O investigație publicată de The New York Times descrie o tabără de vacanță din Serbia ce ascundea un plan mai sinistru. În vara lui 2025, moldoveni aduși pentru câteva zile la un resort au fost plătiți pentru a participa la antrenamente care includeau exerciții cu arme, tactici pentru confruntări cu poliția și pregătirea unor acțiuni de sabotaj.
Contrastul dintre aparență și activitățile desfășurate în presupusul resort este surprins chiar în investigația The New York Times: „Seamănă, în multe privințe, cu o tabără de vară.”
Potrivit autorităților moldovene și unor oficiali occidentali, în spatele operațiunii s-ar fi aflat persoane cu legături cu serviciul rus de informații militare, GRU. Tabăra din Serbia era doar o piesă dintr-un mecanism mai amplu prin care Rusia a încercat să influențeze alegerile parlamentare din R. Moldova din septembrie 2025 și să provoace instabilitate într-o țară aflată pe drumul către Uniunea Europeană.
De ce rămâne R. Moldova importantă pentru Kremlin
Alegerile parlamentare din 2025 au reprezentat un nou test pentru direcția politică a Republicii Moldova. Partidul de guvernamânt „Acțiune și Solidaritate”, înființat de Maia Sandu, actuala președintă a țării, urmărea să își păstreze poziția și să continue apropierea de Uniunea Europeană. Pentru Moscova, miza era să saboteze pe cât posibil aceste planuri. Potrivit surselor citate în investigație, obiectivul era slăbirea orientării prooccidentale de la Chișinău. Un oficial moldovean citat de The New York Times explică: „Rusia vrea să folosească Republica Moldova ca rampă de lansare pentru activități ostile împotriva Ucrainei.”
Republica Moldova se află între Ucraina și România, membră a Uniunii Europene și NATO. Legăturile istorice și culturale cu România, dar și apropierea politică dintre București și Chișinău, amplifică importanța strategică a țării. La care se adaugă o potențială unire cu România, ca plan B, dacă nu reușește să obțină destul de repede admiterea în UE.
În același timp, conflictul înghețat din Transnistria și prezența militară rusă în regiune reprezintă o vulnerabilitate permanentă pentru R. Moldova și întreaga regiune.
În acest context, războiul hibrid nu presupune neapărat o intervenție militară directă. Propaganda, finanțarea unor rețele politice, atacurile cibernetice și acțiunile de stradă pot fi folosite simultan pentru a slăbi instituțiile și a crea neîncredere.
O tabără de vacanță care pregătea confruntarea
În vara lui 2025, în tabăra de vară din vestul Serbiei, participanții – majoritatea din Republica Moldova – au fost plătiți cu aproximativ 400 de dolari pentru un program de trei sau patru zile.
La suprafață, programul includea activități recreative. În paralel însă, potrivit procurorilor moldoveni și oficialilor occidentali citați de NYT, participanții ar fi primit și o pregătire cu caracter paramilitar.
Investigația descrie inclusiv instruirea pentru confruntări cu forțele de ordine „învățând cum să străpungă cordoane de poliției și să incendieze clădiri.” Participanții ar fi purtat veste antiglonț și ar fi fost instruiți în folosirea armelor. Potrivit oficialilor citați de publicația americană, instructorii aveau legături cu GRU, serviciul rus de informații militare. Miza nu era, potrivit autorităților moldovene, formarea unei armate convenționale, ci pregătirea unor grupuri mici care puteau fi mobilizate într-un moment politic delicat.
O rețea de instruire din Balcani până la Moscova
Serbia nu a fost singura locație. Potrivit informațiilor prezentate în investigația The New York Times și declarațiilor autorităților moldovene, programe similare s-ar fi derulat și în Bosnia și în regiunea Moscovei. Într-unul dintre aceste cazuri, procurorii moldoveni au declarat că peste 100 de tineri au fost instruiți pentru folosirea unor dispozitive incendiare și a dronelor. Formularea din investigație este explicită, „fabricarea și folosirea dispozitivelor incendiare și explozibililor artizanali.” Participanții ar fi fost instruiți și în folosirea dronelor cu atașamente speciale pentru explozibili sau incendiere.
Existența mai multor locații ridică astfel întrebarea dacă era vorba despre episoade izolate sau despre o infrastructură de pregătire și mobilizare. Autoritățile moldovene susțin că aceste activități făceau parte dintr-un mecanism mai larg de interferență.
De la activism politic la pregătirea pentru violență
Una dintre cele mai importante întrebări ridicate de acest caz, tabăra din 2025, este unde se termină activismul politic și unde începe destabilizarea. Participarea la proteste și exprimarea unor opinii politice reprezintă activități normale într-o societate democratică. Situația se schimbă atunci când protestele sunt organizate clandestin, participanții sunt remunerați și anumite grupuri sunt pregătite pentru confruntări.
Potrivit procurorilor moldoveni, această trecere este ilustrată și de cazul unor participanți întorși din Bosnia. Anchetatorii au declarat că aceștia aveau asupra lor componente pentru drone și un manual intitulat: „Rețetele Rusiei: ABC-ul terorismului acasă.”
Din perspectiva autorităților, astfel de elemente mută cazul dincolo de zona propagandei electorale. Nu mai este vorba doar despre convingerea alegătorilor sau organizarea unui protest, ci despre posibilitatea ca o mobilizare politică să fie transformată într-o acțiune violentă.
„Scânteia era suficientă”
În ziua alegerilor parlamentare, potrivit autorităților moldovene, mai multe componente ale operațiunii ar fi putut funcționa simultan.
Existau persoane instruite pentru acțiuni de stradă, grupuri care puteau fi identificate prin banderole purtate dar și informații privind posibila folosire a unor dispozitive incendiare. În paralel, autoritățile au raportat atacuri și presiuni asupra infrastructurii digitale.
Procurorul Sergiu Zama, citat în investigația NYT, a explicat logica unei astfel de operațiuni: „Scopul nu era să recruteze o mie de oameni care să comită infracțiuni. Era suficient să fie un grup mic, care să aprindă scânteia”. Un incident suficient de grav ar fi putut semăna panică, ar fi putut degenera în confruntări cu forțele de ordine și ar fi putut duce la contestarea procesului electoral. În acest tip de operațiune, destabilizarea nu depinde neapărat de amploarea inițială a unui incident, ci de capacitatea acestuia de a genera efectul de bulgăre de zăpadă.
O bătălie câștigată, un război care continuă
Alegerile s-au încheiat cu bine, fără probleme majore iar PAS a recâștigat majoritatea în Parlament, dar autoritățile de la Chișinău susțin că mecanismele de influență și destabilizare nu dispar automat.
Citește și: De ce votul „NU” la referendumul din 2024 explică alegerile parlamentare din 2025 din Republica Moldova
Mihai Lupascu, directorul Agenției pentru Securitate Cibernetică a Republicii Moldova, a rezumat situația într-o declarație citată de The New York Times: „Am câștigat bătălia. Dar nu am câștigat războiul.”
Este, probabil, concluzia care descrie cel mai bine cazul Republicii Moldova. Interferența externă nu se limitează la o campanie de propagandă sau la câteva conturi false pe rețelele sociale.
În forma descrisă de autoritățile moldovene și de investigația NYT, aceasta presupune o combinație de bani, propagandă, atacuri cibernetice și pregătirea unor grupuri pentru acțiuni pe teren. Pentru România și restul flancului estic, cazul R. Moldova este relevant tocmai prin proximitatea geografică. Instabilitatea politică sau socială dintr-un stat aflat între Ucraina și spațiul NATO poate avea efecte care depășesc granițele sale.
Iar lecția acestui caz este că războiul modern nu începe întotdeauna cu tancuri și invazii. Uneori începe cu propagandă, bani, atacuri digitale și oameni pregătiți să producă, la momentul potrivit, o singură „scânteie”.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
