Chiar dacă PNL și USR vor reuși să construiască o alianță care să fie o alternativă la PSD și AUR, lipsește ceva important: liderul. E neclar dacă Bolojan are anvergura și carisma pentru a fi acesta.
Un articol de opinie de Andreea Pora, Revista 22.
„Cu golanii nu se poate lucra.” Nici cu hoții, populiștii, extremiștii sau antireformiștii. Poți să stai cu ei în aceeași încăpere, să ai senzația unui dialog, a unei înțelegeri, dar, când ai închis ușa, constați că în următoarele cinci minute își iau cuvântul înapoi și calcă totul în picioare. Așa face PSD de când se știe. În 2008, de pildă, la semnarea Pactului pentru Educație, nici nu se uscase bine cerneala pe hârtie, că liderii PSD au ieșit cu declarații care contraziceau documentul, iar atunci când au revenit la putere au modificat esențial legea Funeriu-Miclea, pe care o agreaseră anterior. Nu există deci niciun motiv să credem că de data aceasta PSD va face altfel, mai ales după experiența Guvernului Bolojan.
PSD a preluat în forță guvernarea, dând în timp record primele mostre de „golăneală”, care prefațează cum va arăta epoca Niculescu-Grindeanu-Dan. Pentru început, trebuie notat că premierul Luca Niculescu a achiesat, „diplomatic”, desigur, ca maestrul sforar și penal Marian Neacșu să primească atribuții suplimentare pe lângă funcțiile de vicepremier și ministru de Interne: va coordona instituțiile publice și structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Practic, domnul Neacșu va controla structuri-cheie precum Transgaz, Transelectrica și RAPPS, unde va da măsura înaltei sale „competențe”, după cum l-a lăudat premierul Niculescu. Nu-i de mirare, potrivit unor surse Adevărul, chiar Niculescu este cel care l-ar fi cerut pe Neacșu în echipa sa. Neacșu, la rândul său, l-ar fi susținut în interiorul PSD.
Așadar, premierul „garantat” de Neacșu nu doar că a primit în plic lista cabinetului și programul de guvernare, dar mai nou Grindeanu face și agenda miniștrilor, le dă directive și le spune ce au de prestat. Printre sarcinile guvernului PSD se numără „desuserizarea” României. Adică nu lupta cu extremiștii și suveraniștii e pe primul loc, așa cum s-ar cuveni pentru un guvern prooccidental (așa ne-a fost recomandat) care vrea să evite un dezastru la alegerile din 2028, ci lupta cu USR. Motivul e la îndemână. Nu e vorba doar de mai vechea idiosincrazie față de USR, electorală și ideologică, ci și de temerea că, alături de PNL, va construi un pol de centru-dreapta, care ar putea fi o alternativă viabilă și la PSD, și la AUR.
Continuarea, în Revista22.ro
