În ajunul primei întâlniri Trump-Xi, văzută cel puțin drept un preambul la încercarea de a reîmpărți lumea în zone de influență, în Statele Unite apar memoriile fostului președinte american Joe Biden, predecesorul lui Donald Trump.
În volumul intitulat „Promise Me, America”, Biden povestește despre cei patru ani petrecuți la Casa Albă (ianuarie 2021- ianuarie 2025), despre aliați și critici, întâlnirile cu Vladimir Putin, relația dificilă cu Volodimir Zelenski și divergențele cu Benjamin Netanyahu.
Potrivit notei editurii, Biden a vrut să explice în carte deciziile pe care le-a luat într-una dintre cele mai dificile perioade din istoria modernă a Americii și să vorbească despre realizările, dificultățile și pierderile personale cu care s-a confruntat, relatează BBC.
Publicațiile americane care au avut acces la carte înainte de lansare observă că Biden rămâne convins că majoritatea deciziilor sale au fost corecte. Mai ales în cazul celor mai controversate două episoade ale președinției sale: retragerea trupelor americane din Afganistan și decizia de a candida din nou la președinție în 2024, la care a renunțat în cele din urmă.
În același timp, unele dintre cele mai interesante pasaje ale memoriilor nu sunt despre Biden însuși, ci despre liderii lumii cu care a trebuit să lucreze.
Putin este „ca un adolescent”, iar Zelenski este „posac și încăpățânat”
Una dintre cele mai puternice impresii pe care Joe Biden le-a păstrat în urma întâlnirilor cu Vladimir Putin pare să fie legată de comportamentul președintelui rus.
Potrivit The Wall Street Journal, Biden descrie tonul lui Putin în conversații drept „iritabil și capricios”. Președintele rus obișnuia, spune fostul lider de la Casa Albă, să se lăfăie în fotoliu și să afișeze indiferență în timpul întâlnirilor, „ca un adolescent”.
Biden vorbește la fel de deschis și despre Volodimir Zelenski.
Fostul președinte american recunoaște că experiența lui Zelenski ca actor l-a pregătit pentru rolul de lider al țării în timpul războiului.
Totuși, din memoriile sale reiese că discuțiile directe cu președintele ucrainean nu erau întotdeauna ușoare. Biden scrie că, în conversațiile private, Zelenski era uneori „posac și încăpățânat” și își exprima recunoștința mai puțin decât se aștepta liderul american.
Este de remarcat că Biden îi descrie astfel pe doi dintre președinții cu care relația a jucat un rol esențial în politica externă a administrației sale.
În memorii, însă, portretele lor se bazează în principal pe impresiile personale pe care i le-au lăsat întâlnirile directe.
Primele reacții la carte
Publicațiile care au recenzat volumul sunt de acord că acesta oferă mult mai puțină sinceritate decât s-ar fi putut aștepta cititorii.
Matt Weiser, de la The Atlantic, descrie memoriile drept povestea unui politician care rămâne convins că a avut dreptate, regretă foarte puține lucruri și resimte dureros acțiunile foștilor aliați.
The Wall Street Journal observă, la rândul său, că Biden folosește cartea și pentru a regla conturi politice mai vechi, fără să-și reevalueze în mod serios deciziile în chestiunile cele mai controversate.
Amy Davidson Sorkin, de la The New Yorker, și-a intitulat recenzia „Joe Biden încă refuză să accepte realitatea”.
În opinia sa, fostul președinte ar fi putut scrie o carte importantă despre felul în care îmbătrânirea schimbă un om obișnuit să dețină o putere enormă și despre cât de greu este să accepte că oportunitățile de care a beneficiat cândva dispar treptat.
În schimb, scrie autoarea, Biden își prezintă în mare parte propria versiune a evenimentelor și evită complet să discute serios motivele pentru care colegii săi de partid au ajuns să se îndoiască de capacitatea lui de a conduce.



