Deși Tribunalul București obligase Ministerul Mediului să pună la dispoziția Freedom House datele din SUMAL 1.0 și 2.0 — informații deja colectate și prelucrate, disponibile chiar și public, parțial, pe inspectorulpadurii.ro, Curtea de Apel București a casat soluția, validând argumentele ministerului și ale STS despre un presupus volum „disproporționat” de muncă și riscuri de securitate națională, fără ca instanța să explice de ce exportul unor date deja existente într-o bază electronică ar echivala cu o operațiune de prelucrare nouă.
O decizie a Curții de Apel București (CAB) ridică semne de întrebare asupra felului în care instanțele înțeleg, în 2026, noțiunea de transparență a datelor publice deținute în format electronic.
Litigiul a pornit de la o cerere aparent simplă. În 2024, Fundației Freedom House România a solicitat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) exportul, în format CSV sau TXT, al datelor deja existente în bazele SUMAL 1.0 și SUMAL 2.0 – sistemele prin care statul urmărește transportul materialului lemnos și actele de punere în valoare a pădurilor. Tribunalul București a admis cererea, obligând ministerul să comunice informațiile solicitate. Curtea de Apel a casat însă soluția și a respins acțiunea Freedom House ca neîntemeiată.
Argumentul „securității naționale”, ridicat și nedemontat
În recurs, Ministerul Mediului a susținut că informațiile solicitate ar afecta securitatea națională, întrucât verificarea evaluărilor silvice ar fi „rezervată personalului silvic cu pregătire superioară”. Argumentul lasă nespus exact ceea ce ar fi trebuit demonstrat, adică prin ce mecanism concret exportul unor date deja colectate – nu al metodologiei de evaluare silvică – ar constitui un risc pentru siguranța statului. Avocații Freedom House au replicat punctual că organizația nu a cerut acces la sistemul SUMAL în sine, ci doar la datele deja prelucrate din el – distincție pe care decizia finală a CAB nu a tratat-o cu suficientă rigoare.
„Peste 43 de milioane de avize” — o cifră care descrie sistemul, nu cererea
Ministerul a mai invocat faptul că anonimizarea a peste 43 de milioane de avize ar bloca activitatea instituției timp de 5-6 luni. Este aceasta o cifră care privește volumul total al bazei de date, nu neapărat efortul tehnic real al unei extrageri automate dintr-un sistem electronic deja funcțional – un argument pe care instanța l-a acceptat ca atare, fără o analiză a diferenței dintre „a exporta o bază de date” și „a construi un nou produs informațional”.
STS intervine în sprijinul ministerului
Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) a intrat în cauză ca intervenient, susținând că extragerea datelor ar presupune „o presiune suplimentară asupra sistemului” care ar necesita monitorizare specializată „pe o perioadă îndelungată de timp”. Instanța a acceptat acest argument ca atare, reținând că operațiunile de extragere „ar trebui realizate de personalul tehnic specializat al STS” – fără a chestiona de ce o simplă interogare a unei baze de date ar necesita o asemenea desfășurare de forțe, mai ales când, așa cum au arătat avocații reclamantei, informații similare sunt deja disponibile public, chiar dacă temporar, pe platforma inspectorulpadurii.ro.
Standardul „prelucrării substanțiale”, aplicat unei simple exportări
Motivarea CAB se sprijină pe ideea că Legea nr. 544/2001 nu ar obliga autoritatea la „crearea, agregarea, reorganizarea sau prelucrarea substanțială a informațiilor într-un format determinat unilateral” de solicitant.
Problema e că Freedom House nu a cerut o reorganizare sau o agregare nouă a datelor, ci exportul într-un format standard (CSV/TXT) al unor informații deja structurate într-o bază de date – o operațiune tehnică obișnuită pentru orice sistem informatic modern, nu o „creație” de conținut nou. Echivalarea unui simplu export cu o „prelucrare substanțială” riscă să transforme orice bază de date electronică a statului într-un spațiu inaccesibil publicului, sub pretextul volumului de date pe care autoritatea însăși l-a acumulat.
Decizie definitivă
Decizia, luată de judecătorii Ana-Maria Mocanu, Ionuț Militaru și Andreea Mihaela Popescu, este definitivă. Ea lasă precedentul ca o autoritate publică să poată invoca volumul propriilor date drept motiv pentru a refuza accesul la ele – un raționament care, dus la extrem, ar permite oricărei instituții să se sustragă obligațiilor de transparență pur și simplu acumulând suficiente date încât extragerea lor să pară „disproporționată”.
