Curtea Supremă a Norvegiei a decis vineri că autorizațiile emise de guvern pentru dezvoltarea a trei zăcăminte petroliere offshore sunt invalide, deoarece nu au fost luate în considerare în mod corespunzător efectele asupra mediului. Instanța a precizat însă că hotărârea nu va afecta producția și livrările de petrol și gaze, relatează Reuters.
Norvegia a devenit unul dintre cei mai importanți furnizori de energie ai Europei după invazia rusă în Ucraina din 2022 și reducerea drastică a importurilor europene din Rusia. Astăzi este principalul furnizor de gaze naturale al UE, iar în cazul petrolului se numără printre principalii furnizori externi.
Despre ce este vorba
Cazul a fost soluționat pe motive procedurale, iar guvernul trebuie să reevalueze fiecare dintre cele trei proiecte, respectând cerințele legale, pentru a stabili dacă autorizațiile mai pot fi acordate, a precizat Curtea. Procesul intentat de Greenpeace și organizația Young Friends of the Earth face parte dintr-un val internațional de acțiuni în justiție împotriva industriei petroliere și scoate în evidență contradicția dintre rolul Norvegiei de mare producător de hidrocarburi și angajamentele sale internaționale privind clima.
Citește și: Europa vrea să-și exploateze propriile rezerve miniere: independența are un preț
Activiștii, care încearcă să împiedice extinderea industriei petroliere norvegiene, au susținut că guvernul nu a evaluat impactul climatic al arderii petrolului și gazelor extrase din cele trei zăcăminte. Este vorba despre emisiile indirecte de gaze cu efect de seră generate de utilizarea produselor vândute, cunoscute sub denumirea de emisii Scope 3. În opinia reclamanților, această omisiune face ca autorizațiile să fie invalide.
Tribunalul Districtual din Oslo și Curtea de Apel Borgarting au pronunțat, de asemenea, hotărâri împotriva guvernului, dar nu au dispus oprirea producției de petrol din zăcămintele vizate.
Curtea Supremă a subliniat că societățile petroliere nu au fost părți în proces și că hotărârea nu înseamnă că autorizațiile lor își pierd automat valabilitatea.
„Ministerul Energiei trebuie însă să reexamineze dosarele, asigurându-se că sunt respectate cerințele procedurale corespunzătoare”, a precizat instanța.
Ministerul nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii.
Guvernul a susținut că a realizat toate evaluările necesare și că, prin urmare, autorizațiile sunt valabile. De asemenea, a argumentat că eventualele deficiențe procedurale semnalate de instanțe pot fi remediate, ceea ce ar permite continuarea producției.
Două dintre zăcăminte – Breidablikk, exploatat de Equinor, și Tyrving, al companiei Aker BP – sunt deja în producție. Al treilea, Yggdrasil, tot al Aker BP și cel mai mare dintre cele trei, urmează să intre în exploatare anul viitor.
Miza pentru Europa
În 2025, Norvegia a furnizat aproape 31% din gazele importate de UE și a exportat aproximativ 1,5 milioane de barili de țiței pe zi. Petrolul și gazele sunt esențiale pentru economia norvegiană, generând împreună peste jumătate din valoarea exporturilor sale de bunuri.
UE a redus drastic importurile de gaze rusești, deși procesul nu este încă încheiat. În 2025, Rusia mai furniza aproximativ 12,5% din totalul gazelor importate de Uniune, față de peste 150 de miliarde de metri cubi în 2021, când livrările rusești depășeau 40% din importurile prin conducte.
În ianuarie 2026, Consiliul UE a adoptat calendarul de eliminare completă a importurilor de gaze rusești până la sfârșitul lui 2027, cu perioade de tranziție pentru contractele existente.
Norvegia a acoperit o parte importantă din golul lăsat de Rusia, alături de SUA, care și-au mărit considerabil exporturile de GNL către Europa. Nu este vorba însă despre o înlocuire unu la unu: UE a redus și consumul de gaze, a crescut importurile din alte regiuni și a investit în infrastructură pentru GNL.
Paradoxul norvegian
Norvegia este un partener energetic esențial pentru UE și un actor important în securitatea aprovizionării europene, dar rămâne și un mare producător de combustibili fosili.
Țara încearcă să mențină și să extindă producția de petrol și gaze, în timp ce are obligații internaționale de reducere a emisiilor și participă la eforturile europene de tranziție energetică.
