Un articol recent publicat de POLITICO conturează cinci vulnerabilități majore ale NATO în fața unui potențial atac al Rusiei– de la lipsa muniției și presiunea asupra apărării aeriene, până la slăbiciuni navale, fisuri politice și atenția fluctuantă acordată războiului din Ucraina.
Deși analiza vizează întreaga Alianță, implicațiile sunt directe pentru România, aflată pe flancul estic, în proximitatea conflictului și expusă tot mai frecvent la riscuri precum incursiunile dronelor rusești. În acest context, capacitatea de reacție, modernizarea tehnologică și rolul strategic al țării devin elemente esențiale în ecuația securității regionale.
1. Fără muniție
Statele Unite au consumat aproximativ jumătate din inventarul de interceptoare Patriot în timpul conflictului cu Iran, doborând predominant drone. Simultan, principalul adversar al NATO, Rusia, poate produce lunar aproximativ 5000 de drone bazate pe modelul iranian Shahed.
Pe acest palier, problema României este mai degrabă tehnologică, datorită metodei învechite de apărare. De fiecare dată când a avut loc o incursiune a unei drone rusești pe teritoriul României, procedura a fost să se ridice aeronave de la sol, care să le intercepteze. Acestea au decolat de la baza Mihail Kogălniceanu, fiind ori avioane ale Forțelor Aeriene, ori ale misiunii rotative de poliție aeriană NATO în România.
Concluziile au fost mereu aceleași: costul acestei metode este ridicat, datorat combustibilului și mentenanței aeronavelor, pe lângă cel al rachetelor aer-aer folosite, iar timpul de interceptare este lung, mai ales în cazul în care aeronavele nu sunt deja decolate (emblematic fiind și cazul de săptămâna trecută, când o dronă s-a prăbușit în Galați, înainte ca două Eurofightere britanice să poată ajunge în zonă pentru a o doborî).
Soluția modernă și ieftină, dezvoltată de Ucraina și Israel în timpul războaielor lor simultane, este suprasaturarea unei linii de contact cu sisteme antiaeriene ghidate de radar. Ucrainenii au dezvoltat în principal infrastructură bazată pe mitraliere grele, integrând inclusiv sisteme antiaeriene europene, cum este Flakpanzer Gepard-ul german vechi de 50 de ani (din care România are 41 în inventar).
Israelienii s-au concentrat mai degrabă pe arme laser, precum Iron Beam.
Aceste cunoștințe sunt deja existente, trebuie doar apelată la expertiza acestor țări, care au dezvoltat deja sisteme antiaeriene în ultimii patru ani.
După cum menționa și POLITICO, una din primele acțiuni întreprinse de țările din Golf odată ce dronele iraniene au început să atace, a fost să invite experți din Ucraina, prin intermediul cărora au semnat acorduri de apărare cu Kiev.
În cazul României, soluția pe timp de pace este accesibilă și scalabilă în caz de război: o desfășurare permanentă a cât mai multor sisteme antiaeriene mobile la granița de est și de nord, pe frontierele cu Ucraina și Republica Moldova, accentul fiind pus pe zona de sud-est.
2. Inferioritate aeriană
Termenul folosit de POLITICO este puțin înșelător, pentru că Statele Unite au reușit de fapt să obțină superioritate aeriană deasupra Iranului. În ultimele două luni, un singur F-15 a fost doborât pe teritoriul iranian, iar ambii piloți au fost salvați. Un alt incident a implicat un A-10, lovit desupra Iranului, dar care a putut să zboare înapoi spre Kuweit, care este aliat american.
În rest, SUA și Israel au putut desfășura operațiuni deasupra Iranului cu impunitate.
Concluzia este mai degrabă că sistemele de lansat drone și rachete ale unui inamic nu pot fi neutralizate doar printr-o campanie aeriană, mai ales când acel inamic a creat stocuri semnificative, așa cum este cazul Iranului.
Acest fapt nu se aplică însă pentru Rusia, din moment ce stocurile lor sunt golite după patru ani de război, iar tot ceea ce este produs este imediat trimis în luptă. În cazul unui conflict extins, lovituri concentrate asupra infrastructurii logistice rusești ar neutraliza automat și transportarea dronelor și rachetelor de la zonele de producție, aflate în orașe aflate cu mult spre est, lângă Munții Urali, precum Alabuga, Orenburg, sau Votkinsk.
În plus, Iranul beneficiază de un alt atu: distanța de pe coasta sa până la aliații americani din Golf este foarte mică, 190 km până în Doha, Qatar, sau numai 150 km până în Dubai, Emiratele Arabe Unite. O distanță mai mică pe care o dronă trebuie să o parcurgă înseamnă automat și o perioadă de interceptare mai mică pentru cel ce se apără.
Comparativ, Tulcea este la 300 km de Crimeea, iar Rusia propriu-zisă este la minim 550 km de cel mai apropiat punct din țara noastră. Singurele puncte de contact ale Rusiei cu NATO sunt în nord, la granițele de est ale Finlandei, Estoniei și Letoniei.
3. Flote slăbite
NATO deține indubitabil cea mai mare putere navală a unei alianțe militare din lume. De altfel, dacă am calcula exclusiv capabilitățile convenționale, Italia deține în prezent o flotă mai puternică decât Federația Rusă.
În plus, Rusia, drept stat succesor al Uniunii Sovietice, are un istoric naval precar, caracterizat de construirea unor nave care la exterior par impunătoare, precum portavioanele Kuznetsov, sau crucișătoarele Slava, dar care au de fapt probleme serioase de fiabilitate.
Dovada este și faptul că Ucraina, care practic nu mai deținea nave de atac în 2022, a reușit de una singură să împingă flota rusească din Crimeea, către baze din estul Marii Negre. Cea mai emblematică acțiune a ucrainenilor a fost scufundarea cu drone a navei-amiral Moskva, în 2022.
Rusia nici nu mai deține facilități mari de producție navală decât la Sankt Petersburg. Cel mai mare doc uscat al Uniunii Sovietice se afla la Mikolaiv, actualmente în sudul Ucrainei. Anterior menționatele nave din clasele Kuznetsov și Slava au fost toate construite aici, ceea ce înseamnă că fără controlul portului ucrainean, Federația Rusă nu poate să repare cele mai mari nave ale sale decât în Marea Baltică.
În acest caz survine faptul că Rusia nu poate scoate sau aduce nave din Marea Neagră, datorită controlului turc asupra Bosforului. Ankara nu permite navelor militare aflate la război să tranziteze apele sale teritoriale.
Așadar, după cum menționează și POLITICO, principala zonă unde Rusia ar trebui să fie contracarată de NATO în caz de conflict este Marea Barents și Atlanticul de Nord, prin luptă antisubmarin. Flotele rusești din Marea Nordului și Marea Neagră ar fi ușor de blocat, iar Forțele Navale Române ar contribui în principal la apărarea Mării Negre.
De altfel, România deține în prezent doar câteva nave care ar fi viabile pentru operațiuni antisubmarin, precum fregata Mărășești, sau cele patru corvete din clasele Tetal-I și Tetal-II.
Citește și: Un acord privind Iranul pentru salvarea NATO — și a Ucrainei
4. Absența unității
Acest trend trebuie analizat din perspectiva întregii Alianțe Nord-Atlantice și este o consecință a vremurilor actuale, nu ceva intrinsec NATO.
Al doilea mandat al președintelui american Donald Trump reprezintă o extremă a tranzacționalității relațiilor americano-europene. De la încercările de obține Groenlanda de la Danemarca, până la amenințarea cu retragerea SUA din NATO dacă membrii europeni nu trimit forțe să lupte contra Iranului, actuala administrație americană a creat neînțelegeri într-o Alianță care fusese aproape constant unită 75 de ani, din 1949 până în 2024.
Cu toate acestea, neînțelegerile cu partea americană au creat unitate în interiorul părții europene. De altfel, cursa înarmării începută de războiul din Ucraina a fost accelerată în interiorul UE tocmai de neîncrederea în administrația Trump.
Exemplul clar al viziunii unite este refuzul întregii Europe de a trimite nave să lupte un război pur ofensiv, care este antitetic principiului NATO al apărării colective. După cum sugerează și POLITICO, o America sub Trump trebuie să fie întâmpinată de o abordare la fel de tranzacțională din partea Europei, care să trimită forțe de deminare numai după război, în schimbul garanției că SUA va rămâne devotată NATO.
România are o carte puternică în acest joc de influență, prin bazele de la Mihail Kogălniceanu și Deveselu.
În ciuda faptului că în 2025, Statele Unite au retras o brigadă de infanterie de pe teritoriul românesc, importanța strategică a țării noastre a devenit clară odată început războiul cu Iranul, când aeronavele de alimentare americane au avut nevoie de aeroporturile din România. Acest fapt ar fi putut fi folosit pentru a negocia avantaje nu doar pentru țara noastră, ci și indirect pentru întreaga jumătate europeană a NATO, prin cererea unui angajament militar permanent mult mai mare din partea SUA.
România are potențialul să se eleveze dincolo de propriul interes, devenind un atu ce merită răsplătit de către partenerii vest-europeni.
5. Ignorarea intermitentă a Ucrainei
Acest fapt s-a văzut foarte clar în ultimele luni prin axarea foarte mare a mediei pe conflictul din Iran, în ciuda faptului că războiul din Ucraina este mult mai aproape geografic de România și generează riscuri constante. De altfel, importanța Kievului la nivel global nu trebuie subestimată. Experții ucraineieni au devenit mult mai căutați datorită experienței dobândite după patru ani de lupte. Anterior menționatele acorduri de apărare semnate în timp-record între țările din Golf și Ucraina sunt exemple clare, însă departe de înțelegeri tranzacționale, națiunile de pe flancul estic al NATO au ajutat Ucraina încă de la începutul invaziei.
Astfel, parteneri de lungă durată, precum Polonia și România, ar trebui să profite de această relație specială pentru a întări propriile sisteme de apărare antiaeriană, nu în ultimul rând datorită incursiunilor dronelor rusești.
Astfel se realizează nu doar o integrare mai mare a Ucrainei în NATO, ci și o dezvoltare a expertizei românești, care la rândul său poate fi exportată, generând profit.
Oricum, în ciuda micșorării atenției mass-media, Europa a acoperit din 2025 golul lăsat de SUA, oferind ajutor constant pentru Kiev și devenind furnizorul a 90% din armele și echipamentele străine folosite de Ucraina.
(Sursa foto: NATO / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
