Înalta Curte de Casație și Justiție a schimbat radical, printr-o hotărâre definitivă pronunțată pe 26 august 2026, soluția din dosarul ROMATSA care provocase un scandal național după ce Curtea de Apel București decisese suspendarea pentru o lună a certificatului regiei. Instanța supremă a admis recursurile ROMATSA și Autorității Aeronautice Civile Române și, rejudecând, a respins ca inadmisibilă acțiunea celor șapte reclamanți.
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat pe 26 august 2026 decizia definitivă în dosarul nr. 4696/2/2025, procesul care putea conduce la suspendarea pentru o lună calendaristică a certificatului de furnizor de servicii deținut de ROMATSA.
Decizia însemna că ROMATSA nu va mai rămâne timp de o lună fără certificatul care îi permite să furnizeze servicii de trafic aerian. Măsura putea afecta grav dirijarea zborurilor în spațiul aerian al României, dar urma să se aplice doar dacă hotărârea rămânea definitivă.
Procesul fusese deschis de șapte persoane – Stelian Constantinescu, Ioana-Alexandra Galan, Vlad-Ionuț Păduraru, Alexandra Nedelcu, Simona-Georgiana Bițianu, Gabriela Tuică și Mihai Cominceanu – în contradictoriu cu Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA, Autoritatea Aeronautică Civilă Română și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Hotărârea definitivă schimbă partea esențială a soluției pronunțate anterior de Curtea de Apel București, dar este important de precizat exact ce a decis și ce nu a decis Înalta Curte.
ÎCCJ a respins mai întâi sesizarea Curții de Justiție a UE
Primul element al dispozitivului privește solicitările de trimitere a unor întrebări preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
ÎCCJ a decis:„Respinge cererile de sesizare a Curţii de Justiţie Uniunii Europene, formulate de recurenta-pârâtă Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa R.A. şi de intimaţii-reclamanţi.”
Prin urmare, atât ROMATSA, cât și reclamanții solicitaseră sesizarea instanței europene, însă Înalta Curte a considerat că nu este necesară trimiterea cauzei la CJUE. Procesul a rămas astfel să fie soluționat definitiv de instanța supremă din România.
Al doilea punct important al deciziei este că Înalta Curte nu a admis numai recursul ROMATSA. Au fost admise ambele recursuri, respectiv cel formulat de ROMATSA și cel formulat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română.
Dispozitivul arată: „Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa R.A. şi de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (A.A.C.R.) împotriva încheierii din 23 decembrie 2025 şi a sentinţei civile nr. 360 din 27 februarie 2026, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.”
Așadar, controlul ÎCCJ a vizat atât încheierea din 23 decembrie 2025, cât și sentința civilă nr. 360 din 27 februarie 2026.
Hotărârile Curții de Apel au fost casate numai „în parte”
Un alt detaliu esențial al deciziei ÎCCJ este formularea folosită de instanță. Înalta Curte nu spune că desființează în integralitate încheierea și sentința Curții de Apel București, ci: „Casează, în parte, încheierea şi sentinţa recurate şi, rejudecând…”
Această formulare trebuie păstrată atunci când este prezentată hotărârea, pentru că ÎCCJ precizează ulterior explicit că menține celelalte dispoziții ale celor două hotărâri.
Acțiunea celor șapte reclamanți a fost declarată inadmisibilă
Rejudecând cauza, Înalta Curte a admis o excepție procedurală care schimbă fundamental rezultatul procesului: „Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii.”
În consecință: „Respinge, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţii Constantinescu Stelian, Galan Ioana-Alexandra, Păduraru Vlad-Ionuţ, Nedelcu Alexandra, Biţianu Simona-Georgiana, Tuică Gabriela şi Cominceanu Mihai, în contradictoriu cu pârâţii Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA R.A., Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. (AACR) şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.”
Aceasta este, practic, dispoziția care înlătură pericolul suspendării certificatului ROMATSA în baza acestui proces. Motivarea hotărârii va fi esențială pentru a înțelege raționamentul complet al instanței și motivele pentru care această cale judiciară nu putea fi utilizată.
Curtea de Apel decisese suspendarea certificatului ROMATSA pentru o lună
Dosarul devenise unul de interes național după sentința pronunțată pe 27 februarie 2026 de judecătoarea Liliana Cătălina Alexe, de la Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
Curtea de Apel admisese în parte acțiunea și dispusese ca Autoritatea Aeronautică Civilă Română să suspende pentru o lună calendaristică certificatul de furnizor de servicii nr. CN 01, ediția 3.0, eliberat ROMATSA la 14 iunie 2023.
În practică, decizia însemna că ROMATSA urma să rămână timp de o lună fără certificatul care îi permite să furnizeze servicii de trafic aerian. Măsura putea afecta grav dirijarea zborurilor în spațiul aerian al României, dar urma să se aplice doar dacă hotărârea rămânea definitivă.
Măsura urma să intre în vigoare după rămânerea definitivă a hotărârii. Prin urmare, certificatul ROMATSA nu fusese efectiv suspendat înainte ca Înalta Curte să judece recursurile.
De ce a luat judecătoarea Liliana Alexe această decizie
Judecătoarea Liliana Alexe și-a explicat ulterior public raționamentul și a susținut că legea nu îi permitea să aplice o sancțiune mai blândă, precum o amendă. „Nu puteam să iau o sancțiune mai ușoară”, a explicat magistrata, conform Digi24.
În interpretarea acesteia, instanța avea la dispoziție retragerea sau suspendarea certificatului, iar reclamanții solicitaseră suspendarea. Judecătoarea a susținut și că o parte dintre faptele de discriminare fuseseră stabilite anterior prin hotărâri judecătorești și că nu putea ignora autoritatea de lucru judecat a acestora.
Disputa de fond privea accesul la profesia de controlor de trafic aerian și modalitatea în care ROMATSA își organiza recrutările.
„Cercul închis” al recrutărilor ROMATSA
Potrivit raționamentului primei instanțe, mecanismul utilizat de ROMATSA ar fi creat practic un sistem închis pentru persoanele care obținuseră calificări în afara structurii preferate de regie. Reclamanții susțineau că, deși aveau pregătirea și documentele necesare, nu puteau concura efectiv pentru posturile disponibile.
Problema este una aparte deoarece piața românească pentru controlorii de trafic aerian nu funcționează asemenea unei piețe obișnuite a muncii. ROMATSA este furnizorul național al serviciilor de navigație aeriană, astfel că posibilitățile unui controlor calificat de a se angaja în România în afara regiei sunt extrem de limitate.
Judecătoarea Liliana Alexe a explicat că problema trebuia privită și din perspectiva obligației ROMATSA de a remedia situația după apariția hotărârilor și litigiilor anterioare. În opinia sa, apărarea interesului public nu revenea exclusiv instanței.
Judecătoarea a explicat într-un interviu pentru PRESShub dosarul disciplinar
Liliana Alexe nu era la prima confruntare cu instituțiile din sistemul judiciar. Într-un interviu acordat jurnalistului Virgil Burlă pentru PRESShub, magistrata a vorbit despre propriul dosar disciplinar, în care fusese sancționată după ce folosise datele de acces în ECRIS ale unui grefier, cu acordul acestuia, pentru a închide hotărâri pe care chiar ea le redactase.
Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii îi aplicase un avertisment, iar sancțiunea a rămas definitivă după ce Înalta Curte i-a respins recursul. Alexe a criticat în interviul pentru PRESShub modul în care este administrat ECRIS și relația dintre conducerea administrativă a instanțelor și judecătorii care folosesc efectiv sistemul.
Cazul este relevant pentru profilul magistratei care a pronunțat hotărârea ROMATSA, dar trebuie separat de analiza juridică a sentinței: sancțiunea disciplinară nu demonstrează nimic în privința corectitudinii sau incorectitudinii soluției sale din dosarul ROMATSA.
