Sunt multe teorii și ipoteze bine fundamentate, remarcă Luke Harding, mulți ani corespondent la Moscova al cotidianului The Guardian și autorul unui recent volum „Trădarea: Trump, Putin și noua eră a cuceririlor”, care caută răspunsuri la această întrebare.
Dar până la urmă, ce contează dacă Donald Trump este sau nu un agent de influență al Rusiei în înțelesul clasic la termenului, acțiunile președintelui american „servesc în mare măsură interesele Kremlinului”, scrie Harding.
Teorii și ipoteze
Un exemplu clasic este întâlnirea dintre Trump și Putin în Alaska, în 2025, primul summit americano-rus după 2022, anul în care Moscova a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei.
Președintele american și-a lăudat omologul rus, l-a întâmpinat pe aeroportul din Anchorage și a întins covorul roșu. Trump părea neobișnuit de emoționat în timp ce aștepta ca Putin să coboare din avion. La conferința de presă comună de după negocieri, i-a permis președintelui rus să vorbească primul. A fost un gest bizar de deferență.
„Cred că există mai multe explicații care se suprapun pentru comportamentul supus al lui Trump”, scrie Harding.
Unul este ideologic: susținătorii MAGA consideră Rusia un fel de stat „înrudit” cu ei prin opoziția față de ideologia „woke”. Putin exploatează această percepție, prezentându-se drept apărător al valorilor conservatoare, amenințate de o Europă decadentă și lipsită de Dumnezeu.
Susținători importanți ai lui Trump au fost la Moscova. Fostul prezentator Fox News și odinioară unul dintre cei mai vocali susținători ai MAGA, Tucker Carlson a făcut chiar un interviu în exclusivitate cu Putin și ajuns chiar să laude supermarketurile bine aprovizionate din capitala Rusiei.
O altă explicație – avansată de Fiona Hill, fost consilier al Casei Albe – este atracția pentru autoritarism, invidia față de liderii autoritari. Trump și-ar dori libertatea de acțiune de care se bucură Putin atunci când vine vorba să facă bani și să-și zdrobească adversarii, este de părere jurnalistul de la The Guardian.
Este evident că președintele american preferă compania autocraților. În schimb, îi critică frecvent pe liderii democrați europeni, printre care fostul premier britanic Keir Starmer („nu este Churchill”) și Giorgia Meloni, premierul Italiei („mi s-a făcut milă de ea”).
O a treia teorie este cea a kompromatului, termen provenit din vocabularul KGB și folosit pentru a desemna informații compromițătoare care pot fi folosite împotriva unei persoane. Adică pentru șantaj.
Se știe din documente declasificate că poliția secretă din Cehoslovacia comunistă a început să-l spioneze pe Trump în anii 1970, când s-a căsătorit cu Ivana, o femeie din spatele Cortinei de Fier. În 1987, el a vizitat Moscova într-o călătorie organizată de o agenție de stat sovietică și, ulterior, a făcut numeroase vizite în Rusia, inclusiv în 2013, cu ocazia concursului Miss Universe pe care îl organizase.
Ce s-a întâmplat exact în timpul acestor vizite nu este clar.
Serviciile de informații ruse sunt specializate în operațiuni de supraveghere. Fără îndoială, KGB și FSB l-au supravegheat și pe Trump, la fel cum au făcut cu alți invitați străini de rang înalt.
Un raport al Comisiei pentru Informații a Senatului SUA din 2020 susținea că FSB instalase camere ascunse în hotelul Ritz-Carlton, unde a stat Trump în timpul vizitei sale din 2013. În noiembrie 2013, Trump era la Moscova ca om de afaceri, pentru finala concursului Miss Universe, pe care îl deținea, și pentru contacte cu potențiali parteneri de afaceri ruși.
Poate că există înregistrări video. „Este posibil să nu conțină nimic compromițător. Dar Putin știe ce este acolo, iar Trump știe că Putin știe.
Înseamnă asta că Trump este un agent de influență al Rusiei? Terminologia nu contează prea mult”, scrie Luke Harding și îl citează pe campionul mondial la șah Garry Kasparov, unul din marii oponenți ai președintelui rus: care ar fi diferența dacă Trump ar fi într-adevăr un agent de influență sau o persoană exploatată de serviciile ruse?
Citește și: „Nu are nimic până nu aprob eu”: Trump înainte de o nouă întâlnire cu Zelenski
Din 2025, Trump a oprit ajutorul militar și financiar american direct pentru Kiev, l-a umilit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski în Biroul Oval și a repetat minciuni și dezinformări promovate de Kremlin.
Citește și: Viitorul Ucrainei în fața presiunii internaționale și riscurilor geopolitice – PRESShub
Acțiunile președintelui american favorabile Rusiei au consecințe.
Rusia și-a intensificat atacurile cu rachete balistice și drone asupra infrastructurii vitale a Ucrainei, dar și asupra marilor orașe. Aproape în fiecare noapte bombardează Kievul cu drone kamikaze și rachete balistice.
Ucraina, la rândul ei, atacă tot mai des și adânc ținte de pe teritoriul Rusiei, porturi și rezervoare de carburanți, dar și depozitele marilor distribuitori comerciali.
Ucraina are una dintre cele mai avansate industrii de drone și sisteme antidronă din lume, dezvoltată rapid pe baza experienței acumulate în războiul cu Rusia.
Dar Kievul duce o lipsă acută de interceptoare Patriot produse în SUA – singurul sistem capabil să doboare rachete balistice care se deplasează cu viteză mare.
Trump refuză să trimită sisteme Patriot și nici nu permite Kievului să-și dezvolte propria versiune sub licență. Iar astfel mor civili – familii, cupluri în vârstă, adolescenți –, îngropați sub ruinele blocurilor de locuințe distruse. Noaptea se aud exploziile, huruitul asemănător unui moped al dronelor inamice și bubuiturile produse de apărarea antiaeriană ucraineană.
Citește și: Rusia încearcă să-și pună la adăpost producția de petrol: noi atacuri ucrainene cu drone
Și concluzia lui Luke Harding: „Poate Trump este un agent de influență al Rusiei, poate nu, darcert este că face prea puțin pentru a pune capăt acestui coșmar”.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
