Seceta a redus puternic recoltele de porumb în mai multe regiuni din vestul și centrul Europei, obligând Uniunea Europeană să caute milioane de tone suplimentare pe piețele externe. În mod normal, Ucraina, unul dintre principalii furnizori de porumb ai UE, ar fi printre primele țări către care s-ar îndrepta cumpărătorii. Numai că atacurile rusești asupra porturilor și transporturilor civile din Marea Neagră au blocat practic principala rută de export a Ucrainei. Paradoxal, fermierii americani, aflați la mii de kilometri distanță, ar putea fi cei care profită cel mai mult.
Președintele american Donald Trump a făcut din creșterea exporturilor agricole americane unul dintre obiectivele politicii sale comerciale. În acest caz, însă, eventualele câștiguri ale fermierilor americani ar avea mai puțin de-a face cu tarifele sau acordurile comerciale și mai mult cu combinația dintre seceta din Europa și războiul Rusiei împotriva Ucrainei, scrie Politico.
Comisia Europeană estimează că UE va importa aproximativ 25 de milioane de tone de porumb între iulie 2026 și iunie 2027, față de 19,3 milioane de tone în precedentele 12 luni. Producția internă a scăzut cu aproximativ 10 milioane de tone.
Ucraina furnizează în mod obișnuit aproximativ jumătate din porumbul importat de UE, însă în iulie și august porumbul american a reprezentat deja peste două cincimi din importurile europene, depășind Ucraina.
Pentru Kiev, blocarea exporturilor maritime reprezintă însă o problemă mult mai gravă decât pierderea unor contracte, relatează Kyiv Independent.
Ministrul ucrainean al Agriculturii, Taras Vîsoțki, estimează că, dacă ruta Mării Negre rămâne blocată, cel puțin 30 de milioane de tone de produse agricole, în valoare de peste 10 miliarde de dolari, ar putea rămâne neexportate. Pierderile ar putea reduce PIB-ul Ucrainei cu până la 5%, într-un an în care FMI estimează o creștere economică de numai 1–1,6%.
Fără veniturile obținute din această recoltă, fermierii ucraineni ar putea lăsa anul viitor necultivate până la 7 milioane de hectare.
Porumb ieftin, transport scump
De ce nu poate Ucraina să trimită pur și simplu mai mult porumb pe cale rutieră sau feroviară către UE?
Problema este economia transportului. Porumbul este voluminos, are o valoare relativ mică pe tonă și este transportat în cantități foarte mari. De aceea, transportul maritim a fost întotdeauna cea mai ieftină soluție pentru Ucraina.
Înaintea actualelor perturbări, aproximativ 90% din exporturile agricole ucrainene erau transportate pe mare, inclusiv porumbul destinat unor piețe importante precum Spania, Italia și Olanda.
Atacurile rusești au făcut ca exporturile agricole prin porturile din zona Odesa să fie practic blocate.
Calea ferată, șoselele și transportul pe Dunăre mențin o parte din comerț, dar nu pot prelua volumele transportate anterior pe mare. În august, Ucraina a exportat doar aproximativ o treime din cantitatea pe care ar fi putut-o exporta în condiții normale.
Citește și: Vânătorea de nave în Marea Neagră: Ucraina lovește petroliere, Rusia, vase cu cereale
Iar rutele alternative sunt mult mai scumpe. Asociația ucraineană a agribusinessului estimează că înlocuirea transportului maritim adaugă aproximativ 41 de euro pentru fiecare tonă. Pentru cantitățile care trebuie redirecționate, costurile suplimentare de transport ar putea depăși 1,1 miliarde de euro.
Există și o problemă de geografie. O parte dintre regiunile europene care au nevoie de mai mult porumb se află în vestul și centrul continentului și sunt obișnuite să primească cereale importate pe mare. Astfel, porumbul transportat din America de Nord sau de Sud poate ajunge mai ușor pe unele piețe europene decât cerealele din Ucraina, aflată la granița estică a UE.
Alexander Döring, secretarul general al FEFAC, organizația europeană a industriei furajelor, spune că producătorii europeni caută în principal porumb din America de Nord și de Sud pentru a acoperi creșterea importurilor. În opinia sa, Ucraina are șanse reduse să acopere o parte semnificativă din deficitul suplimentar.
Porumb american pentru Europa
Pentru agricultorii americani, deficitul de porumb din Europa creează o oportunitate comercială într-o piață în care SUA sunt deja un furnizor important.
Statele Unite sunt cel mai mare producător și exportator de porumb din lume, iar Uniunea Europeană este una dintre principalele piețe pentru produsele agricole americane. În 2025, exporturile agricole americane către UE au atins un nivel record de aproximativ 14,5 miliarde de dolari, în creștere cu 13% față de anul precedent, iar USDA indică vânzările de porumb printre factorii care au susținut această creștere.
Washingtonul încearcă în același timp să extindă piețele externe pentru produsele agricole americane. Administrația Trump a anunțat pentru 2026 șase misiuni comerciale dedicate agriculturii, prezentate de Departamentul Agriculturii drept parte a eforturilor de creștere și diversificare a exporturilor americane.
În cazul porumbului, însă, eventualele câștiguri ale fermierilor americani nu pot fi atribuite exclusiv politicii comerciale a administrației Trump. Situația este determinată în primul rând de condițiile de pe piața europeană și de problemele logistice ale Ucrainei. Recolta de porumb a UE este estimată în acest an la doar 50,1 milioane de tone, aproape cel mai scăzut nivel din ultimele două decenii, iar importurile europene ar putea crește cu 8–9% în sezonul 2026/2027.
În aceste condiții, furnizorii externi au o oportunitate mai mare de a acoperi deficitul european. Pentru SUA, care dispun de o industrie agricolă orientată puternic spre export, aceasta poate însemna o creștere a vânzărilor de porumb către Europa. Dar avantajul american este, în esență, unul conjunctural: Europa are nevoie de mai mult porumb tocmai când producția proprie scade, iar războiul Rusiei limitează capacitatea Ucrainei de a-și exporta cerealele pe rutele tradiționale.
Astfel, dacă fermierii americani vor câștiga o parte mai mare din această piață, nu va fi neapărat rezultatul unui nou acord comercial între Washington și Bruxelles, ci al unei combinații între deficitul european, avantajele logistice ale transportului maritim și dificultățile cu care se confruntă principalul furnizor regional, Ucraina.
(FOTO: AGERPRES FOTO / EPA)
