Coreea de Nord se află într-o complexă relație de o concomitent pronunțată dependență și pronunțată autonomie față de China și de Rusia. Acest lucru, din cauza statutului său internațional de paria, a economiei sale înapoiate și cheltuielilor exorbitante pe care le are cu programul său nuclear.
Pentru Beijing, Phenianul are o valoare unică, practic de neînlocuit, pe numeroase dimensiuni:
● Ca piedică premium în calea unei eventuale reunificări, în termeni americani, a peninsulei coreene.
● Ca platformă de proiectare a puterii militare și a influenței politico-ideologice chineze în Asia de Est și chiar dincolo de zona asta, cât mai spre sud.
● Ca levier chinez pentru timorarea aliaților SUA din zonă, în special Coreea de Sud și Japonia.
● Ca levier chinez și în problema Taiwanului.
● La nevoie, ca proxy militar într-o situație de tensiuni exacerbate și ciocniri hibrid.
● Ori, cazul cel mai delicat, ca rezervor de trupe într-un conflict clasic în care China s-ar angaja ea însăși, în mod explicit, ca beligerant.
Decenii la rând, Occidentul a privit într-adevăr Phenianul ca pe un pericol potențial (iar de la an la an unul în creștere) și ca pe un factor excentric de instabilitate, genul de factor care se poate activa oricând.
Dar în același timp, e de notat și faptul că temerile occidentale cu privire la Coreea de Nord au fost până acum mai degrabă unele limitate – limitate geografic, limitate la amprenta Coreei de Nord în vecinătatea sa. Poate că singurul aspect capabil să fi modificat întrucâtva percepția occidentală obișnuită cu privire la “raza de acțiune” a pericolului reprezentat de Coreea de Nord a fost cel legat de tranziția acesteia de la statutul de țară non-nucleară la statutul de țară dotată cu arma nucleară.
Continuarea, în Universul.net
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Captură video)
