Cleștele energetic rusesc – arma hibridă perfectă
Trebuie să reamintim câteva elemente esențiale din Strategia energetică rusească din 2012 și din „Doctrina Gherasimov” lansată în 2013, care descria noul tip de război hibrid. Numai așa înțelegem cu adevărat ce se întâmplă sub ochii noștri.
Moscova și-a propus încă de atunci să transforme Europa într-un dependent lamentabil de gazul rusesc. A investit sume colosale în conducte gigantice, a extins capacitățile de transport din fostele republici sovietice – Turkmenistan, Kazahstan, Uzbekistan, Azerbaidjan – pentru a-și consolida monopolul sufocant, a creat firme-fantomă intermediare în Occident care să gestioneze importurile, s-a asociat cu vechii complici de afaceri occidentali și a pătruns agresiv în acționariatul companiilor de producție, distribuție și infrastructură energetică europeană. A cumpărat sau s-a infiltrat în companii naționale de transport și distribuție de gaze, în infrastructura de comunicații și transport feroviar, totul la schimbul unui preț aparent mai mic al gazelor – o capcană clasică de dependență pe termen lung.
Potrivit doctrinei Gherasimov, în conflictele moderne mijloacele non-militare au devenit mult mai eficiente decât armele tradiționale, care au ajuns adesea irelevante. Dezinformarea, acțiunile cibernetice, forțele speciale, opoziția internă, coloana a cincea și șantajul energetic fac parte din același arsenal perfid. Noile războaie sunt asimetrice, ieftine și extrem de eficiente. Combinația dintre metodele clasice și cele hibride definește orice conflict armat de azi.
Istoria recentă confirmă cu cruzime această strategie. De la Transnistria și Nagorno-Karabah în 1991, Abhazia și Osetia de Sud în 2008, Crimeea și Donbas în 2014, Rusia a inițiat și a înghețat deliberat conflicte exact în zonele cheie care blocau orice rută alternativă de extracție sau transport energetic către Europa. Până în 2022, politica Kremlinului a constat în strângerea Europei întregi într-un clește energetic mortal prin North Stream I și II, Blue Stream, South Stream (transformat ulterior în Turk Stream).
Turcia – primul vasal energetic din NATO
Din punct de vedere energetic, situația este catastrofală și periculoasă. În 2003 a devenit operațională Blue Stream, o conductă sub Marea Neagră cu o capacitate de 16 miliarde metri cubi pe an. La începutul lui 2020 a fost inaugurată Turk Stream, cu o capacitate de 31,5 miliarde mc/an. TANAP, singura conductă non-rusească semnificativă, inaugurată în 2018, leagă zăcămintele azere de Europa cu doar 32 miliarde mc/an – o cicime ridicolă în raport cu nevoile UE de 150 mmc / an.
Continuarea, în Karadeniz Press
(FOTO: Cristian Nistor / AGERPRES FOTO)
