Marți, 27 octombrie, în Israel au loc primele alegeri generale după atacul terorist Hamas din 7 octombrie 2023, care a provocat noul război din Fâșia Gaza, cu toate ramificațiile sale în Orientul Mijlociu.
Premierul Benjamin Netanyahu, sprijinit deschis și în forță de administrația americană a președintelui Donald Trump, vrea evident să continue la conducerea țării, ca să „termine treaba”, cum numește el războiul cu Hamas. Întrebarea este: există vreun contra-candidat cu șanse reale?
Potrivit sondajelor de opinie, acesta ar fi Gadi Eisenkot, liderul partidului de centru-dreapta „Yashar” (în ebraică, cinstit sau drept).
Eisenkot sau perspectiva multor premiere
Pentru mulți alegători israelieni, în acest moment Eisenkot are un mare atu: nu este Netanyahu, remarcă CNN, dar s-ar putea să nu fie suficient.
Gadi Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, este fiul unor imigranți marocani și a ajuns să conducă armata israeliană. A crescut în Tiberias și Eilat, în afara centrelor de putere politică ale țării spre deosebire de Benjamin Netanyahu.
Eisenkot vorbește rareori despre originea sa etnică, dar analiștii consideră că aceasta contribuie la atractivitatea sa electorală. Israelul nu a avut niciodată un prim-ministru de origine mizrahi.
Ce este „mizrahi”?
Evreii mizrahi reprezintă o parte importantă a populației evreiești din Israel, iar mulți dintre ei au susținut tradițional partidul Likud – condus acum de premierului Netanyahu – și dreapta israeliană. În primele decenii ale statului, comunitățile mizrahi au fost dezavantajate social și economic în raport cu elitele așkenaze, provenite în principal din Europa. În Israel, termenul mizrahi este important și în discuțiile raporturile istorice dintre evreii proveniți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord și cei cu origini europene.
Dacă ar deveni prim-ministru – dar până acolo este drum lung- Eisenkot ar fi primul șef al guvernului israelian de origine mizrahi, descendent al evreilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.”
… un parcurs militar, nu politic
Eisenkot a intrat în politică relativ recent, după ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF). S-a înrolat în Brigada Golani în 1978 și, de-a lungul unei cariere militare de 40 de ani, a ajuns șef al Statului Major, funcție pe care a ocupat-o între 2015 și 2019, în timpul mandatului lui Netanyahu.
Perioada în care a condus armata a inclus unul dintre cele mai controversate episoade din istoria militară recentă a Israelului. În 2016, sergentul Elor Azaria a împușcat mortal, la Hebron, un palestinian rănit care atacase un militar israelian. În pofida presiunilor unor politicieni de dreapta, inclusiv ale lui Netanyahu, Eisenkot a susținut anchetarea și judecarea militarului, afirmând că apără disciplina și principiile etice ale armatei.
A intrat în politică în 2022, alături de un alt fost șef al Statului Major, Benny Gantz. După atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, cei doi s-au alăturat cabinetului de război de urgență al lui Netanyahu. Au părăsit însă guvernul în iunie 2024, invocând lipsa unei strategii clare pentru perioada de după război.
Până atunci, războiul provocase deja pierderi grele familiei lui Eisenkot. Fiul său cel mai mic, Gal, în vârstă de 25 de ani, a fost ucis în decembrie 2023, la două luni de la începutul războiului, în timp ce lupta în Fâșia Gaza. Doi dintre nepoții săi au murit, de asemenea, în lupte.
Ce șanse are?
Eisenkot intră în ultima etapă a campaniei electorale în postura de candidat cu cele mai mari șanse din partea opoziției.
Majoritatea sondajelor recente estimează că partidul său, Yashar, va obține între 20 și 23 de mandate din cele 120 ale Knessetului, parlamentul israelian — mai multe decât Likud, partidul lui Netanyahu.
Eisenkot se află, de asemenea, înaintea actualului premier în sondajele care măsoară pe cine consideră alegătorii cel mai potrivit pentru funcția de prim-ministru.
Victoria este însă departe de a fi sigură. Iar cifrele din sondaje, care pot fi inexacte, contează mai puțin decât calculele necesare pentru formarea unei coaliții de guvernare.
În sistemul politic israelian, chiar dacă partidul lui Eisenkot se clasează pe primul loc, președintele nu îi încredințează automat mandatul de formare a guvernului.
Mandatul îi revine parlamentarului considerat cel mai capabil să adune o majoritate de susținere. Iar aici începe calculul politic.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
