Situația din strâmtorea Ormuz, blocată pentru moment de Iran ca urmare a atacului americano-israelian asupra țării din 28 februrie, rămâne incertă: Teheranul se declară dispus să discute normalizarea traficului maritim prin aceasta cale comercială vitală pentru economia globală (pe aici trec cam 20% din exporturile de carburanți si îngrăsăminte), dar vrea să amâne orice negociere despre programul său nuclear, care are și o componentă militară. Ca răspuns, președintele american Donald Trump a declarat: „Dacă vor să discute, știu unde ne găsesc”.
Analista Iulia Joja, de la Washington, crede însă că există posibilitatea unui „acord privind Iranul”, care ar putea „salva NATO și Ucraina”. Publicăm un rezumat (articol original AICI).
Președintele Donald Trump a criticat dur NATO și liderii europeni, acuzându-i că abandonează Statele Unite într-un moment de criză, pe fondul războiului purtat de SUA și Israel împotriva Iran. Conflictul nu este bine primit în Europa: cancelarul german Friedrich Merz a pus dificultățile economice ale Germaniei pe seama războiului, premierul britanic Keir Starmer a exclus participarea Regatului Unit la blocada asupra Strâmtoarea Hormuz, iar președintele francez Emmanuel Macron a pus sub semnul întrebării seriozitatea poziției lui Trump. Chiar și aliata sa italiană, Giorgia Meloni, a evitat să sprijine deschis războiul, fiind criticată de liderul american pentru lipsă de curaj.
Alianța nord-atlantică pare astfel tensionată politic într-un moment în care agresiunea rusă amenință securitatea Europei, iar Ucraina, afectată de ani de război, depinde de sprijinul unit al aliaților pentru a rezista. În acest context, conflictul cu Iranul scoate în evidență o dilemă strategică pentru Washington, dar și interdependența dintre SUA și Europa.
În pofida tensiunilor, există semnale că o cooperare rămâne posibilă. Curentul „Make America Great Again” din SUA are nevoie de Europa, la fel cum Europa depinde de sprijinul american. Un eventual compromis transatlantic ar trebui să pornească de la definirea clară a intereselor comune, în special în raport cu Iranul.
Pentru Europa, Iranul nu este doar o problemă americană, ci una economică și geografică. Creșterea prețurilor la energie afectează mai puternic continentul, dependent de rutele comerciale prin Strâmtoarea Hormuz și prin Marea Roșie, inclusiv Strâmtoarea Bab el-Mandeb, unde rebelii Houthi susținuți de Iran au perturbat frecvent traficul maritim. În plus, apropierea geografică crește vulnerabilitatea Europei, după ce atacuri cu rachete și drone au vizat inclusiv Turcia și Cipru.
Dincolo de riscurile militare, Europa se confruntă și cu amenințări asimetrice, inclusiv terorism. Din 1979, regimul iranian ar fi fost implicat în peste 100 de comploturi pe teritoriul european, mai mult de jumătate după 2021. După uciderea liderului suprem Ali Khamenei într-un atac aerian, Teheranul a emis inclusiv apeluri la represalii, amplificând temerile privind celule latente.
În acest context, Europa este deja implicată, chiar dacă nu declarativ. Operațiunile americane depind de infrastructura militară de pe continent, inclusiv de baze precum Ramstein Air Base. În plus, Uniunea Europeană a desfășurat misiuni navale în Marea Roșie pentru protejarea libertății de navigație, iar extinderea acestora către Strâmtoarea Hormuz este discutată la Bruxelles.
Pe lângă instrumentele militare, Europa are și pârghii economice și diplomatice importante. Ca mare importator de energie, ar putea oferi Iranului acces la piețe în schimbul unui acord durabil sau, dimpotrivă, ar putea crește presiunea prin sancțiuni suplimentare. Relația economică UE–SUA, care reprezintă peste 40% din PIB-ul global, oferă de asemenea o bază solidă pentru negocierea unei soluții comune.
În paralel, orice acord transatlantic privind Iranul ar trebui să includă și un angajament clar al SUA față de Ucraina. Sprijinul pentru Kiev nu este doar o chestiune de solidaritate, ci un interes strategic, menit să limiteze expansiunea Vladimir Putin și să mențină securitatea europeană.
Fără sprijin american, Ucraina riscă să intre în sfera de influență rusă, iar un eventual succes al Moscovei ar putea încuraja noi acțiuni agresive în Europa. În acest context, Washingtonul ar trebui să reia livrările de armament, să întărească sancțiunile împotriva Rusiei și să revină la un rol clar de aliat al Europei.
Pe fond, analiza sugerează că o împărțire a responsabilităților între SUA și Europa, însoțită de obiective strategice comune, ar putea sta la baza unui nou echilibru transatlantic. În joc nu este doar gestionarea conflictului cu Iranul, ci și arhitectura de securitate a Occidentului într-un context marcat de competiția cu puteri autoritare precum Rusia și China.
Deși tensiunile politice sunt evidente, oportunitatea unui acord rămâne deschisă. Europa ar putea avea inițiativa, definind o agendă comună care să mențină alianța transatlantică funcțională într-un moment de presiune geopolitică majoră.
Iulia Joja, directoare la Black Sea Program Ph.D., predă Securitate Europeană la Georgetown University și George Washington University.
Articolul original a fost realizat în cadrul colaborării între Consiliul German pentru Relații Externe (DGAP) și Fundația Heinrich Boell.
(Sursa foto: NATO)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
