Iohannis a pus cruce combaterii evaziunii fiscale

Data:

Iohannis a pus cruce combaterii evaziunii fiscale, promulgând legea inițiată de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă prin care evazioniștii care au produs un prejudiciu de până la 1.000.000 de euro scapă de închisoare dacă achită suma plus o penalizare.

Iohannis avea posibilitatea să întoarcă legea în Parlament pentru reexaminare, dar nu a făcut-o.

Astfel, evaziunea fiscală sub 1 milion de euro este practic dezincriminată, doar cei prinși de procurori riscă să plătească prejudiciul și o penalizare care ajunge până la maxim 25% din valoarea pagubei.

Citește și: Marii evazioniști scăpați printr-o lege inițiată de Ciolacu și Ciucă. „Fapta nu se pedepsește”

Evazioniștii care nu sunt vizați de controale își pot continua liniștiți afacerile

Prin această lege România, în frunte cu președintele Klaus Iohannis, închide ochii, oficial, la evaziunea fiscală.

Contestată de Opoziție la Curtea Constituțională, legea a trecut de filtrul CCR pe motiv că a respectat procesul legislativ și că este modern ca „în cazul infracțiunilor ce au ca scop realizarea unor câștiguri ilicite, principalul obiectiv al politicii penale etatice trebuie să vizeze descoperirea și confiscarea respectivelor bunuri (în sens larg), în vederea introducerii lor sau a contravalorii lor în bugetul public”.

Lege pentru liniștea infractorilor

Legea votată de Parlament arată că „dacă până la expirarea unui termen de maximum 30 zile de la finalizarea controlului efectuat de organele competente, în urma căruia se individualizează un prejudiciu datorat bugetului general consolidat de până la 1.000.000 euro, prejudiciul majorat cu 15% din valoarea acestuia, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, prin plată efectivă, fapta nu se pedepseşte”.

În această situaţie, organele competente nu vor sesiza organele de urmărire penală.

Proiectul de lege îi scapă pe evazioniștii care produc prejudicii sub un milion de euro dacă plătesc prejudiciul plus 25% în timpul urmăririi penale.

De asemenea, tot în aceste cazuri de infracţiuni de evaziune fiscală, „dacă până la primul termen de judecată prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate” și „dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceste condiţii este de până la 1.000.000 euro inclusiv, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda”, se mai prevede în actul normativ adoptat.

Citește și: Evaziunea fiscală nu mai este o prioritate pentru procurorii din România

Iohannis a pus cruce combaterii evaziunii. Autoritățile închid ochii

În ciuda declarațiilor oficiale, combaterea evaziunii fiscale nu este o prioritate pentru statul roman.

PRESShub a arătat că dosarele penale deschise pentru evaziune fiscală au scăzut constant în ultimii ani.

Potrivit datelor din bilanțul Ministerului Public pe anul 2023, anul trecut au doar 370 de dosare de evaziune, fiind trimiși în judecată 607 inculpați.

Cele mai puține rechizitorii, 2, a făcut Parchetul General, care a trimis în judecată 10 inculpați care au creat un prejudiciu de 13 milioane de lei, măsuri asiguratorii puse fiind doar pe 3,6 milioane de lei.

Clemență pentru gulerele albe

În clasament urmează DIICOT, cu 6 dosare și 39 de inculpați trimiși în judecată. Valoarea totală a pagubelor este de 73 milioane de lei, măsurile asiguratorii fiind de 53 milioane de lei.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care ar trebui să investigheze evaziunea de la granița țării, a făcut anul trecut doar 7 dosare de evaziune fiscală, prejudiciul total fiind de 1,6 milioane de lei.

De ce este atât de ineficientă lupta împotriva evaziunii fiscale? O spune chiar Parchetul General în raportul de activitate: „În privința infracțiunii de evaziune fiscală (prev. de Legea nr. 241/2005) se constată o scădere a cauzelor în care s-a dispus trimiterea în judecată, scădere ce poate fi explicată, pe de o parte, prin numărul redus și calitatea scăzută a sesizărilor și, pe de altă parte, prin modificările legislative și jurisprudențiale și prin lipsa de specializare în investigarea acestor tipuri de infracțiuni”.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Virgil Burlă
Virgil Burlă
Virgil Burlă este jurnalist din 2000. A început la Iași, apoi a continuat la București, unde s-a specializat ca reporter pe domeniul justiției. Mai colaborează cu Europa Liberă România.
7 COMENTARII
  1. „…Prin această lege România, în frunte cu președintele k i…”___–___acest AMANUNT, urias in importanta, „Romania”, adica mai toata suflarea au pus capat acestei lupte, la zi-desigur- cu jupanul actual, dar altfel, pare destul de verosimil sa spunem ca mai tot natul este parte in schema, nu degeaba se spune ca noi romanii, suntem „facuti pe giurgiuvea”, adica -cam prin definitie, suntem HOTI….Chiar si daca de cele mai multe ori, ne furam singuri caciula…Insa-intr-adevar- cand „pestele incepe sa se imputa de la cap”, situatia este cu adevarat catastrofala, inca o dovada ca orice natie ar trebui sa aiba acel FAR CALAUZITOR IN CEATZA, care exista chiar si in cateva republici, insa in mai toate Monarhiile…

    • @LevSt: La noi, din păcate, Monarhia și-a decolorat mult din sângele avut odată. Deși dacă știm bine Istoria Monarhiei Române, și o recunoaștem cinstit, adevarata Monarhie de sânge albastru a fost doar cea din timpul MS Regelui Carol I.

  2. Protest „Corupția Ucide” în fața Palatului Cotroceni. „Klaus Milion Iohannis, raport de mandat, m-am plimbat, v-am trădat, furtul l-am legalizat( Autor: Catalina Sirbu Sambata, 11 Mai 2024, ora 17:54 -Ziare.com)____–__ ” Chiar si cu cateva flori, tot nu se face primavara””, dar sincere felicitari celro CATZIVA care au organizat si efectuat protestul, pentru ca sunt doar catziva, realmente tara este napadita de buruieni parazite si -mai nou- si invazive, intrebarea ramane, ” Unde sunt marii filozofi, formatori de opinie, etc” , presupusi -mai ales de ei insasi, a fi patriotii de varf- ai tarii, direct, ma refer la „marii” andrei plesu, gabriel liiceanu, mircea cartarescu si altii catziva din tagma si calibrul lor, ce fac, se lasa in continuare cumparati de alde iohanis, exponentul cel mai de varf al fostei nomenclaturi si securitati? Evident ca asta este situatia…

  3. (despre Monarhie)In primul rand, aduc un comentariu foarte concis, al unui total necunoscut, de pe pagina lui George Damian( art. „De ce nu poate reveni Monarhia , in Romania?” – anul de gratzie 2011):
    ARHIMEDE
    MAI 6, 2011 LA 6:56 PM
    Nu-i cunoşti pe ruşi.
    În 1944 era război iar în 1956 situaţia era cu totul alta.
    Cât priveşte monarhia, dacă românii ar avea ceva creier în cap, s-ar uita la situaţia economică dar şi la prestigiul ţărilor în fruntea cărora se afla case regale: Anglia, Spania, Belgia, Danemarca, Suedia, Norvegia.
    Hilar este că dacă ai întreba un român daca vrea monarhie ar sări în sus clamindu-şi republicanismul, ca peste o zi să dea fuga într-o monarhie să câştige un ban bun.

  4. iar in continuare, un articol f. la subiect, de multe ori republicat, scris in 2008:

    OCTOMBRIE 13, 2011 LA 8:19 PMRĂSPUNDE

    REGI si PRESEDINTI !(republicare)

    Pentru ca se apropie alegerile din Ro.si ca tot romanul care se pricepe la fotbal, agricultura(inclusiv la decorticarea principalelor produse, fie ca “e de floare fie ca e de dovleac”) si politica (ultima, mai ales in ultimii 20 de ani),vreau sa fac cunoscut un punct de vedere -din pacate, si stiu,
    aparent nu tocmai popular(parere personala)- o parere,o idee, pe care am dezvoltat-o de multe ori, pe spatziile pe unde am (mai) scris si anume problema monarhiei in Ro.care -la un cetatean ca mine,cu intreg trecutul meu social, politic,etc.inclusiv a toate generatiile trecute , cat de cat adnotate in amintirile nescrise ale familiei-”pasiunea”pentru aceasta problema ar trebui sa fie ca si inexistenta, insa istoria tarilor “retrogade”, monarhiste ,in comparatie cu istoria tarii noastre
    – referindu-ne chiar si numai la aspectele pur practice- dovedeste
    de peste o suta de ani (desi nu ar fi eronat sa extindem aceasta
    declaratie chiar la sute de ani) si -cu atat mai mult si mai intens, mai imposibil de negat in ultimii 80 de ani cu subliniere pentru ultimii 20 ani- ca “omul este cel care sfinteste locul” insa rezultatele vor fi logice si pe masura, daca locul sfintit este gresit ales, iar pentru a face translatia necesara, aici, “locul” este de fapt cadrul, sistemul in care omul isi va
    desfarsura activitatea pentru a-si transforma in realitate dorintele, visele, planurile pe carea le-a avut la momentul “sfintirii”locului.
    Din literatura nationala cat si cea universala stim ca metaforele permit asemanarea, compararea unei natzii, a unui popor, cu orice: cu soarele,luna, cu puteri cosmice,entitati fantasmagorice s.a.m.d.
    Dar ce ar fi sa comparam o natie, un popor, chiar daca prin reductie, cu un singur om, care pana la urma este elementul de baza al unei natzii si chiar daca o tara ar exista geografic,insa fara oameni, ea nu ar insemna nimic, pentru simplul motiv
    ca nu ar avea cine sa o constientizeze, ca existenta.Deci, haideti sa comparam Romania cu un om de orice grad social, care a avut insa un accident si si-a rupt un os, la o mana sau un picior(pentru simplificare).Ce va face el? In cazul ca este vorba de timpurile moderne se va duce la un medic, in timpurile vechi se va duce la un vraci sau (accidentat intr-o padure intinsa) el singur
    -instinctual- va face cea ce cei doi amintiti mai sus, ar face: va gasi cateva crengute de
    lemn cat mai tare si singur isi va confectiona o atela, isi va alinia oasele rupte , le va lega zdravan in acele stinghiute si astfel va putea iesi din padure iar in
    timp, osul rup, mentinut cap la cap, se va suda la loc si respectivul va putea
    reveni la activitatea lui obisnuita in cateva luni. Dar daca nu va proceda asa? Raspunsurile sunt multiple, insa il vom lua in discutie doar pe cel care reprezinta doar cea mai usoara consecinta: oasele, nealiniate, cu chiu,cu vai,se
    vor suda pana la urma, insa indivIdul va schiopa pentru tot restul vietii sale,nu va mai putea (prin activitatea sa) fi cotat ca si inainte si destul de
    probabil, va fi privit cu o oarecare reticenta de ceilalti.Exact acest lucru s-a intamplat si cu Romania, care a fost fracturata , odata cu schimbarea regimului monarhic cu unul “democratic” schimbare efectuata prin forta si santaj.Insa Dumnezeu( pentru cei care cred ) Karma, sau pura intamplare, in 1989, dupa aproape 50 de ani de schiopatat national,ne-a dat sansa istorica, unica si de nesperat inainte, ca singuri sa ne lecuim piciorul rupt, si anume sa punem cap la cap cele 2 capete de oase rupte si astfel sa putem ajunge la
    performantele(economice,juridice, sociale generale) ale celorlate natii care nu au au avut nesansa sa fie
    “accidentate” cum Romania, a fost.Si totusi, noi romanii si nu “fortele oculte din exterior”or “agenturili straine” am ales (de cateva ori) dupa “89 sa fim in continuare schiopi si astfel in loc sa ne putem lucra manosul pamant, cu care
    am fost binecuvantati de natura(de Dumnezeu , pentru cei care vor asa), pentru a “ajunge din urma” natiile prospere, am inceput mai degraba sa cersim la ei,sa furam, sa talharim sau sa fim sclavii lor.
    Nu este nici o umbra de indoiala ca acesta este adevarul pur, chiar daca unora nu le pica bine, indiferent de motivele lor personale sau de grup.Dealtfel din cele 2 milioane de romani plecati din tara dupa “89, cel putin 80% muncesc de obicei sub calificarea lor si in general sunt platiti mai putin, uneori trec prin situatii
    sociale mai mult decat deplorabile,insa nici picati cu ceara nu ar recunoaste
    starea de lucruri,in general mimeaza o bunastare si o situatie sociala pe care o pot totusi atinge, dar nicidecum fara indelungi ani de munca grea si
    respectivele situatii amintite(este adevarat insa ca, comparat cu Ro. se fac mai multi bani insa numai fiecare in parte stie daca sacrificiile respective se merita).
    Asta face parte- mai mult ca la alte popoare- din tipologia romaneasca si nu poate fi invinsa cu usurinta. Intrebarea este, insa :nu credeti ca suntem
    deja cu timpul trecut (totusi, mai bine mai tarziu decat niciodata) ca sa ne adunam istoric si sa ne reparam piciorul rupt, sa avem apoi curajul, mandria ,dar mai ales dreptul sa ne ridicam intre natiile ajunse pe adevaratele culmi ale
    prosperitatii si justitiei sociale? Cea ce este un paradox, este ca sute de mii de romani (nu neaparat doar de 18 ani) muncesc in tari monarhice (unde,intr-adevar, sunt tratati si platiti mai bine decat in alte tari, o alta dovada a superioritatii
    sistemului monarhic, care se bazeaza pe realul respect fata de fiinta umana si nu pe cel declamativ si urmare nu directa a unui ordin al casei regale, ci urmare a interactiunii directe dintre populatia bastinasa- cu aspiratiile lor sociale implinite si/mai ales, implinite, datorita sistemului monarhic- si “emigranti”)
    dar cand se intorc acasa(ei,familiile si prietenii lor), sau voteaza in tarile respective, aleg ,mereu, pe aceiasi, care, de acum e dovedit, au interese ca Romania sa ramana o tara cu-macar- un picior rupt.

    Iata de ce, consider ca de actualitate, a privi in istoria trecuta si recenta a noastra, in paralel cu cea a natiilor care “s-au incapatanat” sa ramana blocate in istorie, cu regi sau regine (sau imparati), iar republicarea articolului de mai jos reprezinta modul meu de a spune “Buna ziua” tuturor romanilor, inclusiv celor care urasc monarhia(rational sau visceral) si carora le sugerez sa
    priveasca acest lucru doar cu un ochi critic, practic si nu emotiv , ca in cazul “regele e strain”( si casa regala a Norvegiei isi are obarsia tot in Germania iar Norvegia,
    la toate topurile pozitive este intre primele 5 tari de pe mapamond),sau ca
    “regele e de neatins,iar populatia este intr-un status de slugarnicie”,pentru
    ca -stim cu totii- ca regii si reginele actuali sunt mult mai populari decat
    multi presedinti, iar Spania s-a ridicat din nou intre natiile prospere, incepandcu anul revenirii tarii la sistemul monarhic.

    In Romania, ca in multe alte tari care se confrunta cu probleme economice serioase cronice, mai direct zis , pauperizare la scara intinsa,in fondul problemei ,invariabil,se regaseste criza continua politica, politica care ,in toate societatile trecute sau actuale defineste atat economicul unei tari,
    natii,cat si profilul social general.Nu mai e nici un secret ca aderarea la comunitatzi economice internationale (continentale,regionale sau mondiale) poate
    aduce o imbunatatzire -chiar subtantiala- in bunastarea generala a populatiei unei natii,dar aceasta nu poate continua prea mult in timp , daca local- in tara respectiva, aici Romania- sistemul politic cuplat cu managementul economic,nu
    face eforturi, chiar sacrificii, sa aduca tara pe un drum economic sanatos, adica in care productia sa fie eficienta prin pretul de cost si grad de productivitate ,mai mult decat acceptabila calitativ si abundenta
    cantitativ,iar distribuirea profitului sa se faca in mod echitabil.Nu e deasemeni nici un secret ca Romania postdecembrista ,sub masca unei
    democratizari de tip occidental, a importat ( din occident) mai mult decat democratzie in sine , un imperialism economic extrem de agresiv( bazat in special pe vanzare de bunuri produse in alte tari, sau loco insa sub patronaj strain), care-alaturi de alti factori- in mai putin de cativa ani, a dus la o
    polarizare economica in special, din care deriva polarizarea sociala in general, nemaiintalnita nici chiar in perioada antebelica. Mai precis spus,
    peste noapte, s-a creat o oligarhie economica (cuplata pe persoane politice) in care un singur individ a acumulat sute de milioane( de euro,ca sa ne referim la moneda actuala cea mai puternica) in timp ce milioane de cetateni au saracit
    rapid si atat de intens incat magazinele cu haine vechi, au devenit parte din
    cotidian iar speranta ridicarii nivelului de trai a ajuns loteria.Dar ce sta la baza acestei stari generale -pentru prea multi, desperate- nu este nimic
    altceva decat coruptia si aranjamente mafiotice la nivel guvernamental, atat la
    centru cat si in teritoriu. Situatia aceasta este atat de acuta prin intindere
    in spatiu (mioritic) si atat de cronica deja, daca ne raportam la cealalata
    dimensiune, timpul, incat omul obisnuit,s-a resemnat si a pierdut chiar si
    speranta ca lucrurile se mai pot indrepta.Exista desigur, grupuri sau indivizi
    izolatzi care aduc zilnic aceasta problema pe tapetul public si vin cu solutii,
    insa caracatitza coruptiei e atat de mare, atat de organizata si atat de puternica,incat sufoca rapid aceste incercari de normalizare a politicii
    roamanesti, care este -fara dubiu- raspunzatoare de intreaga situatie creata si perpetuata in Romania.Intrebarile , cum sa se faca redresarea, exista peste
    tot,raspunsuri de asemeni,insa punerea in practica e …simpla teorie.De ce?
    Pentru ca,coruptia nu este numai la nivele inalte -care, de departe este cel mai periculos lucru pentru o societate- dar este infiltrata chiar in patura sociala cea mai de jos.Un director corupt, de la o interprindere mica, deobicei
    incompetent , hot si lipsit in general de caracteristici morale, nu poate
    supravietui in functie daca nu e sustinut de diversi alti, inclusiv -macar
    catziva – muncitori din intreprinderea respectiva.Folosirea cuvantului “catziva”
    creaza- poate – perceptia ca fenomenul este extrem de restrans, insa in
    realitate este extrem de intins, acest lucru regasindu-se din plin intr-un numar
    imens de unitatzi comerciale(indiferent de profil, productie, desfacere
    etc.)sistem educational, sanatate, s.a.m.d.,folosind cifre, putem spune ca in
    acest sistem vicios ,nesanatos, sunt inglobati poate chiar peste un milion de
    cetateni, unii dintre ei facand acest joc chiar si pentru un extrem de mic
    profit (ilegal, absolut, chiar daca are alura legalitatzii).A porni o lupta
    generala impotriva acestei situatii este egal cu a porni la lupta impotriva
    vantului sau apelor marii, este absolut absurd si nonsens, mai ales- repet, mai
    ales- ca institutiile care ar trebui sa duca aceasta lupta, sunt profund
    infiltatate, ele insele, de indivizi corupti , pusi cu orice pretz, pe
    capatuiala.In sfarsit, se poate spune ca aceast cancer social, coruptia, este,nu o exceptie ci o regula,din pacate secular cronica si ajunsa la grad de
    mentalitate populara.Singura solutie practica de a indrepta lucrurile, se
    regaseste in doua proverbe romanesti ” Pestele se impute de la cap” combinat cu al doilea,”Raul trebuie taiat din radacina”.Desi aparent , radacina ar fi grupul
    celor “de jos” intrati in acest cerc al coruptiei, realitatea este , ca in
    sistemul politic, varful reprezinta radacina.Si, in toate administratiile
    cunoscut de noi,cetateni inca in viatza( nu facem referire la istoria mai
    recenta sau de mult trecuta , cunoscuta din cartzi) ,pornind cu cea imediat
    postbelica si culminand cu dictatura criminala ceausista, observam usor ca in
    toate aceste administratii, coruptia , minciuna ,razbunarea politica,
    dezinformarea, etc. etc. au fost si raman trasaturi de baza ale
    stabilimentului.Iar in cazul fostului presedinte Iliescu,ranchiuna adanca si
    razbunarea personala ,au culminat cu executarea ilegala si prematura a cuplului ceausist,tocmai pentru a a-si satisface dorinta criminala de razbunare personala si- in acelasi timp-pentru a bloca aducera la lumina- pentru eternitate- a unor adevaruri cunoscute-foarte posibil- numai de cuplul dictator.Presedintia lui Constantinescu, bazata mai mult pe infatuare personala si dezavuare a unui
    sistem fost legal in Romania( regalitatea) ,frica de actiune civica, a dus la
    cufundarea si mai adanca a tarii in mocirla in care inca se zbate tara si la
    aceasta data.Lupta actuala a presedintiei cu diferse parti ale eshicherului
    politic romanesc , mentine nivelul de trai al romanilor la cele mai joase cote
    in randul tarilor fost comuniste,chiar si speranta de mai bine abia mai
    palpaie.Revenind la solutia eradicarii aceste stari de lucruri, trebuie
    subliniat inca o data ca radacina raului in Romania, este de fapt capul
    pestelui, si lucrurile se vor indrepta – nu peste noapte, dar se vor indrepta-
    odata cu retezarea capului imputit si inlocuirea cu unul sanatos, aceasta nu
    presupune doar inlocuirea unei persoane,- a presedintelui,care din orice parte
    ar veni ramane tributara unui grup social- ci cu inlocuirea sistemului care e
    dovedit ca are extrem de mari deficiente si ca nu poate fi tratat de multimea de
    boli, atata timp cat otrava vine din interior,din propiul organism .In opinia
    mea,regaliatatea este singura garantie a unei vieti economice si -in general-
    sociale, sanatoase, iar traditia romanilor de mii de ani este monarhia, plus ca, avem exemple concrete de natii conduse de case regale ” demodate, in afara
    istoriei” etc,care nu numai ca ” o duc bine” dar sunt chiar in varful piramidei bunastarii.Trebuie sa fii idiot sau rauvoitor din cale afara sa nu vezi si sa
    recunosti ca Belgia, Suedia, Olanda,Japonia s.a.m.d. sunt tarile cu cele mai
    prospere economii din lume(evaluat inclusiv ,si prin ajutorul social oferit
    paturii sarace) iar Spania ,care a revenit la sistemul regalitatii (indepartat
    nu prea mult timp inainte de a fi fost abolit si in Romania) intr-un timp record
    a ajuns in randul tarilor enumerate mai sus,aceasta tara devenind ,in ultimii
    ani, un paradis pentru cautatorii de viata mai buna, chiar si pentru unii din
    tarile vestice.O mentalitate populara bazata pe idea ca “ne descurcam” cu datul
    de shpaga,cu mica invarteala si cu furtishagul,au facut si vor face ca
    bunastarea generala sa fie doar un deziderat si niciodata un fapt.Dar pentru a
    atinge acest deziderat trebuie sa intelegem ca o casa buna are un arhitect bun,
    un plan bun, un model bun si verificat. Modelul il avem in situatia tarilor
    enumerate mai sus, cea ce ne lipseste -cel putin aparent- este curajul si
    onestitatea de a recunoaste aceste lucruri si a incerca, cea ce , de fapt, nu
    este deloc nou sub soare, cea ce de fapt , apartine de sute de ani acestui neam si tinut ,romanii si Romania, inca din vremurile antice,cand ne numeam daci.Nu am sa fac nici o disertatie asupra avantajelor regalitatii ereditare sau constitutionale, totusi , daca facem referire chiar la Biblie observam ca regii Izraelului, cei mai multi,nu erau ereditari.Consideratia mea este ca pentru Romania monarhia constitutionala ar fi cea mai benifica,regele sau regina( pentru a nu fi nici urma de discriminare sexuala) putand fi ales/aleasa (pe baza unor preconditii si reguli bine gandite, rationale) pe viata dar in acelasi timp putand fi demisi la constatarea dovedita ca si-au depasit -in negativ-
    atributele oferite si impuse de lege.Monarhia constitutionala va oferi o
    stabilitate politica solida, care va sta la baza dezvoltarii economice ,iar
    administratia regala, neutra, va fi tamponul si arbitrul luptei politice a
    partidelor, care nu dovedesc o democratie cu nimic mai solida daca sunt cu mult
    mai multe de 3-4.Regele sau regina, in opinia mea poate fi orice cetatean cu
    drept de vot care depaseste conditiile generale de candidatura: numai cetatenie romana, cazier judiciar curat, examen medical fizic si mental trecut fara nici cea mai mica dificultate,absolvent de liceu si minimum 2 -3 ani de invatamant superior sau echivalent, o limba straina de circulatie internationala cunoscuta mai mult decat bine,neafiliat politic,sau macar disident al unui partid , fara a se mai fi inregistrat in altul, apartenenta religioasa neutra,cunoscut in media
    -chiar si numai locala-ca activist al drepturilor si libertatilor
    cetatenesti.Acestea ar fi -in opinia mea- conditiile generale de candidatura,
    dar tot in opinia mea ,ar fi de adaugat verificarea oficiala asupra raportului
    subiectului cu alcoolul, drogurile si fumatul, si desi aceste aspecte par a
    aduce atingere vietii private, totusi ele -neverificate-ar putea avea o
    importanta majora in cazul luarii deciziilor in criza.Nu mai este o problema de
    ghicit ca un fumator tanar chiar, in timp, i-si aduce prejudicii serioase
    sanatatii iar tara are dreptul -si obligatia ,in acelas timp-la un rege/regina
    sanatosi care pot efectua serviciul in conditii de stress fara a recurge la
    medicatie sau spitalizare,iar alcolul abuzat- chiar si in trecut- ca si
    drogurile , lasa urmari permanente – uzual inaparente in conditii obisnuite-
    asupra facultatilor mentale si a sanatatii generale.Al doilea motiv care ar
    impune si aceste conditii ca eliminatorii (daca nu sunt satisfacute) este faptul
    ca ,casa regala TREBUIE sa fie un model pentru intreaga societate si mai ales
    pentru tinerele generatii care vin, si care, in urma occidentalizarii
    neselective, au de infruntat serioase probleme in viata personala si sociala.Un
    rege, obligatoriu si sotia, sau o regina , obligatoriu si sotul, care nu sunt
    fumatori nu au avut si nu au probleme cu alcoolul, drogurile sau jocurile de
    noroc, nu pot fi decat cel mai serios si atractiv model pentru copiii proveniti
    chiar si din familii cu aceste probleme. Ori se stie, ca orice invatatura are
    roade bune daca cel care o raspandeste, el insusi o aplica zi de zi, cu
    seriozitate si nu numai o propavaduieste.Un rege si/sau o regina (ca de altfel
    si un presedinte de tara) sunt perceputi ca persoana cu cel mai inalt grad de
    moralitate si instructie civica si daca este adevarat, masele deobicei ii
    urmeaza pe acestia iar rezultatele benefice nu se lasa prea mult asteptate, asa
    cum in caz contrar, un conducator de tara corupt sau cu deficiente morale sau de
    comportament, induc in randul maselor cel putin confuzie ,delasare si chiar
    nesiguranta , dar destul de frecvent, riscul cel mai mare este pauperzarea pe
    scara larga si cresterea criminalitatii, ca rezultat direct al saraciei si
    indirect ca rezultat al lipsei de control al fortelor de ordine- si in general
    al sistemului juridic- care devin -ca si primul om al tarii- corupte.Coruptia se
    propaga cel mai rapid de sus in jos, ca un cancer de la celula la celula, aici
    de la om la om, pe scara ierarhica, iar – cum bine stim- un presedinte ,
    exponent al unui partid politic, este imposibil ca sa nu i se ivesca ocazia sa
    fie impins, fortat,sa plateasca pentru faptul ca a fost propulsat in sus, iar
    aceasta plata, “favoare” va fi ceruta- aproape fara exceptie- in afara legii,
    tocmai pentru a ascunde sau musamaliza o situatie ilicita sau chiar numai
    prejudiciatoare sub alte aspecte.In sfarsit, cum spuneam si altadata,se zice
    ca republica e un model de guvernare nou, insa stim bine ca e mai veche de doua
    mii de ani, iar daca pentru multe sute de ani a disparut de pe harta politica a
    lumii este tocmai pentru ca s-a dovedit a fi foarte vulnerabila la coruptie,
    flagel care realmente poate distruge un popor.Sunt convins ca -poate- multi din
    cei care citesc acest articol,le repunga gandul de a avea un rege (sau si mai
    rau, regina!) in subconstient, aceasta fiind tradus “regele are drepturi
    supreme iar noi suntem sclavi !”, cea ce face ca sangele sa coloreze obrazul in scarlet, adrenalina sa tasneasca prin toti porii , iar ratiunea albastra sa fie impinsa in afara oricarei discutii.In realitate ,monarhiile de azi sunt cu mult mai populare atat in propiile tari cat si in afara, decat orice presedintie in propiile lor tari, iar legatura si raporturile dintre cetateanul “umil” si rege sunt mult mai calde si mai cordiale decat ne putem imagina.Desigur ca acest
    lucru are valoarea sa, insa cel mai important lucru ramane daca ” supusii
    altetei sale regale” ( adica poporul de rand) au un loc de munca decent si bine
    platit, daca au mancare mai mult decat suficienta, apa calda permanent, si un
    automobil chiar de mic litraj.Iar cum bine stim, acum dupa “89, si dupa cum
    banuiam destul de aproape de adevar, inainte de “89, toate acestea erau si sunt
    realitati indiscutabile in tarile occidentale dar mai ales in cele cu
    monarhii.Se spune ca fiecare popor are soarta pe care o merita.Partial, este
    adevarat, insa toate popoarele merita sa traiasca in bunastare,problema este
    daca invatatorii neamului sunt onesti si nu sunt vanduti unei ideologii sau
    alteia, pentru avantaje materiale sau pur si simplu din “mandrie patriotica” sau
    alte lozinci cu iz patriotard care au scopul de a bloca pe multi sa gandeasca
    independent, sau chiar de ai rusina, pe cei care o fac.Concluzia mea,cu privire la forma de guvernamant , pentru toate tarile, dar aici, pentru Romania, este ca monarhia constitutionala ar scuti natiile de multe din necazurile si problemele cu care se confrunta de peste un secol.Dupa cum se stie din media internationala,in toate tarile cu forma de guvernamant Republica (presedintie) alegerile prezidentiale -la 4,la 5 sau 8 ani- nu numai ca consuma resurse
    financiare in mod inutil, insa – si este extrem de important- pentru motive
    aproape viscerale, in populatie se produce o diviziune adanca, marcata de
    agresivitate verbala si chiar fizica, si nu numai intre grupuri sociale dar
    chiar si in cadrul familiilor.Poate ca psihologia acestui mecanism nu este greu de descifrat,insa in mare se poate vorbi de o mandrie si prejudecata exacerbate care au ca subiect in primul rand persoana in cauza, votantul -si nu cel “de ales”- care o data ce si-a declarat adeziunea si sprijinul pentru un anume candidat (la presedintie) nici cele mai valabile argumente nu-l vor face sa-si schimbe opinia, pentru ca astfel el ar trebui sa recunoasca ca EL,- niciodata EL- a gresit! Prejudecata vine din faptul ca ne facem o parere despre un
    candidat din aparenta acestuia si din modul de exprimare,din generozitatea
    regala (de data aceasta) cu care promite mii si mii de lucruri si- din mare
    nefericire- nu prin analizarea trecutului acestui individ si a actiunilor
    prezente care sunt de fapt oglinda nevenetiana a caracterului.Cea ce mai e de
    remarcat este faptul ca cobarand la ceilalti “alesi”( senatori , reprezentanti)
    pasiunile se domolesc, chiar rapid, pe cand ,fiind in discutie omul pentru
    postul suprem, pasiunile clocotesc ajungand la extrem, manifestate prin injurii
    si insulte, maltratari fizice si chiar omucidere.Aceste acte nu se intalnesc la
    alegerile parlamentare din nici o tara cu monarhie ca si forma de guvernamant,si
    nu s-ar intampla nici in Romania daca tara ar fi condusa de o administratie
    regala care are si ar avea tot interesul sa mentina stabilitate in toate
    domeniile si la toate nivelele, chiar si pentru simplul motiv doar pentru a-si
    asigura continuitatea pe tronul tarii pana la limita maxima.Un alt aspect , din
    ce in ce mai demonstrabil in timp, inclusiv (si mai ales) la republicile cu
    democratie, este alunecarea spre dictatura fie sub acoperirea de satisfacere a “spatiului vital”(Germania inceputului secolului trecut) fie pentru “apararea
    victoriilor revolutionare”( Rusia -URSS-ul stalinist al secolului trecut),fie pentru contracararea “imperialismului mondial”(Korea de Nord a zilelor noastre) incercari similare in America de Sud(in trecut si in prezent) si intr-un mod sofisticat in SUA zilelor noastre .Cea ce este de remarcat, ar fi ca mai toate
    aceste dictaturi afisate sau mascate ,nu numai ca aduc o multime de probleme in interiorul propiilor societati, insa prin forta armata -pe motivatii false- intervin in tari diverse fie ocupandu-le , fie producandu-le seisme sociale care, realmente, aduc asupra poporului respectiv iadul veritabil. In acest context,”international” e interesant de remarcat ca in ultima suta de ani
    monarhiile au tendinta reala de a fi adevarati slujitori ai poporului, pe cand guvernele prezidentiale devin tot mai agresive atat pe plan intern dar si extern, atat in plafonarea sau chiar reducerea nivelului de trai al populatiei dar si prin abuzuri grave impotriva drepturilor cetatenesti. Nu am enumerat la
    acest capitol dictatura din Romania postbelica, nu pentru ca nu ar fi existat, ci pentru ca a fost o dictatura ceva mai aparte, “dictatura proletariatului”,iar
    Romania datorita fiasco-ului economic total si aproape din start, nu ar fi putut sa intervina armat in nici o alta tara , nici pentru o singura zi.Nu e nici un dubiu asupra faptului ca dictatura de o jumatate de secol din Romania a fost una
    dintre cele mai urate din istoria omenirii, fiind sustinuta prin segregare economica (chiar daca saracia era plenipotentiala ,totusi anumite paturi ,grupe sociale erau apropape sclavagizate) dusa la extrem- cum bine stim- de ex-presedintele Iliescu ( primul presedinte “democrat”) prin actul oficial de
    instigarea la omucidere a unor grupe sociale impotriva altora.Se spune ca regele( guvernarea monarhica) ar fi lasate de Dumnezeu ; noi nu stim daca e adevarat sau nu, insa cea ce stim clar este ca desi tarile cu monarhii ,nu sunt in fiecare zi cap de afis in stirile ziarelor sau televiziunilor,ele sunt
    constant adnotate cu plus, iar linistea lor -inclusiv si cea aparenta- e dublata de o viata dusa in indestulare modesta si neprovocatoare,in care cetateanul de rand,”umil supus al Majestatii Sale” isi traieste in tihna si din plin, visele.
    (2008)

  5. Marii intelectuali stau „la cutie”, cum au mai stat și în cei 24 de ani ai Cârmaciului. Nația asta n-are „stofă”. Ăsta-i adevărul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related