Președintele american Donald Trump l-a primit joi la Casa Albă pe președintele chinez Xi Jinping, într-o vizită de stat dominată de ceremonii și simboluri, dar în care au rămas puține rezultate concrete în dosarele dificile ale relației dintre Washington și Beijing: inteligența artificială, comerțul, Taiwanul și războiul din Iran.
Cei doi lideri au convenit să prelungească până la 10 ianuarie acordul care suspendă temporar escaladarea războiului comercial dintre SUA și China. În rest, nu au fost anunțate progrese majore în principalele dosare aflate în dispută.
Europa privește. România aproape tace
Summitul Trump–Xi este relevant pentru UE nu doar prin ceea ce au convenit cei doi lideri, ci și prin ceea ce au lăsat nerezolvat: accesul la pământuri rare, comerțul cu produse industriale și tehnologice, lanțurile de aprovizionare, inteligența artificială și competiția strategică.
Pentru România, toate aceste teme ajung prin economia europeană, în special prin industria auto, electronică, energie și apărare.
România pare însă absentă din această dezbatere comercială și tehnologică între Statele Unite și China, deși economia românească este conectată la aceleași lanțuri europene de aprovizionare.
De la industria auto și baterii la electronice, energie și apărare, eventualele acorduri sau tensiuni dintre Washington și Beijing pot ajunge indirect la companiile și consumatorii români.
Dacă SUA și China își stabilizează relația, România poate beneficia indirect de lanțuri de aprovizionare mai previzibile și de reducerea riscului unui nou șoc comercial global.
Dacă însă Washingtonul și Beijingul ajung la o înțelegere care favorizează accesul american la materii prime chinezești, Europa poate rămâne într-o poziție mai slabă. În cazul pământurilor rare, de exemplu, un acord bilateral SUA–China nu rezolvă automat vulnerabilitatea europeană.
Analiști citați de Euronews au avertizat tocmai asupra faptului că Washingtonul dispune de o putere de negociere mai mare decât Bruxellesul în acest dosar.
Iar UE însăși recunoaște problema: strategia sa față de China este de „de-risking”, nu de decuplare, adică reducerea dependențelor critice fără ruperea relației economice.
Diplomație sau „diplotainment”?
Ne întoarcem la titlul foarte inspirat al cotidianului briatanic The Guardian, trecând prin româna colocvială: „Despre ce vorbim?”, ca să folosim un „tic” verbal mai nou.
Democrații din Senatul american au criticat summitul, considerând că administrația Trump a acordat prea multă importanță fastului și prea puțină problemelor de fond. Întâlnirea propriu-zisă, desfășurată cu ușile închise și care a durat aproximativ 90 de minute, nu pare să fi produs progrese semnificative în dosarele sensibile.
Xi Jinping a invocat din nou teoria „capcanei lui Tucidide”, potrivit căreia rivalitatea dintre o putere în ascensiune și una dominantă poate duce la război. Președintele chinez a spus însă că acest risc poate fi depășit și a pledat pentru cooperare.
Donald Trump a vorbit, la rândul său, despre relația personală cu Xi, pe care a descris-o drept „o prietenie foarte bună”. După discuții, Trump i-a prezentat liderului chinez noul heliport construit pe peluza sudică a Casei Albe.
Fostul diplomat american Danny Russel, intervievat de The Guardian, a criticat ceea ce a considerat a fi accentul excesiv pus pe evenimentele ceremoniale și sociale în detrimentul negocierilor propriu-zise. El a descris abordarea drept „diplotainment”, argumentând că protocolul și fastul nu înseamnă neapărat progres în relația dintre cele două puteri.
Comerțul – singurul rezultat concret
Cea mai clară decizie anunțată după summit a fost prelungirea până la 10 ianuarie a unei „pauze” în războiul comercial dintre SUA și China.
Washingtonul și Beijingul au convenit să mențină suspendate, până atunci, unele dintre tarifele vamale majorate și restricțiile comerciale introduse în conflictul dintre cele două țări.
În celelalte dosare majore, rezultatele au fost mai puțin clare. Nu au fost anunțate acorduri concrete privind inteligența artificială, statutul Taiwanului, influența Chinei asupra Iranului sau sprijinul acordat de Beijing Rusiei în contextul războiului din Ucraina.
Inteligența artificială, între control și oportunități
Xi Jinping a abordat și problema inteligenței artificiale, afirmând că dezvoltarea acestei tehnologii trebuie menținută sub control și orientată către binele oamenilor.
Trump a folosit însă un limbaj diferit, punând accentul pe oportunitățile oferite de ceea ce a numit „superinteligență”. Președintele american a pledat pentru concentrarea asupra potențialului tehnologiei de a contribui la pace și prosperitate pe termen lung.
Diferențele de abordare reflectă una dintre problemele nerezolvate ale relației SUA-China: cum pot fi gestionate dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor avansate într-un context de rivalitate strategică și competiție economică.
Canalele de dialog, un obiectiv în sine
Secretarul de stat american Marco Rubio a subliniat că menținerea canalelor de comunicare cu Beijingul este importantă chiar și în absența unor acorduri majore.
El a argumentat că China este a doua economie a lumii și dispune de o forță militară puternică, aflată într-un amplu proces de modernizare. Din această perspectivă, menținerea dialogului între Washington și Beijing reprezintă un obiectiv important pentru gestionarea rivalității dintre cele două țări.
(FOTO: AGERPRES FOTO / XINHUA)
