Ce spun Marius Ungureanu, expert european în politici publice de sănătate, și August Österle, profesor la Vienna University, unul dintre cei mai cunoscuți experți austrieci în domeniul politicilor sociale, al economiei sănătății și al sistemelor de îngrijire a vârstnicilor pe termen lung (long-term care), despre sistemul din România.
Pe 30 iunie, DIICOT a intrat cu 27 de mandate de percheziție în 17 imobile din Bihor. A găsit acolo, potrivit procurorilor, peste 400 de persoane vulnerabile, majoritatea cu afecțiuni psihice, îngrijite de o rețea coordonată de Viorel Pașca, liderul asociației „Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă”. Acuzațiile sunt grave: constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, complicitate la trafic de persoane. Prejudiciul estimat depășește 13 milioane de lei. Anchetatorii vorbesc despre aproximativ 400 de decese în șase ani și despre înhumări făcute pe un teren din apropiere, cu ajutoare de înmormântare încasate ilegal. Acesta este rezumatul sec al cazului Dumbrava. Veți găsi în presă prezentări detaliate și emoționante, unele în apărarea lui Viorel Pașca, altele acuzând vehement situația de acolo.
Nimic din toate astea nu a fost, până acum, verificat de o instanță. Pașca și familia lui sunt reținuți, nu condamnați. Comunicatele DIICOT descriu o acuzare, nu o hotărâre judecătorească, iar avocatul care îl reprezintă a semnalat deja riscul ca mediatizarea intensă să afecteze prezumția de nevinovăție. E o precauție legitimă și trebuie păstrată: nu știm încă, cu certitudine juridică, dacă faptele descrise de procurori s-au petrecut așa cum sunt descrise, în întregime, sau dacă responsabilitatea penală va fi confirmată în instanță.
Nici măcar nu e prima oară. S-a mai întâmplat la Voluntari
În iulie 2023, un scandal aproape identic a dus la demisia a doi miniștri. La Voluntari, în Ilfov, DIICOT a descins la trei centre pentru persoane cu dizabilități administrate de un apropiat al ministrei Familiei de atunci, Gabriela Firea. Bătrâni și persoane cu dizabilități ținuți fără hrană, în condiții descrise de presă drept inumane. Marius Budăi, ministrul Muncii, a demisionat pe 13 iulie. Firea a demisionat a doua zi. Premierul Marcel Ciolacu a numit-o public o „problemă de sistem” și a promis o reformă „din temelii” a legii asistenței sociale, cu termen 31 august 2023.
Termenul n-a fost respectat. Legea a intrat în vigoare abia la finalul lunii martie 2024, la nouă luni distanță. Potrivit USR, finanțarea reală pentru îmbunătățirea efectivă a serviciilor sociale urma să curgă abia din 1 ianuarie 2026. Pe 19 martie 2024, într-un comunicat oficial, USR scria că „dramele din azilele groazei se pot repeta oricând”, acuzând coaliția guvernamentală de atunci că reforma a rămas „doar la nivel de vorbe”. Nu a fost o previziune abstractă: s-a confirmat.
Între Voluntari 2023 și Dumbrava 2026, presa a mai documentat cazuri similare la Bărdești (Mureș), Baia Mare, Sectorul 4 din București, Pitești, Neamț, astfel încât nu mai vorbim despre incidente, ci despre un tipar.
Diagnosticul a fost pus de multă vreme
L-am întrebat pe Marius-Ionuț Ungureanu, coordonatorul Departamentului de Sănătate Publică de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, expert în politici de sănătate, implicat în proiecte europene dedicate dezvoltării sistemelor de sănătate, cum se explică apariția în continuare a unor astfel de cazuri, de ce sistemul nostru permite accident după accident.
Ungureanu rezumă problema simplu: „domeniul ține de Ministerul Muncii, nu de Ministerul Sănătății, spre deosebire de alte țări unde un singur minister gestionează integrat sănătatea și asistența socială. Iar strategia din România e doar pe hârtie”. Consecința, spune el, e că oamenii ajung să „pice printre crăpăturile” dintre sistemul de sănătate, sistemul de asistență socială, familie și comunitate. Exact zona în care la Dumbrava s-a operat vreme de două decenii.
Nu e o observație nouă. August Österle, profesor la Vienna University of Economics and Business, a coordonat, între 2008 și 2011, un proiect de cercetare comparativă privind îngrijirea de lungă durată în șapte state din regiune, inclusiv România. Concluziile lui de atunci, publicate în 2010, indică un sistem fragmentat între sănătate și asistență socială, îngrijire lăsată în principal pe umerii familiei, servicii la domiciliu insuficient dezvoltate, dependență excesivă de instituționalizare, finanțare instabilă, responsabilități împărțite fără coordonare eficientă între ministere și autorități locale.
Fiecare dintre aceste puncte descria, cuvânt cu cuvânt, contextul instituțional în care a putut exista Dumbrava.
Cum arată un sistem care chiar funcționează
Suedia oferă un termen de comparație direct, nu ca ideal abstract, ci ca model administrativ concret.
Acolo, îngrijirea persoanelor vârstnice și cu dizabilități e responsabilitate publică, finanțată aproape integral din taxe, cu un plafon maxim de cost pentru beneficiar.
Fiecare cămin de îngrijire trebuie licențiat de municipalitate, indiferent dacă operatorul e public sau privat. Admiterea se face printr-un sistem de „poartă unică”: un manager de caz municipal evaluează nevoia înainte de orice plasare. Există standarde locative reglementate și personal medical calificat prezent zilnic.
Sistemul suedez are, la rândul lui, probleme reale, documentate chiar de raportul oficial folosit în această cercetare: disparități între municipalități, deficit de personal calificat, presiune bugetară. Comisia guvernamentală de anchetă din Suedia a mers, totuși, până la capăt cu concluzia: principalul factor care a amplificat deceniile și decesele din îngrijirea rezidențială au fost deficiențele structurale cunoscute de multă vreme, iar răspunderea a fost atribuită guvernelor care cunoșteau problemele, dar nu au luat măsuri.
E același tip de concluzie pe care, în România, nimeni nu a fost dispus s-o formuleze oficial, deși informațiile existau, la fel ca în Suedia, de ani buni.
Recomandările Comisiei Europene, publicate în septembrie 2022 prin Strategia Europeană pentru Îngrijire, merg în aceeași direcție: standarde de calitate obligatorii pentru furnizori, planuri naționale de acțiune, finanțare sustenabilă, monitorizare periodică prin Semestrul European.
România și-a asumat, prin PNRR, o reformă similară: Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată 2023-2030, aprobată în decembrie 2022, cu 71 de centre de zi promise, cu echipe mobile de îngrijire la domiciliu.
Chiar studiul de fundamentare al acestei strategii recunoștea, în 2022, că serviciile de îngrijire la domiciliu sunt „nedezvoltate” și că echipele mobile sunt „aproape inexistente”.
Nu am găsit, în surse publice, un bilanț centralizat și actualizat al numărului de centre care funcționează astăzi. Am găsit un singur exemplu concret, la Focșani, dat ca proiect aproape finalizat într-o vizită oficială din mai 2026.
Cine răspunde de azile
Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale nu publică pe site-ul său numele directorului Direcției Politici Servicii Sociale. Însă, în documente oficiale apar patru persoane care conduc politic instituția: Derzsi Ákos, Silvia Monica Dinică, Gheorghița Daniela Barbu, secretari de stat, și Francisc-Oscar Gal, subsecretar de stat.
Site-ul ministerului nu specifică explicit care dintre ei coordonează serviciile sociale pentru persoane vârstnice. Un indiciu oficial există totuși: Silvia Monica Dinică a semnat, în calitate de secretar de stat, Hotărârea de Guvern nr. 268 din 23 aprilie 2026, actul normativ care reglementează direct nomenclatorul și licențierea serviciilor sociale, alături de un secretar de stat de la Ministerul Sănătății.
Chiar și acest detaliu administrativ confirmă, involuntar, diagnosticul lui Ungureanu: domeniul are nevoie de semnătura a două ministere ca să funcționeze pe hârtie.
Numele persoanei care conduce, în 2026, Direcția Politici Servicii Sociale, direcția care ar trebui să răspundă direct de autorizarea și controlul centrelor pentru persoane vârstnice, nu apare în nicio organigramă publică, în niciun comunicat, în nicio declarație de avere indexată. Ministerul nu a făcut publică această informație.
Strategia de a fenta strategia
Statul român a construit, în ultimele decenii, exact condițiile instituționale în care un caz ca Dumbrava devine posibil, previzibil și – dacă istoria recentă poate conta drept ghid – repetabil.
Guvernul a știut asta cel puțin din 2016, dacă ne aruncăm privirile peste declarațiile oficiale de atunci. A promis o reformă „din temelii” în 2023, după Voluntari, și a livrat-o cu nouă luni întârziere și fără finanțare reală până în 2026.
A avut, din 2008, un diagnostic detaliat, făcut de un cercetător european, care descrie aproape exact ce s-a întâmplat la Dumbrava.
Are, din 2022, o strategie națională și bani europeni alocați prin PNRR, al căror stadiu real de implementare nu e public. „Strategii oficiale sunt gârlă, dar cine în statul român respectă strategiile?”, conchide Vlad Mixich, expert în politici de sănătate, cu experiență în proiecte internaționale dedicate reformei sistemelor de sănătate.
Indiferent de verdictul din dosarul Pașca, acesta e faptul care rămâne: următorul caz Dumbrava nu va fi o surpriză pentru nimeni din sistem. La fel cum nici acesta nu ar fi trebuit să fie. Nu Pașca este autorul lui, ci construcția instituțională ridicată prin dezinteres și corupție de însuși statul român.
(Sursa foto deschidere: DIICOT)
