Am mai vorbit de noul coridor vertical și împletirea geopoliticii cu infrastructura, pereche de când lumea și pământul, de la drumurile romane, la căile ferate germane și afirmarea statului român în secolul XIX și autostrăzile americane de la începutul anilor 2000. Drumuri care duc spre destinații, dar și spre înfrățiri sau clientelism geopolitic.
În cazul României, cum am mai arătat pe ici, pe colo, virajul pro-occidental al președintelui Nicușor Dan nu a lăsat loc de interpretări — pe scurt, mergem cu americanii. De la Consiliul pentru Pace la colaborare militară și energetică, turnura a fost fățișă, chiar dacă, ca de obicei, neexplicată. Dacă s-ar explica, oare despre ce s-ar mai povesti?
Citește și:Axa cu un singur capăt: București-Washington și Coridorul Vertical pentru gazele americane
La sud de Dunăre, situația e chiar mai complicată dacă vă vine să credeți.
După câștigarea alegerilor, fostul președinte Rumen Radev, azi premier în urma scrutinului din aprilie a anunțat că a dat un ultimatum părții americane: dacă Washington-ul nu ridică vizele pentru cetățenii bulgari, avioanele americane de realimentare ar trebui să părăsească teritoriul țări, termen prelungi cu încă o lună după expirarea celui inițial de pe 31 mai
Așa cum relatează RFI.romania, SUA nu au reacționat și oricum Bulgaria nici măcar nu îndeplinea criteriile tehnice pentru anularea vizelor (criterii pe care România le-a îndeplinit și tot nu am intrat în Visa Waiver). Chiar și în absența unei reacții de la Washington și prelungirea termenului, e totuși o atitudine belicoasă față de America, mai ales pentru standardele est-europene
Impulsul inițial ar fi să punem asta pe seama atitudinii ambivalente ale lui Radev față de Federația Rusă, dacă nu chiar pro-ruse.
Citește și:Bulgaria lui Rumen Radev: stabilitate politică sau nou test pentru Europa?
Bulgaria, alfabetul chirilic, legătura istorică cu Rusia, un electorat fracturat, împărțit între cei care văd Bulgaria ca pe o țară europeană și cei care vor relații mai strânse cu frații slavi de la est. Explicația plauzibilă e mai degrabă geopolitic – mercantilă decât civilizațională, după cum se arată în același articol.
„În aceeași zi în care, conform presei guvernamentale, Radev ștergea cu americanii pe jos, la Sofia a avut loc o vizită de rang înalt care nu a beneficiat de aceeași publicitate. Ambasadoarea Statelor Unite în Grecia Kimberly Guilfoyle, fosta logodnică a lui Trump Jr., însărcinată să promoveze interesele americane energetice și militare în regiune, și Rudy Giuliani, fostul primar al New Yorkului, apropiat de Donald Trump, s-au întâlnit cu președinta Ilyana Yotova și cu ministrul energiei bulgar. Nici serviciul de presă al guvernului, nici cel al președinției nu au anunțat această întâlnire, la fel cum nici întâlnirea de la București a ambasadoarei Guilfoyle cu politicieni români, la sfârșit de martie, nu a beneficiat de nicio publicitate. Presa bulgară a înțeles despre înalta vizită de pe contul de Instagram al lui Kimberly Guilfoyle care a anunțat că „sub conducerea lui @potus (acronim pentru președintele american) Statele Unite lucrează cu Grecia, Bulgaria și alte state din regiune pentru încurajarea unei viziuni comune asupra siguranței energetice în jurul Coridorului Vertical”.
Corespondentul RFI la Sofia, Stilyan Deyanov trage propriile concluzii, pertinente de altfel: Radev comunică diferit cu publicul intern și cu cel extern (dualism practicat intens în primii ai României post-decembriste) și că în cazul lui Radev, similar cu Călin Georgescu, ceea ce contează e ceea ce nu se vede.
Desigur, în cazul Bulgariei decizia vine și pe fondul unui eșec energetic propriu: OMV-Petrom a încheiat explorările din perimetrul Han Asparuh fără să găsească rezerve viabile, îngropând odată cu sondele și speranțele Sofiei de a deveni exportator regional de gaz.
Politico a arătat la începutul lunii cum Grecia pariază și ea pe MAGA – de înțeles mai ales în domeniul energiei – Grecia a investit masiv în terminale de gaz lichefiat natural, cu abilitatea de a regasifica peste 12 miliarde de metri cubi pe an, dublu față de consumul intern. Sigur, în perpetua rivalitate greco-turcă, Grecia trebuie să și răspundă cumva ambițiilor energetice ale Turciei, sau măcar să nu depindă de ele.
În nordul coridorului, Ucraina a acceptat deja să-și cedeze o parte din depozitele neexplorate de minerale rare către SUA în schimbul a ceea ce s-a dovedit sistarea ajutorului militar. În contextul în care sistemul en ergetic ucrainean este la pământ în urma crimelor de război comise de Federația Rusă, orice sursă alternativă de energie e binevenită.
Pentru noi, ca un public neinformat de autorități, situația pare tulbure. Grecia are toate motivele să susțină fervent inițiativa, Bulgaria parțial, dat fiind că speranțele Sofiei de a exporta gaz la nivel regional s-au năruit odată cu explorările nereușite din Han Asparuh. Chiar și așa – și asta dă cel mai mult de gândit – proiectul a fost ținut departe de ochii publicului prin diversiune cu aparenta duritate a lui Radev în fața SUA.
Președintele Nicușor Dan a organizat o masă rotundă la reuniunea Comunității Politice Europene de la Erevan chiar pe tema Coridorului Vertical, fără să se explice, într-un stil devenit deja trăsătură caracteristică a primelor 12 luni de mandat. Și fără să menționeze că pivotul spre pro-occidentalism și Coridorul Vertical sunt, de fapt, același proiect privit din unghiuri diferite.
Pe de altă parte, e de la sine înțeles de ce Nicușor Dan și Rumen Radev au fost nevoiți să vândă diferit proiectul.
După ani de alegeri anticipate și proteste, lui Radev i-a fost teamă de reacția populației.
În România, contextul e diferit dar opacitatea e aceeași: după ani de stabilitate Ciolacu-Ciucă și în absența unui raport, care să explice anularea primului tur al prezidențialelor din 2024 sau a unui control parlamentar real asupra serviciilor, care ar fi trebuit să dea socoteală pentru acel eșec, ne-am obișnuit să nu primim explicații.
Într-un astfel de peisaj, faptul că Nicușor Dan nu ne spune de ce ne băgăm în Coridorul Vertical, în condițiile în care suntem deja parte din gazoductul BRUA și urmează să inaugurăm Neptune Deep în Marea Neagră, din care plănuim să exportăm, devine, paradoxal, cel mai mic agnosticism explicativ ai ultimilor ani. Credo ut intelligam.
(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)
