mereu lentila, perspectiva, viziunea și zona creativă.
„O să avem avanpremiera spectacolului de cabaret Cazino, mon Amour. Vom juca acest spectacol joi și vineri, în fiecare săptămână, din iunie și până la mijlocul lunii septembrie”
A. C.: Ce evenimente organizează sau găzduieşte Cazinoul din Constanţa anul acesta?
A. M.: Anul trecut a fost un an efervescent, am deschis Cazinoul în plin sezon estival. A fost şi este în continuare o clădire cu un trafic impresionant de vizitatori. Tot anul trecut am încercat să construim o agendă pentru anul acesta.Iar acum o să începem să prezentăm proiectele noastre, care ne vor reprezenta și vor spune mai multe despre noi. La începutul lunii iunie, o să avem avanpremiera spectacolului de cabaret Cazino, mon Amour. Este un spectacol care are un text original, inspirat din istoria Cazinoului, dar păstrează niște personaje din Steaua fără numea lui Mihail Sebastian.Plecând de la povestea Monei, a lui Grig și a profesorului Miroiu, ne imaginăm cum ar fi trăit aceștia aici, în Cazinoul din Constanța. Regizorul spectacolului este Petre Năstase, care are o istorie în zona de divertisment, a fost director artistic la ProTV pentru o perioadă foarte lungă de timp. Pe partea de muzică, spectacolul va fi coordonat de Daniel Jinga, care va fi și dirijorul orchestrei pe care o vom avea în spectacol. Distribuţia cuprinde actori foarte buni şi sunt şi de aici, de la Teatrul de Stat Constanţa: Ștefan Mihai, Mirela Pană, Andrei Bibire vor juca în acest spectacol. Alături de aceştia mai sunt actori precum Lucian Ionescu, Geo Costin, Teodora Crișan, Dan Pughineanu, Florin Aioane, actori care astăzi sunt parte din teatrele din București. Scenariul este scris de Petre Năstase, iar actul 2 este pe textul original al lui Mihail Sebastian.
De partea de coregrafie şi balet – pentru că avem și o trupă de balet în cadrul spectacolului – se va ocupa Ştefan Lupu, şeful catedrei de Coregrafie de la UNATC. Avem, de asemenea, în cadrul spectacolului, nişte cântăreţe, nişte voci feminine: Julie Mayaya, care a fost la Vocea României, Alina Crișan, care a cântat cu Direcția 5 până de curând, şi Ana Maria Roșu. Deci va fi un spectacol în spectacol, se va cânta cum se cânta în Cazino în funcție de perioada de timp din spectacol.
Spectacolul se repetă chiar acum, în timp ce vorbim, la București, iar la mijlocul lunii mai vor veni pentru repetiție aici, la Cazinoul din Constanța.Vom juca acest spectacol joi și vineri, în fiecare săptămână, începând cu luna iunie și până la mijlocul lunii septembrie.
Avem o sală frumoasă, dar care are niște caracteristici tehnice și trebuie să ținem cont de acestea în momentul în care prezentăm spectacole. Ne-am gândit şi cam care e publicul nostru, ce s-ar potrivi pentru acest public, astfel încât să și îmbrățișeze ceea ce îi propunem. Ne-am dorit ceva bun din punct de vedere cultural, dar care să fie, totuși, un show, deci un spectacol de entertainment, dar de calitate și aici cred că avem ingrediente de succes.
Terminăm cu spectacolul de cabaret şi intrăm în festivalul de muzică clasică numit Casino Music Festival, în cadrul căruia vor avea loc, 11 săptămâni la rând, spectacole în fiecare sâmbătă și duminică. Iar aici avem nume și trupe de artiști pe care Ioan Holender i-a selectat având la bază criteriile pe care le-a considerat potrivite. Pot să-i amintesc, aici, pe Janoska Ensemble şi soprana Adela Zaharia, dar sunt şi alte nume despre care o să vorbim în curând. Între 14 și 17 mai, Ioan Holender vine la Constanța și, în cadrul unei conferințe de presă, o să prezentăm itinerariul programului, așa cum îi place dumnealui să spună.
Toate astea se vor întâmpla în Cazinoul din Constanța. Vorbim despre începutul lunii iunie și până la 1 decembrie. E o perioadă destul de lungă. Sigur că, în paralel, vom menține expoziția pe care am lansat-o cu Art Safari, Regina și Marea, o expoziție care văd că este bine primită de publicul nostru și care ne-a adus o creștere semnificativă de vizitatori din momentul în care am lansat-o, iar asta ne bucură, pentru că ne-a confirmat că, atâta vreme cât gândim expoziții noi, publicul va reveni în Cazinoul din Constanța și credem că trebuie să ne ținem de lucrul ăsta.
De asemenea, intenționăm ca, în această vară, să dezvoltăm împreună cu Muzeul de Artă din Constanța o expoziție pe un concept pe care încă îl gândim, dar care să se adreseze tinerilor.
Nu în ultimul rând, lucrăm alături de colegii din Primăria Constanța la ceea ce putem să facem pe faleza Cazinoului. Ne gândim la câteva nume, avem deja niște contacte realizate cu câțiva artiști. Aceste evenimente pe faleză vor fi gratuite și sperăm să fie cel puțin șase astfel de evenimente în timpul verii, în fiecare sâmbătă.
„Am vrut să ne ferim de situații de criză, n-am acceptat mesaje anti democratice, mesaje extremiste”
A. C.: Care sunt criteriile în funcţie de care decideţi ce evenimente au loc în Cazino? Cine le curatoriază?
A. M.: Până acum am lucrat în echipa noastră internă. Noi nu avem o echipă mare, nu avem niciun post de consultant artistic în organigramă încă, dar ne gândim la asta, pentru că simțim nevoia. Tocmai de aceea am apelat, cum spuneam, la domnul Holender. Fiindcă mi-am dat seama foarte repede că nu suntem în măsură să facem selecția și nici operațional nu aveam cum, pentru că ar trebui să mergem să vedem multe spectacole până să înțelegem cam care ar fi cel mai potrivit. Și, apoi, și sala noastră are niște limite cu privire la numărul de oameni care ar fi recomandat să fie pe scenă. Scena este destul de mică. Toate chestiunile astea le-a luat în calcul domnul Holender atunci când a filtrat, a curatoriat programul. Pe partea de arte vizuale am apelat, cum spuneam, la Art Safari.
Aici aș vrea să fac o mențiune. Noi avem două tipuri de evenimente: cele pe care le găzduim, pentru că avem acest mandat de închiriere de la Consiliul Local Municipal Constanţa, şi cele organizate de noi. Închirierea este o sursă importantă de finanțare pentru noi, dar nu cea mai importantă. Nu de acolo câștigăm cei mai mulți bani, ci din biletele vândute, asta este principala sursă de finanțare.
Referitor la evenimentele pe care le găzduim, și aici am avut nevoie de un filtru, pentru că ne-am tot gândit şi nu putem găzdui toate tipurile de evenimente. În România au existat discuţii destul de controversate legate de anumite evenimente care poate au avut o sorginte de un anumit fel sau au avut mesaje controversate. Şi pentru că l-am avut, în Consiliul de Administrație, pe Daniel Citirigă, decanul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa, ne-am consultat întotdeauna cu privire la partea de închiriere. Am filtrat propunerile, pentru că sunt propuneri foarte diverse, de la înregistrarea unui colind la prezentarea de cărți. Absolut toate au fost evaluate. Am vrut să ne ferim de situații de criză, n-am acceptat mesaje anti democratice, mesaje extremiste. Presupune muncă şi cunoaştere tot procesul ăsta. Dar propunerile au fost evaluate, am cerut detalii de fiecare dată cu privire la activitățile care se doreau a fi găzduite de Cazino.
Evenimentele organizate de noi pentru început noi le-am curatoriat cu limitele pe care le-am avut. În primăvară, am prezentat Extraordinară Viață de la Teatrul Național București, acum am avut De Profundis, cu Răzvan Mazilu și Tudor Cucu Dumitrescu.
Au fost propuneri pe care le-am făcut noi, din interior. Se poate mult mai bine, da, dar asta este ce am putut pentru moment, cu resursele limitate pe care le-am avut. În viitor, după ce o să ne modificăm organigrama, cred că este nevoie de un consultant artistic.
A. C.: Cum poate contribui actuala echipă de la Cazinoul din Constanţa la conturarea unui mai bun management cultural local?
A. M.: Nu știu dacă putem noi să spunem că putem să îmbunătățim managementul cultural local. Nu aș spune lucrul acesta cu privire la noi, dar ceea ce cred este că o bună administrare a Cazinoului poate să îmbunătățească nivelul cultural din Constanța. Spun asta pentru că noi administrăm o clădire-vedetă, o clădire care are o forță extraordinară, un simbol național care, cred eu, depășește granițele țării noastre. Și am simțit lucrul ăsta din interacțiunea pe care am avut-o cu persoane din lumea culturală din România care au spus „da” imediat, atunci când a venit propunerea de la Cazino. Toți au îmbrățișat ideile şi o colaborare cu Cazinoul din Constanţa. Cazinoul este, deci, o clădire-vedetă și cred că trebuie să o folosim ca o locomotivă culturală pentru județul Constanța și să încercăm să punem în valoare concepte ce țin de Constanța, de Dobrogea, de patrimoniul nostru cultural. Să o folosim ca să prezentăm și alte instituții din oraş, poate o expoziție în colaborare cu Muzeul de Artă, prin care Muzeul prezintă lucrări aici, la Cazino, și apoi vizitatorii merg și vizitează și Muzeul de Artă.
Am digitalizat partea de vânzare, iar acum toate biletele pentru Cazino, pentru vizitare se cumpără de la echipamentele din faleză și acolo, în interfaţa aceea, putem să prezentăm și alte obiective turistice care să poată să fie vizitate, despre care se ştiu mai puţine. Nu pentru că nu ar fi valoroase, dar pur și simplu se cunosc mai puține lucruri despre ele. Clădirea asta are o forță extraordinară şi trebuie să o exploatăm în toate formele ei şi punem în valoare tot ce avem mai frumos aici.
„Pentru comunitatea locală chiar cred că e un moment în care putem să rescriem istorie. Doar prin a pune în valoare această clădire”
A. C.: Generaţia din care faceţi parte a prins perioada în care clădirea Cazinoului începea să se degradeze şi pe cea în care, timp de aproape două decenii, monumentul a fost scos din circuitul public. Ce credeţi că înseamnă pentru comunitatea locală resuscitarea acestei clădiri-simbol?
A. M.: Am citit despre Cazinoul din Constanţa şi ştiu că, de-a lungul istoriei sale, atunci când clădirea se închidea, orașul începea să aibă o activitate economică şi turistică mai redusă, deci impactul închiderii Cazinoului se simțea în toate zonele, în toate straturile în orașul Constanța. Când se redeschidea, imediat orașul începea să înflorească, să aibă mai multă efervescență și financiară, și economică, și turistică, și culturală. Și îmi place să spun că se repetă lucrul ăsta și acum. Adică, atâta vreme cât Cazinoul a fost închis – şi acum vorbesc doar din perspectiva mea personală, de cetățean al orașului Constanța -, toată zona din centrul vechi era gri, pur şi simplu. Şi toată nepăsarea aia se vedea pe fațada Cazinoului și s-a simțit foarte mult cât timp Cazinoul a fost închis. Acum, că s-a redeschis Cazinoul, poate că sunt subiectivă, dar văd că sunt mai multe șantiere deschise la mai multe clădiri de patrimoniu, în zona istorică a orașului și cred că va fi extraordinar după ce acestea vor fi reabilitate și redeschise și chestiunea asta ne va ajuta foarte mult ca oraș, în opinia mea.
Din punct de vedere emoțional, da, eram în Constanța, atunci când am fost martoră și la momentele mai puțin plăcute, chiar foarte triste cu privire la Cazino, când se punea problema vânzării sale, dar mă bucur că astăzi pot să muncesc aici, în această clădire.
Pentru comunitatea locală chiar cred că e un moment în care putem să rescriem istorie, istorie pe care o vor citi alții, peste câțiva ani. Doar prin a pune în valoare această clădire.
„Prin finanțări europene am putea să democratizăm mai mult accesul în clădire. Da, mai e de muncă”
A. C.: Patrimoniu Constanţa Litoral SRL este organizată ca o societate comercială şi funcţionează în baza Ordonanţei 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Cazinoul nu beneficiază, deci, de finanţare publică. Ce prevede planul de management pentru 2026, astfel încât Cazinoul să realizeze profit, rămânând, în acelaşi timp, accesibil pentru publicul care nu este obişnuit să achite câteva sute de lei pentru un spectacol? Cel puţin nu de mai multe ori pe an.
A. M.: Avem mereu preocuparea aceasta de a îmbina cele două obiective, care sunt destul de diferite: partea comercială, fiindcă e vorba despre o societate comercială care, fie că ne place, fie că nu, trebuie să facă profit, acesta este rostul unei societăți comerciale, şi obiectivul calitativ. Prin contractul de delegare gestiune ni se spune să îmbunătățim calitatea vieții locuitorilor orașului Constanța, să îmbunătățim turismul cultural, să îmbunătățim activitățile culturale, cele educaționale, să creăm un cadru cultural eficient. Ne tot gândim la asta.
Mandatul meu aici este pe perioadă determinată. Mai am câteva luni, la începutul lunii iunie îmi expiră mandatul și voi vedea cum se va dezvolta pe viitor activitatea mea. Deci, nu pot să-mi fac planuri extraordinar de complexe pe termen foarte lung. Însă, m-am gândit la lucrurile astea și pentru Festivalul de Muzică Clasică intenționăm să aplicăm pentru o finanțare publică la Ministerul Culturii, ca să ne ajute să putem stabili niște prețuri mai accesibile.
Și cu Primăria Constanța avem o discuție în acest sens, tot pentru a ne susține, în special legat de sala de spectacole a Cazinoului, pentru că, fiind o sală mică, are o capacitate redusă de locuri. Prețurile sunt fixate în funcție de costurile pe care noi le avem, de exemplu, cât ne costă artiștii, deci nu sunt profituri foarte mari, sunt profituri minime pe care le-am stabilit, dar și taxele și impozitele sunt foarte mari: plătim pentru fiecare bilet pe care îl vindem TVA, dar mai sunt şi taxa pe monument istoric, taxa Crucea Roşie… Sunt foarte multe taxe pe care le plătim şi de aceea avem aceste preţuri. Adică, pentru un bilet pe care îl vindem cu 100 de lei, 40 de lei îi plătim către statul român sub formă de taxe. Diferența este o bază care reprezintă de cele mai multe ori onorariile artiștilor. Discuţia cu Primăria Constanţa o avem în sensul susținerii și finanțării unor evenimente aici, la Cazino, ca să putem stabili un preţ mai accesibil al biletelor. Mă tot gândesc la ceea mi-ați spus și lucrurile astea sunt o preocupare pentru mine, dar reprezintă o chestiune la care nu am o rezolvare astăzi.
Dar restul de activități cred că au prețuri accesibile. Mă refer, aici, la biletul de vizitare, al cărui tarif a fost stabilit prin hotărâre de consiliu local și, indiferent de expozițiile pe care le-am organizat sau găzduit, a rămas fix: 53 de lei pentru accesul general și 26 de lei pentru celelalte categorii – studenți, elevi, vârstnici, deci e un bilet cu discount. Nu am crescut prețul de vizitare, nu am pus prețuri separate pentru expoziții, chiar dacă noi investim în ele. A fost o decizie managerială, pentru ca această clădire, Cazinoul, să rămână accesibilă.
De asemenea, pentru atelierele de creaţie am stabilit niște prețuri făcând comparații (n. r. cu ateliere similare). Avem ateliere de arhitectură de aproape două ore, pentru copii, la prețul de 75 de lei, un preț accesibil, din perspectiva noastră.
Partea frumoasă, aici, la administrarea Cazinoului sub forma asta, adică o societate comercială, dar având ca acționar Consiliul Local Municipal, deci statul român, este că, spre deosebire de un alt operator privat, noi aici avem indemnizații plafonate, salarii plafonate și asta înseamnă că nu ne putem îmbogăți. Deci, tot ceea ce câștigăm, reinvestim în ceea facem în Cazino. Lucruri de care se bucură cei care ne vizitează, cei care ne cumpără biletele. Cred că este o formulă destul de bună, dacă ne gândim fix la activitatea privată comercială, pentru că, altfel, o societate comercială ar fi avut ca prioritate obiectivul acesta: profit, dividende, salarii mari, așa cum se întâmplă în societățile 100% private. Dar noi suntem, totuși, o întreprindere publică și trebuie să găsim un echilibru între cele două. Cred că în anumite zone l-am găsit, în altele, trebuie să mai căutăm. Dar sunt convinsă că se poate. Şi finanțările europene sunt convinsă că sunt posibile, dar încă nu am avut timpul necesar. Prin finanțări europene am putea să democratizăm mai mult accesul în clădire. Da, mai e de muncă.
„Instrumentele de promovare sunt ușor de găsit, dar cel mai important este să ai ce să spui despre tine”
A. C.: Din experienţa de până acum, care credeţi că este cea mai bună modalitate de promovare a Cazinoului?
A. M.: Şi când eramla bancă aveam același răspuns: cred că cea mai bună metodă de promovare este să faci lucruri frumoase, de calitate, inovatoare. Instrumentele de promovare eu zic că sunt ușor de găsit, dar cel mai important este să ai ce să spui despre tine. Toate sunt utile: şi social media, şi presa, şi zona de ambasadori, toţistakeholderii, instituțiile de învățământ, copiii, părinții, turiștii care vorbesc despre noi, marketingul outdoor, panourile publicitare, panourile din malluri.
Dar, înainte de toate, trebuie să ai cu ce să te promovezi și asta mi se pare și mi s-a părut mai greu. Înainte să ne promovăm, să vedem cine suntem și ce vrem să se spună despre noi. Și, apoi, mai cred foarte mult că cea mai bună formă de promovare este recomandarea, adică omul care a venit aici şi pleacă mulțumit, împăcat, împlinit sufletește, intelectual, emoțional și vorbeşte frumos despre noi mai departe. Ţinem foarte mult la lucrul ăsta, în fiecare zi ne uităm la calitatea experienței de vizitare, o îmbunătățim, ne gândim la alte forme, la cum să implicăm mai bine ghizii, cum să spunem o poveste bună, cum să mai activăm un loc. De exemplu, balconul. Ne gândim, acum, la cum să deschidem balconul Cazinoului în condiții de siguranță pentru vizitatori. Ar fi o chestie extraordinară pentru vizitatorii noștri să iasă pe balconul acela, să-și facă poze.
Noi încercăm, de fiecare dată, să vedem ce putem face mai bine, ce putem face nou, deci, da, cred că cele mai bune metode de promovare sunt ceea ce faci și recomandările.
A. C.: Societatea Patrimoniu Constanţa Litoral a preluat, recent, în administrare şi Galeria de Artă Constanţa. Ce viziune aveţi cu privire la acest spaţiu? Aţi stabilit nişte variante de preţuri pentru închirierea spaţiului pentru expoziţii? Întrebarea vine în contextul în care există artişti plastici buni, şi afiliaţi, şi neafiliaţi unei uniuni artistice, care abia dacă reuşesc să vândă un tablou pe an.
A. M.: După ce am redeschis Galeria de Artă, am avut întâlniri cu ambele uniuni de artişti pe care le avem aici, la Constanţa. Am mai avut discuții și cu freelancers, persoane care nu sunt neapărat afiliate. Iar acum discut cu o persoană care a fost implicată în strategia culturală a Timișoarei, pentru a stabili o strategie prin care să administrăm galeria.
În septembrie, vreau să lansăm un calendar expozițional pentru anul următor, pe niște fundamente foarte clare. Am vrea să se înscrie cei care vor să prezinte acolo expoziții cu un concept, bineînțeles. Noi ne dorim să avem două expoziții pe an, ale noastre, realizate de noi: în principal, expoziţia de vară, care să fie o expoziție-vedetă pe anumite concepte pe care le stabilim noi, împreună cu un curator pe care îl vom angaja, și o expoziție despre un artist local, pe care să-l punem în valoare într-o formă inovatoare.
Ar fi, apoi, parteneriatele, unde un partener va fi Galeria de Artă, celălalt, o uniune de artişti. Ar fi o expoziție pe un concept hotărât împreună. Fiind în colaborare, nu vom tarifa această formă de prezentare.
În cele din urmă, vor fi închirierile. Poate că sunt artişti care își doresc să fie doar viziunea dumnealor, să fie doar anumite piese pe care și le doresc expuse. Acestea vor fi contra cost. Încă nu am primit raportul de evaluare de la evaluator, dar propunerea este să fie undeva la 500 de lei pe săptămână, o sumă de genul acesta ca tarif de închiriere. O să intrăm în Consiliul Local în această lună (n. r. pentru votarea tarifului de închidere a spaţiului la Galeria de Artă). Evaluatorul a făcut această evaluare în comparație cu alte galerii de artă din țară. Este o sumă rezonabilă, încercăm să susținem şi să punem în valoare activitatea artiștilor prin intermediul sumelor pe care le avem, pe baza bugetului pe care îl avem aici, la Cazino.
La Galeria de Artă vreau să facem și alte lucruri legate de educație: niște ateliere de pictură, poate de ceramică. Nu sunt fixate aspectele astea, pentru că doar ce am primit spațiul. Și, în primă fază, am vrut să avem acest raport de evaluare, să ştim care sunt reglementările, care sunt tarifele.
„Am simțit ură pentru că sunt femeie. M-a durut și mă doare în continuare că trebuie să mă justific, să demonstrez de mai multe ori pentru a fi luată în seamă”
A. C.: La preluarea mandatului de director general al Cazinoului, pe reţelele sociale au existat multe comentarii misogine şi sexiste la adresa dumneavoastră, care trădau preponderent o mentalitate profund tradiţionalistă, conservatoare şi, pe alocuri, o atitudine încărcată de ură. Principalul reproş era acela că sunteţi femeie. V-au afectat aceste reacţii? Cum le catalogaţi?
A. M.: În anul 2007, faptul că am cunoscut-o pe Mihaela Miroiu a fost o mutaţie ontologică pentru mine. Mihaela Miroiu a fost profesoara mea și atunci am aflat și am înțeles, pentru prima dată, ce înseamnă misoginism, patriarhat, sexism. Atunci am înțeles că misoginismul poate să vină și din partea femeilor, nu doar din partea bărbaților. Întâlnirea cu doamna profesoară Miroiu mi-a schimbat viața, mi-a transformat-o, pentru că am înțeles că pot să trăiesc și altfel de viață, chiar dacă sunt femeie. Pentru că aveam, din familie, foarte multe valori tradiționale și gândeam cu totul și cu totul altfel. Atunci am înțeles multe lucruri.
De atunci, am tot trăit episoade în care am simțit misoginism, am simțit ură pentru că sunt femeie. Comentarii legate de înfățișarea mea, de felul în care mă îmbrac. Și de fiecare dată când aduceam în discuție feminismul, adică umanismul – pentru că feminismul este umanism, până la urmă -, în orice context, în orice mediu, întotdeauna am simțit foarte multă reticență. Și, uneori, și ură, și frustrări, și foarte multă repulsie. Deci, nu m-au surprins comentariile, dar bineînțeles că m-au durut. M-au durut, pentru că e nefiresc, este inuman, nenatural să fii judecat pentru felul în care arăți, pentru că ai părul închis, părul deschis, ai ochii albaștri sau căprui. E nefiresc să nu mai conteze nimic în afară de asta. M-a durut și mă doare în continuare că trebuie să mă justific, să mă explic, să demonstrez de mai multe ori pentru a fi luată în seamă. Ştiu că ceea ce vă spun acum va fi judecat și voi avea reacții ostile.
Se spune despre discriminarea de gen că e ultima inegalitate la care asistăm. Eu nu cred asta. Dar ea este extrem de puternică, pentru că afectează jumătate din populația globului, pentru că nu este conștientizată de către femei, de foarte multe ori, și pentru că e puțină educație în zona asta. Au fost comentarii care spuneau că pentru funcţia de director al Cazinoului trebuie să fie un bărbat, nu o femeie și punct. În mediul privat deja aveam o experiență, o vechime, câștigasem un statut și nu le mai simțeam așa (n. r. comentariile, reacţiile misogine), dar în momentul în care am făcut transferul le-am simțit mai puternic, pentru că sunt mai expusă. M-au durut. Nu mi-a plăcut cum se uitau oamenii din anturajul meu la mine: cu milă, mă compătimeau pentru ce trăiam. Nici asta nu mi s-a părut corect, pentru că, până la urmă, nu erau despre mine comentariile alea, nu aveau legătură cu persoana mea, eu nu aveam o vină, nu făcusem nimic greșit. Chestia asta descurajează femeile să ocupe funcții publice, pentru că, fiind femeie, te gândești de multe ori că vin şi nişte adjective la pachet. Despre bărbați, despre înfățișarea lor, despre cum se îmbracă sau ce comportament au se vorbeşte mult mai puţin.
A. C.: Cum vi se pare oraşul Constanţa ca destinaţie turistică?
A. M.: Cred că, în primul rând, trebuie să înțelegem cine suntem. Destinația turistică fie că este Constanţa, fie că este Mamaia trebuie definită, trebuie să aibă o identitate. Și, apoi, lucrurile cred că ar fi un pic mai clare, mai limpezi. Astăzi, dacă spunem Constanța, Mamaia ce spunem? Nu știu să răspund la întrebarea asta: care este primul lucru care ne-ar defini ca destinație turistică? Dar cred că oraşul Constanţa are, acum, o mare șansă să dezvolte latura culturală şi nu pentru că sunt eu aici, la Cazino. Ci pentru că la Teatrul de Stat Constanța s-au făcut foarte multe lucruri extraordinare și deja există un drum care e bine croit. Ar putea fi adăugate câteva trasee culturale sau trasee istorice în zona istorică. Palatul Reginei Maria din Mamaia va fi restaurat şi cred că asta ar fi ceva puternic, pentru că ar însemna o ancoră pentru stațiunea Mamaia și ar ajuta pe viitor.
Altfel, ca destinație turistică, avem tot ce ne trebuie: datul natural – avem mare, avem plajele, avem soarele -, avem o autostradă care ne leagă de 3 milioane de oameni din București, care trăiesc bine și care sunt foarte deschiși la experiențe noi şi vor să scape din Bucureștiul mohorât. Putem fi o destinație turistică importantă, dar și aici cred că mai este de muncă. Eu iubesc orașul Constanța, îmi place foarte mult să trăiesc aici și cred că e un oraș fermecător, cu bunele și cu relele lui.
(Sursa foto deschidere: Cazinoul Constanţa)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
