Listele uriașe de semnături pentru ca un partid sau un candidat independent să poată participa la alegerile europarlamentare reprezintă un obstacol anti-democratic, prin care românilor li se blochează dreptul de a fi aleși și de a alege pe oricine vor. Pragul a fost decis în anii 1990, la întâmplare.
Autori: Bianca Iosef, Răzvan Chiruță
Un partid trebuie să strângă 200.000 de semnături pentru a se putea înscrie în alegerile europarlamentare. Pentru un candidat independent, situația este și mai complicată: trebuie să adune 100.000 de semnături ca să fie acceptat de biroul electoral.
În afară de PSD și PNL, care au număr mare de membri și organizații răspândite la toate nivelurile administrative, inclusiv în mediul rural, celelalte partide se chinuie să adune listele uriașe de semnături.
Situația a fost complicată de comasarea alegerilor, pentru că trebuie strânse în același timp semnături pentru alegerile locale (1% din numărul de alegători din localitate) și pentru europarlamentare.
Mai mult, încrederea populației în politicieni este la cele mai scăzute niveluri din ultimii 30 de ani, prin urmare mulți sunt reticenți să-și dea datele personale (este obligatoriu să fie menționate seria și numărul cărții de identitate) unor necunoscuți, pe stradă.
Din informațiile PRESShub, chiar și USR, care are deja experiență cu astfel de acțiuni, strânge cu greu cele 200.000 de semnături necesare. Situația este și mai complicată pentru candidații independenți, care nu au întotdeauna forța financiară și logistică de a aduna 100.000 de semnături.
Partidele și candidații au ca termen limită 10 aprilie pentru a se înscrie în alegerile pentru europarlamentare.
Listele uriașe de semnături pentru candidați în România. Cum este în UE
Uniunea Europeană nu prevede nimic despre modul în care se nominalizează candidații, acest aspect fiind lăsat la libera alegere a statelor membre.
În aceste condiții, România este țara cu cele mai restrictive condiții de înscriere la alegerile europene, potrivit unui studiu comparativ realizat de către Asociația pentru Minți Pertinente (AMPER).
Alte două țări cu un număr mare de semnături sunt Danemarca și Italia, dar la distanță de România, totuși: în Danemarca este nevoie de 72.200 de semnături, în Italia între 30.000 și 35.000 de semnături.
„Media europeană este de 11.136 de semnături, dacă este inclusă România, și de 3.745 de semnături dacă România este exclusă. (…) Un simplu calcul arată că România are un prag de semnături mai mare de 9 ori față de media europeană”, menționează studiul AMPER.
Unele țări solicită candidaților un depozit în bani (Cehia, Cipru, Franța, Grecia, Slovacia), altele nu permit deloc candidaților independenți să se înscrie în alegerile europarlamentare (18 țări din UE). Mai multe detalii din studiul AMPER aici.
Paradoxul românesc: oricine poate face un partid, dar numai unii pot candida
În prezent, în România, oricare trei persoane pot face împreună un partid. Dar, dacă vor să candideze la alegerile europarlamentare, asta nu le folosește la nimic
„La noi este o contradicție uriașă între numărul de trei persoane care pot constitui un partid și numărul enorm de semnături cerute pentru a putea candida. Dacă ai dreptul la asociere în trei, de ce se limitează dreptul de participare și de a vota doar candidați care strâng între 100.000 și 200.000 de semnături? Este aberant.
Am avut o aberație un deceniu și jumătate în legea de constituire a partidelor, când se cereau 25.000 de membri pentru un partid. A fost răsturnată la Curtea Constituțională.
Dar când s-a contestat, cred că în 2019, obligația de a strânge atât de multe semnături pentru alegerile europene, CCR a zis că e totul în regulă”, a explicat, pentru PRESShub, Cristian Preda, profesor universitar de științe politice și fost europarlamentar.
Cum s-a ajuns la 200.000 de semnături pentru europarlamentare
Există o legătură ciudată între anul 1990, al primelor alegeri democratice din România, și anul 2007, al primelor alegeri europarlamentare la care au participat românii: stabilirea arbitrară a numărului de semnături pentru candidați.
„Discuția este veche. A pornit în CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, prima formă parlamentară după căderea regimului comunist – n.r.), în martie-aprilie 1990.
Atunci intrase în vigoare o legislație care era foarte liberală. Se cereau doar 251 de persoane pentru a fonda un partid. Nu erau trei ca acuma, când este într-adevăr foarte liberală, dar era oricum doar 251, un număr decent.
Apoi, s-a ajuns la discuția despre cine poate candida la prezidențiale.
S-a impus, ca criterii, ca un candidat să aibă minimum 35 de ani, să fie cât de cât matur, unii voiau domiciliul obligatoriu în România, ca să-i împiedice pe Câmpeanu și Rațiu, care veneau din Occident.
Când s-a ajuns la semnăturile necesare candidaturii, ideea inițială a fost să pună 251, cât era limita și la fondarea unui partid.
Atunci, Mariana Celac (membră a CPUN, dizidentă anticomunistă – n.r.) a zis: «Nu. Trebuie să fie mai mulți.» Iliescu, culmea, era de partea celor care ziceau 251. Până la urmă, forul FSN-ul a spus 100.000 de semnături. Și așa a rămas.
Dar numai pentru prezidențiale. Nu era și pentru locale sau parlamentare. Pe urmă, în 1996, când s-au înscris 12 sau 16 candidați, nu mai rețin exact, au zis: «Domnule, hai să mărim numărul». Au băgat 200.000 de semnături.
Iar acest prag de la președinție a fost reținut și pentru alegerile europene. Au zis că fiind circumscripție națională, cum e și la prezidențiale, să pună și aici 200.000 de semnături, să nu vină orice terchea-berchea“. Deci, acesta este parcursul cronologic”, a arătat Cristian Preda, pentru PRESShub.
O prevedere pe care o găsești doar în Rusia
Listele uriașe de semnături trebuie depuse până pe 7 aprilie, iar înscrierea pentru alegerile europarlamentare trebuie să aibă loc până în 10 aprilie, potrivit legii. Așadar, mai este foarte puțin timp și partidele sunt în cursa pentru adunarea datelor de la sute de mii de români.
Unii politicieni compară situația din România cu cea din Rusia.
Politicianul independent Nicu Ștefănuță, de exemplu, a declarat pentru PRESShub, că România este singura țară din UE care mai cere un număr atât de mare de semnături pentru alegeri.
„Este o situație similară cu Rusia, pentru că în Rusia se cer numerele acestea enorme. În Germania, puteți cu 7.000 de semnături să candidezi. 7.000 le-am strâns în primele 3 zile.
Chestiunea asta cu semnăturile este exact așa: eu vreau să alerg la cursa de 100 metri viteză, dar înainte să ajung pe pistă trebuie să escaladez stadiounul cu o frânghie. Cam așa e situația pentru independenți”.
Nicu Ștefănuță
De aceeași părere este și Ramona Strugariu, copreședintele partidului REPER și europarlamentar.
„Este o prevedere în legislație care face concurență la modul foarte serios Rusiei autocrate și nu țărilor europene civilizate. E un număr foarte, foarte mare pe care trebuie să-l strângem într-un interval scurt de timp.
Realitatea este că nicio altă țară europeană în acest moment, în afară de Rusia, nu solicită o asemenea susținere, într-un interval atât de scurt de timp pentru dreptul de a candida, care până la urmă este un în drept garantat și de constituție, și de legislația europeană și internațional.
Este foarte mult să atunci 200.000 de semnături în stradă, om cu om”, a declarat Ramona Strugariu, pentru PRESShub.
Ramona Strugariu a mai declarat că membrii REPER au făcut eforturi foarte mari pentru a putea să strângă numărul de semnături necesare pentru alegerile europarlamentare, dar și pentru cele locale.
„Noi strângem semnăturile pe bune, în stradă”
Ionuț Moșteanu, vicepreședinte USR, consideră că situația este menținută artificial de către PSD și PNL, care sunt avantajate de numărul mare de membri, dar și de faptul că listele lor nu sunt verficate cu aceeași atenție.
„PSD și PNL au tot distorsionat democrația și practic au îngrădit sau au făcut mult mai dificil meciul politic, să spun așa, accesul la la alegeri pentru partidele mai mici. Și asta da, este total anti-democratic. Este un gest ce ține mai degrabă de Rusia sau China.
Noi strângem, ca de fiecare dată, semnăturile pe bune, în stradă, semnătură cu semnătură în toată țara și suntem implicați în asta. Probabil se vede și din social media.
Suntem implicați de la simplu membru până la președintele partidului. Și eu am stat în stradă și o să stau așa toată perioada asta, la fel ca mine, toți colegii parlamestari. Sunt foarte multe semnături, e greu de strâns pe bune în timpul ăsta scurt.
Acest acord ar putea fi dat și online, pentru că în realitate și există niște decizii ale birourilor electorale centrale din trecut. Birourile electorale nici nu verifică semnăturile astea și chiar au spus că ei nu pot legal și n-au nici cadul legal, nici capacitățile tehnice de a verifica autenticitatea semnăturilor”, a menționat Ionuț Moșteanu.
Listele uriașe de semnături. „Nu este chiar o competiție reală”
Pe faptul că este un prag artificial și inutil, pentru că semnăturile nu sunt cu adevărat verificate în detaliu, insistă și Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și alegeri la Expert Forum.
„De verificat la modul realist, nu prea se poate. Din experiențele anterioare, am văzut că semnăturile nici nu-s verificate pe bune.
Biroul Electoral Central nu are capacitatea să verifice atâtea semnături. Pentru alegerile locale, termenul se încheie de Paști. Or să stea cei de la birourile electorale județene să le verifice, de Paști? Mă îndoiesc.
De fapt, este o metodologie ochiometrică, se uită să nu fie trase la xerox, să nu fie aceeași semnătură, să nu fie scrise de aceeași mână.
De exemplu, în țările baltice, unde poți semna electronic, nu se mai pune nimeni problema că nu ești tu ăla?
Dar așa, pe hârtie, să ne aducem aminte că la prezidențiale, dacă nu mă înșel, au fost doar opt dosare penale.
Dacă intri într-o cursă cu niște semnături care nu știi cât de pe bune sunt, nu sunt verificate, care mai și blochează accesul, atunci da, nu vorbim neapărat de o competiție reală”, a explicat, pentru PRESShub, Septimius Pârvu.
În acea „metodologie ochiometrică” se încadrează și criterii superficiale și, de asemenea, absurde: dacă datele nu sunt scrise cu majuscule, dacă semnătura iese din chenar, dacă nu este scris cu pix albastru, dacă se face o corectură, lista este anulată.
„Să blochezi accesul este antidemocratic”
Expertul în bună guvernare și alegeri consideră că, într-adevăr, blocajul este antidemocratic.
„Este ok să fie impus un minimum pentru a participa în alegeri, că sunt garanții în bani sau semnături, ori amândouă, dar nu exagerat.
Sunt țări care pentru independenți, de exemplu, la diverse tipuri de alegeri, cer doar câteva zeci de semnături, pentru că ideea este să arăți că ai un minim de sprijin, că te-ai chinuit un pic, dar poți să intri în competiție.
Dar să blochezi din prima accesul, să nu-i lași să intre în campanie, este un blocaj antidemocratic.
Sigur, după aia te sancționează competiția, că nu te votează nimeni”, a precizat Septimius Pârvu.
Un candidat independent s-a pregătit de un an
Candidatul independent Nicu Ștefănuță recunoaște că este dificil să adune numărul de semnături necesar, în ciuda unei mobilizări consistente și a faptului că se pregătește de un an de zile.
„Eu am câteva sute, spre o mie de voluntari care luptă în fiecare zi pe stradă. Toutși avem nevoie și de ajutorul oamenilor, prin implicarea lor, prin listele pe care ni le pot trimite.
Oamenii pot descărca lista acasă, le pot da prietenilor, vecinilor, colegilor și să ni le trimită.
Avem puncte fixe în toată țara, avem și adrese poștale. Deci pe asta de asta contăm în ultima săptămână.
În ultimele 3 săptămâni, am stat non-stop, în picioare, 14h/zi în stradă, în peste 12 orașe din țară strângând semnături și luptând cot la cot cu voluntarii.
Dar infrastructura întreagă de campanie am construit-o în ultimul an, ceea ce nu e puțin ca să vă zic”, a precizat Nicu Ștefănuță.
Avantaj pentru partidele mari
În timp ce partidele mai mici și independenții sunt în stradă, formațiunile politice mari, precum PSD sau PNL, nu par să aibă o problemă să stângă semnături.
„Sunt sigur, fără a avea vreo dovadă, însă la câtă politică înțeleg din anii ăștia, sunt sigur că cele mari nu le strâng pe stradă, ci le preiau din divesre baze de dată. Nu am văzut un pesedist sau penelist în stradă să strângă semnături, deși și ei au nevoie”, a precizat și vicepreședintele USR, Ionuț Moșteanu.
Ramona Strugariu crede că acest număr necesar de semnături devine o barieră pentru partidele mai mici sau pentr cele noi, în timp ce formațiunile politice mari sunt avantajate, inclusiv prin faptul că se reduce competivitatea.
„Dar e o competiție foarte inegală cu alte partide politice, în special mă refer aici la coaliția de guvernare și la partidele de guvernare care au alte mecanisme și infrastructură. Pentru orice partid nou, aș spune eu și la început de drum, este o barieră clară în competiția electorală.
De fapt, probabil că obiectivul este să nu existe această competiție electorală.
Gândiți-vă că dacă aceste partide noi, partidele de opoziție, cu candidați independenți, nu reușesc să strâng în numărul de semnături necesar, ele nu vor fi parte a competiției”, a menționat copreședinta REPER.
Perioadă diminuată de strângere de semnături
O altă dovadă că aceste praguri sunt stabilite arbitrar este faptul că pentru alegerile europarlamentare, unde sunt necesare cele mai multe semnături, timpul de strângere este mai scurt decât pentru alegerile locale, deși cele două au loc în aceeași zi.
Pentru europarlamentare, înscrierea candidaților trebuie să aibă loc până pe 10 aprilie, în timp ce pentru locale va fi până pe 30 aprilie.
„Este o situație nedreaptă. Pentru locale, colegii au până pe 30 aprilie să strâgnă semnăturile, adică dublu de timp. Noi am avut 21 de zile, pentru că ne-au dat baza legală foarte târziu, lista de sămnături arăta inițial într-un fel, apoi au modificat”, a precizat Nicu Ștefănuță.
Ramona Strugariu vede tot ceea ce se întâmplă în momentul actual ca pe o mișcare anti-democratică pentru că nu se oferă șanse egale tuturor partidelor.
„În momentul în care ai o formațiune politică și o agendă electorală pe care vrei să o prezinți oamenilor, trebuie să poți participa la procesul electoral în niște condiții decente, care să nu fie ultra-limitative, așa cum sunt aceste 200.000 de semnături. Dacă ești un partid cu sute de mii de membri, atunci devine simplu”.
Ionuț Moșteanu vede decizia coaliției de guvernare prin care au scăzut perioada de strângere de semnături ca pe un act împotriva democrației.
„Suntem un partid deja foarte bine organizat, cu niște structuri bune administrative, dar pentru alți este mult mai greu și asta este necinstit.
Adică în momentul în care o putere modifică regulile jocului pentru a dezavantaja competitorii politici mai mici, asta înseamnă o distrosionare a democrației și PSD și PNL au făcut acest lucru”.
Toți cei trei au îndemnat oamenii să descarde listele de susținători, să le completeze și să le ducă la corturile unde îi așteaptă voluntarii sau chiar să le trimită prin poștă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Vedeți tovarăși! De asta vor multe semnături. Să rămână singuri. Ce, PCR cerea vreo semnătură? Nu.
Trăim o tragică parodie. Ne întoarcem rapid și cutremurător înainte de 1989.
Martea trecuta am primit SMS sa semnez pentru Dreapta Unita. Macar n’a fost fix de 1 Aprilie, totusi. Probabil au datele mele deja de cand am semnat la Timisoara cand inca mai lucram acolo jumate de an (ieri au fost deja 6 ani de la ultima mea zi acolo pana acum). Din pacate nu’mi pot permite nici timpul si nici nervii solutiei propuse de ei: sa descarc formular, sa completez, sa duc de la mine de langa Pasaj Nicolina Iasi tocmai in Independentei 19 Iasi. Sunt astfel anacronici, vetusti, birocrati si chiar enervanti cu asa ceva. Poate insa nu tocmai exact de aia nu sunteti populari in masa needucata dar tot il votez macar pe Filip Havarneanu, fiul si respectiv nepotul surorilor cu care mergeam in copiloarie la biserica romano-catolica – pur si simplu fiindca ma regasesc in interventiile lui. Din pacate unica solutie pe care o vad eu este aceea de razboi civil intre Romania needucata si aia educata, cu scindarea Romaniei in 2 state: Republica Legionara Comunista Olteano-Valaho-Dobrogeana si respectiv MoldoTransilvaniaBanat. Facem astfel apoi transfer de populatie: cei cu valori sudiste de la noi coboara la ei, cei cu valorile noastre urca la noi. Imi iese astfel 3 milioane la ei pe suprafata mai mare si 13 la noi, deci vor fi si mai aerisiti decat sunt. De’un adapost si de’un rost s’o gasi pentru fiecare la noi. E atata de munca in tzara asta si cocalarii stau si freaca menta in paula mea. Pe urma insa, gata, deci, gard de s^rma ghimpata si la Carpatii Meridionali si la Milcov si sa nu mai calce pe aici nici cu viza pe pasaport macar. Dupa aia deci Dumnezeu cu mila, fiecare pe drumul lui astfel croit si atunci nimeni nu mai deranjeaza pe nimeni cu prostii si prosteste si SMS semnare.