Instanța supremă a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în dosarul judecătoarei Ana Maria Puiu de la Tribunalul București, deși era obligată să o facă. Puiu a contestat la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) compunerea completului care îi judecă dosarul și a ridicat problema independenței magistraților, cerând inclusiv intervenția Curții Constituționale și a CJUE.
La termenul anterior, judecătoarea propunea ca CJUE să fie întrebată dacă art. 19 alin. 1 al doilea paragraf TUE (articol pe baza căruia CJUE se pronunțase în Cauza C- 487/19 în ceea ce interesa numirea judecătorilor din Polonia) trebuie interpretat în sensul că se opune dreptului național care:
- permite ca actul CSM să fie analizat de judecători promovați în funcția din care urmau a pronunța o hotărâre definitivă chiar de către Consiliul Superior al Magistraturii în urma unui interviu care nu oferă garanții de integritate a rezultatului la care se ajunge, generând, dimpotrivă, îndoieli legitime, în percepția justițiabilului, în ceea ce privește independența și imparțialitatea judecătorilor în cauză;
- permite delegarea unui judecător în funcția de conducere a unei instanțe, la finalul unei proceduri care nu presupune nicio evaluare obiectivă și concurențială în condițiile în care delegarea, deși este prevăzută de lege ca instrument de excepție, poate fi utilizată fără un termen limită, judecătorul delegat astfel în funcția de conducere exercitând atribuții care au impact asupra dreptului de acces liber la instanță și asupra carierei profesionale a judecătorilor, din perspectiva evaluării profesionale a acestora și a specializării lor;
- permite delegarea în funcția de conducere a unei instanțe a unei persoane care, deși are statut de judecător, nu a mai desfășurat activitate de judecată în cadrul unei instanțe de judecată în ultimii cinci ani anteriori delegării, în instanța la care este vacantă funcția de conducere nefuncționând cel puțin 1 an înaintea delegării, cum prevede legea, ci doar figurând transferat, fără să fi funcționat, la finalul unei proceduri care nu presupune nicio evaluare obiectivă și concurențială în condițiile în care judecătorul delegat astfel în funcția de conducere exercită atribuții care au impact asupra dreptului de acces liber la instanță și asupra carierei profesionale a judecătorilor, din perspectiva evaluării profesionale a acestora și a specializării lor;
- în circumstanțe ca cele din cauza principală: a) pe de o parte, validează / permite validarea delegării decise de CSM, ce poate fi contestată doar la o instanță compusă din judecători promovați chiar de către CSM în funcția din care se pronunță o hotărâre definitivă cu privire la contestație, b) pe de altă parte, permite interpretarea că în funcția de conducere de președinte a unei instanțe susceptibile să interpreteze și să aplice dreptul Uniunii poate fi delegată, prin procedură netransparentă, neconcurențială, o persoană care nu a mai funcționat ca judecător într-o instanță de cinci ani de zile, iar în instanța la care funcția de conducere este vacantă nu a funcționat cel puțin un an înainte, deși legea prevede ca regulă ocuparea funcției de conducere de președinte, prin concurs, iar printre condițiile prevăzute de lege, atât pentru numire (prin concurs), cât și pentru delegare, se numără și obligația ca judecătorul delegat să fi funcționat cel puțin un an înainte la instanța unde este vacantă funcția de conducere.
Înalta Curte nu a sesizat instanța europeană deși, potrivit Tratatului de aderare, instanta care pronunță o hotărâre definitivă e obligată să sesizeze CJUE. Articolul 267, arată: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii”. Mai exact, „în cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea”, lucru pe care ÎCCJ nu l-a făcut.
Ce a cerut Puiu
Judecătoarea Ana Maria Puiu, de la Tribunalul București, care a atacat la instanța supremă decizia Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) de delegare în funcția de președinte al instanței a lui Cosmin Sterea-Grossu, a ridicat si excepția de nelegală compunere a completului, după ce un membru a fost înlocuit fără motiv.
La 2 februarie 2026, dosarul a ajuns la completul nr. 10 al instanței supreme și era compus din judecătorii Cristinel Grosu, Mihnea Adrian Tănase și Andra Monica Asănică. Ulterior, pe 17 martie, cea din urmă a fost înlocuită cu Elena Diana Tămagă, fără ca la dosar să fie atașate motivele excepționale și criteriile obiective care au condus la această decizie administrativă, sens in care a fost invocata de contestatoare exceptia de nelegalitate a Hotararii Colegiului de Conducere prin care s-a decis schimbarea membrilor completului de judecata.
Tot la termenul din 20 mai, instanța supremă a admis declaraţiile de abţinere formulate de Elena Tămagă și de Cristinel Grosu de la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a compunerii completului de judecată, respingand insa ca inadmisibila exceptia de nelegalitate a Hotararii Colegiului de Conducere prin care s-a decis nemotivat schimbarea membrilor completului. Acest lucru se întâmpla în contextul interesului public manifestat pentru schimbarea membrilor completurilor de judecată care se dovedește a se întâmpla în mod discreționar, de către conducerile instanțelor de judecată, fără nicio posibilitate de cenzurare.
Despre interviul insuficient
Puiu a mai pus in discutie faptul că, în condițiile în care cei trei judecători din complet au promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) în baza unui interviu subiectiv susținut în fața judecătorilor din CSM, iar Consiliul este parte în proces, se impune recuzarea judecătorilor Grosu, Tănase și Tămagă.
Ea a mai cerut instanței supreme să sesizeze Curtea Constituțională cu o excepție de neconstitutionalitate a articolelor de lege care permit mecanismul acesta de judecata. „Având în vedere că judecătorii cauzei au depins de evaluarea subiectivă a CSM, justițiabilul vătămat printr-un act al CSM este lipsit de accesul la o instanță independentă și imparțială, garantată de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și, în acest mod, privat de dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 24 alin. 3 din Constituția României. Judecătorii trebuie să fie independenți nu doar față de puterea executivă, ci și față de părțile din proces”, arată judecătoarea Puiu în excepția invocată. Și această cerere a fost respinsă.
Judecătoarea Ana Maria Puiu, de la Tribunalul București, a atacat la instanța supremă hotărârea Secției pentru judecători a CSM de delegare la șefia instanței a judecătorului Cosmin Sterea-Grossu, care, până la sfârșitul anului trecut, a ocupat o funcție tehnică în cadrul CSM.
Revolta judecătoarei Puiu a venit după delegarea lui Sterea-Grossu ca președinte al Tribunalului București, în condițiile în care acesta a judecat la instanța pe care o conduce doar trei săptămâni, în rest fiind delegat la CSM.
