Tribunalul București deschide calea revizuirii în dosarul ICA pe baza unei încheieri fără condamnare

Data:

Judecătoarea Ana-Maria Sprîncu de la Tribunalul București a reținut o încheiere a instanței supreme, emisă de Lia Savonea, ca mijloc de probă a vinovăției fostei judecătoare Camelia Bogdan în dosarul ICA, dar nu a permis participarea celei din urmă la procesul de revizuire a sentinței. Instanța a admis, în principiu, cererea de revizuire formulată de Dan Voiculescu.

La debutul ședinței din februarie, Tribunalul a pus în discuție cererea de intervenție formulată de fosta judecătoare Camelia Bogdan, cea care l-a condamnat pe Dan Voiculescu.

Reprezentantul DNA, Adrian Dumitrache, a fost de părere că Bogdan nu justifică o calitate procesuală în admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, considerând că aceasta este inadmisibilă. La fel a susținut avocatul lui Voiculescu, care a apreciat că „cererea formulată de intervenție este în mod vădit inadmisibilă, nu oferă nici temei legal, nimic nu se înțelege ce și cum, nu există instituția în nume propriu sau accesoriu în cuprinsul procedurii penale”.

În aceste condiții, Tribunalul a respins cererea de intervenție formulată de Camelia Bogdan ca fiind inadmisibilă. „Față de această situație și neavând calitate, instanța pune în discuție înlăturarea de la dosar a înscrisurilor depuse de doamna Camelia Bogdan pentru termenul de judecată din data de 05.02.2026 și pentru acest termen de judecată din data de 19.02.2026. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune, fiind de acord cu înlăturarea de la dosarul cauzei a înscrisurilor depuse. (…) Tribunalul, având în vedere că doamna Camelia Bogdan nu are calitate în prezenta cauză, urmează să dispună înlăturarea înscrisurilor depuse la termenul anterior și la termenul de astăzi”, se arată în încheierea TB.

Citește și: Instanța a dispus înlăturarea din dosarul Nelu Tătaru a actelor de urmărire instrumentate de DGA

Ce propune avocatul

În continuare, avocatul lui Dan Voiculescu, Flavius Radu, susține admiterea în principiu a cererii de revizuire și vorbește despre condamnarea lui Voiculescu ca despre o „eroare judiciară”.

Se bazează în acest sens pe o decizie a instanței supreme dată de Lia Savonea, în care a spus că fosta judecătoare Camelia Bogdan l-a condamnat pe Voiculescu prin abuz în serviciu. „Există încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 365 din 11 septembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. 2655/1/2023, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, printr-o încheiere pronunțată în etapa camerei preliminare, că doamna Camelia Bogdan a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în legătură cu soluționarea acestei cauze, că vătămarea produsă persoanelor din cauză este una de amploare și nu ar putea fi înlăturată”, a susținut avocatul pe 19 februarie, în ședința Tribunalului București.

La termenul din februarie, procurorul DNA a cerut respingerea „ca inadmisibilă a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 888/08.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București”. Potrivit procurorului, încheierea instanței supreme, semnată de Savonea, „nu constituie o hotărâre prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei și prin care a constatat existența unei infracțiuni de către judecătorul care a judecat cauza în faza procesuală a apelului”.

FOTO: Inquam Photos / Ilona Andrei

El continuă și arată că „chiar dacă în cuprinsul încheierii s-a menționat faptul că, în cazul intimatei Bogdan Camelia, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. 1 C.p., această constatare nu poate avea putere de lucru judecat, din moment ce procedura în care s-a pronunțat încheierea nu conferă toate garanțiile specifice unui proces penal care parcurge toate etapele necesare stabilirii vinovăției unei persoane și în care persoana vizată de cercetări beneficiază de drepturile conferite de dispozițiile procesual-penale interne și de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, respectiv dreptul de a cunoaște acuzația, dreptul de a face sau nu declarații în legătură cu această acuzație, dreptul de a fi asistată de apărător, de a lua la cunoștință de actele dosarului, dreptul de a propune probe în apărare și de a contesta probele administrate de organele de urmărire penală. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară nu a analizat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, având în vedere că în respectiva cauză nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar prevederile legale nu confereau posibilitatea de a efectua această verificare”.

Citește și: Întârziere fără sfârșit. Dosarul Mineriadei din 1990, din nou blocat de instanța supremă

Pledoaria DNA

Mai mult, „intimata Bogdan Camelia nu a avut nici măcar calitatea de suspect în cauză, nefiind formulată nicio acuzație împotriva acesteia pe parcursul cercetărilor. Pentru aceste motive, consideră că mijlocul de probă în baza căruia este formulată cererea de revizuire nu conduce în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii formulate”.

Pe 4 martie 2026, judecătoarea Ana Maria Sprîncu, de la Tribunalul București, a admis, în principiu, admisibilitatea cererii de revizuire a lui Dan Voiculescu.

Instanța a susținut că „revizuirea poate fi cerută atunci când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză. Din conținutul art. 453 alin. 1 lit. d C.proc.pen. rezultă necesitatea verificării cumulative a existenței infracțiunii invocate, a legăturii acesteia cu cauza și a aptitudinii de a influența soluția pronunțată”.

Ce a decis Tribunalul

În analiza cererii, judecătoarea Ana Maria Sprîncu citează copios din Savonea, care a scris în încheierea din 2025 că fosta judecătoare Bogdan a încălcat mai multe legi și că „intimata, în cauza pe care a soluționat-o, prin interpretarea și aplicarea legii cu rea-credință, pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale, a încălcat drepturile părților”.

Sprîncu mai susține că „aceste considerente au relevanță directă în prezenta procedură, nu pentru că ar echivala cu o hotărâre definitivă de condamnare, ci pentru că explică motivul pentru care hotărârea prevăzută de art. 454 alin. 1 C.proc.pen. nu a putut fi pronunțată (dovedirea prin hotărâre judecătorească definitivă, n. red.). Impedimentul reținut de Înalta Curte nu a fost inexistența faptei, lipsa tipicității sau insuficiența probelor, ci intervenirea prescripției răspunderii penale, cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale”.

Judecătoarea continuă și arată că „instanța nu valorifică această hotărâre ca echivalent al unei hotărâri de condamnare și nici prin raportare la art. 454 alin. 1 C.proc.pen., ci analizează incidența art. 454 alin. 2 C.proc.pen. (…) În cauza de față, imposibilitatea continuării procesului penal a fost determinată tocmai de intervenirea prescripției răspunderii penale” și „încheierea Înaltei Curți nu este valorificată ca hotărâre de condamnare, ci ca mijloc de probă relevant pentru verificarea admisibilității în principiu. Ea nu reprezintă o simplă plângere penală, o investigație pendinte sau o susținere unilaterală, ci o hotărâre definitivă pronunțată de instanța competentă în procedura de control al soluției de clasare, care a modificat temeiul juridic al clasării și a reținut existența probelor și a cerințelor de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu. Din această perspectivă, cererea depășește nivelul unei simple critici formulate împotriva hotărârii definitive și justifică declanșarea etapei ulterioare a judecății revizuirii”.

Citește și: Judecătoarea Ana Maria Puiu contestă completul de judecată de la instanța supremă și cere sesizarea CJUE

A citat un mort

Într-un final, Sprîncu admite faptul că admisibilitatea în principiu a unei cereri de revizuire nu înseamnă pronunțarea pe fondul dosarului. „Referitor la cerința ca împrejurarea invocată să fi influențat soluția pronunțată, tribunalul reține că verificarea efectivă a caracterului determinant al acesteia aparține judecății pe fond a revizuirii. În etapa admiterii în principiu, instanța nu stabilește dacă hotărârea definitivă este nelegală sau netemeinică, nu anticipează soluția asupra fondului cererii și nu decide asupra desființării hotărârii atacate”.

După ce a admis-o, a stabilit termen pe 30 aprilie, când au fost citați toți inculpații din dosarul ICA, inclusiv Gheorghe Mencinicopschi, decedat de mai mulți ani.

De remarcat este faptul că acest dosar de revizuire s-a judecat foarte rapid la Tribunalul București. El a fost înregistrat pe 12 ianuarie 2026, iar pe 4 martie Sprîncu s-a și pronunțat pe admisibilitate, stabilind termene la două săptămâni.

Spre comparație, dosarul lui Marian Vanghelie, în care fostul primar este judecat în cazul „Economat”, dosar care a picat, aleatoriu, tot la Ana Maria Sprîncu, a fost înregistrat pe 12 decembrie 2024 și a primit primul termen abia pe 29 mai 2025. De atunci se află în camera preliminară, cu termene lunare.

Citește și: Beșu, găsit vinovat de Inspecția Judiciară după dezvăluirile din „Justiție capturată”

Justiție selectivă

Inculpații din dosarul ICA au formulat, după mulți ani de la condamnarea din 2014, mai multe plângeri penale împotriva Cameliei Bogdan, plângeri penale care au fost clasate de Parchetul General. Față de această soluție, s-a formulat plângere la prim-procuror, care a fost respinsă și ea. Așa s-a ajuns, aleatoriu, bineînțeles, la judecătorul de cameră preliminară Lia Savonea, judecător învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.
După ce a analizat plângerile, Savonea a stabilit, definitiv, printr-o încheiere, că fosta judecătoare Camelia Bogdan a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu. Doar că a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care nu s-a putut trimite cauza la Parchet pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale.
La momentul respectiv, decizia dată de viitoarea șefă a instanței supreme a fost considerată de neconceput, fiind pentru prima dată când un judecător interpretează astfel o lege.

Dacă cererea de revizuire a sentinței de 10 ani închisoare în cazul Voiculescu va fi admisă, statul va trebui să oprească orice demers de recuperare a prejudiciului de 60 milioane de euro reținut în acest caz, să-i restituie mogulului media sumele confiscate până în prezent și să-i acorde despăgubiri pentru cei 4 ani cât a stat la închisoare.

(FOTO: Inquam Photos / Octav Ganea)

Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Virgil Burlă
Virgil Burlă
Virgil Burlă este jurnalist din anul 2000. A început la Iași, apoi a continuat la București, unde s-a specializat ca reporter pe domeniul justiției. Mai colaborează cu Europa Liberă România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Ultimele știri

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Pentru a fi la curent cu cele mai recente știri, oferte și anunțuri speciale.

Mai multe articole similare
Related