România intră într-un nou ciclu al salturilor înapoi, nu doar din perspectiva crizelor suprapuse, ci și al creșterii extremei drepte cu tot cu antisemitismul visceral, dar într-o țară din care evreii au plecat.
Mituri și prejudecăți vechi iau forme noi, iar memoria pare să nu joace de partea bună a istoriei, după cum rezultă din Raportul anual de monitorizare a antisemitismului, care tocmai a fost dat publicității de Institutul Elie Wiesel pe baza unui sondaj făcut de Social Monitor.
Întoarcerea la numerus clausus?
35% dintre respondenți susțin limitarea accesului evreilor în anumite profesii, un fel de întoarcere la numerus clausus din perioada mișcării studențești (1922-1923 Iași, Cluj, facultățile de medicină și drept). Nu e vorba deci despre un antisemitism nou, ci despre reciclarea unui repertoriu cultural, cum ar spune Irina Livezeanu, profesoară la Universitatea din Pittsburgh (Cultură și naționalism in România Mare, Humanitas, 1998) care a descris antisemitismul interbelic nu ca ură abstractă ci ca instrument de mobilitate socială pentru o intelectualitate nou urbanizată. Raportul publicat de Institutul Elie Wiesel observă și „o tendință în creștere” a camuflării antisemitismului clasic „sub forma retoricii antisioniste” în care „sionist” devine doar un paravan pentru „evreu”. Altfel spus, ar fi vorba despre un „cod cultural” care funcționează ca formulă de recunoaștere pentru suveraniști.
Mitul celor trei milioane de apartamente
Peste 40% dintre români aderă cu ușurință la teorii conspiraționiste antisemite după cum rezultă din Raportul Elie Wiesel. Structura mitului are o istorie veche (și se referă la complot, substituție demografică, deposedare), dar de data aceasta mitul e actualizat: exemplul dat în Raport este cel al milioanelor de apartamente pregătite pentru evreii care ar urma să vină în România. Mitul apartamentului se adaugă la celelalte mituri istorice.
Continuarea, în Deutsche Welle
(FOTO: Inquam Photos / George Calin)
