Institutul Național al Magistraturii (INM) și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) din România au trimis, între 7 și 11 septembrie 2026, o delegație la Academia de Justiție a Turciei, în cadrul unui program de instruire pe teme de drepturi ale omului organizat împreună cu agenția turcă de cooperare TİKA.
Potrivit comunicatului emis de Consiliul Judecătorilor și Procurorilor din Turcia (HSK), din delegația română au făcut parte: Simona-Camelia Marcu, directoarea Institutului Național al Magistraturii; Denisa-Angelica Stănișor, Fănel Mihalcea și Ioan Sas, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii; Andreea-Simona Uzlău, secretar general al CSM și Adrian Cătălin Oancea, șeful Departamentului de Relații Internaționale din cadrul INM.
Delegația a fost primită de conducerea HSK și a discutat despre structura, atribuțiile și funcționarea celor două consilii judiciare, precum și despre repunerea în funcțiune a Rețelei Consiliilor Judiciare din Balcani și zona Euro-Mediteraneană.
Formal, vizita se încadrează în șirul de schimburi de experiență dintre instituții judiciare europene. Contextul în care are loc, însă, ridică semne de întrebare deoarece HSK, instituția-gazdă, este chiar organismul pe care rapoarte succesive ale Consiliului Europei, ale Comisiei de la Veneția și ale unor organizații internaționale de drepturi ale omului îl descriu drept principalul instrument prin care puterea executivă de la Ankara a preluat controlul asupra justiției turce.
O instituție „capturată”, potrivit organismelor europene
Potrivit unor analize ale Human Rights Watch, ale Comisiei Internaționale de Juriști și ale organizației Turkey Human Rights Litigation Support Project, independența structurală a magistraturii turce a fost demontată începând cu reforma constituțională din 2017, care a consolidat puterile președintelui.
HSK ar funcționa, potrivit acestor surse, sub control politic direct din moment ce o parte dintre membrii săi sunt numiți de președinte, iar restul sunt aleși de un Parlament dominat de coaliția de guvernare, judecătorii nemaifiind aleși de colegii lor, așa cum recomandă standardele internaționale.
Situația s-ar fi agravat în februarie 2026, când președintele Recep Tayyip Erdoğan l-a numit pe Akın Gürlek în funcția de ministru al Justiției — funcție care, potrivit legii turce, îl transformă automat și în președinte al HSK, instituția vizitată acum de delegația română.
Comisia de la Veneția a atras atenția în mod repetat că această suprapunere de funcții extinde controlul prezidențial asupra întregului sistem judiciar.
Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Michael O’Flaherty, a publicat în urma unei vizite oficiale în Turcia un memoriu în care cere reforme structurale urgente pentru protejarea independenței justiției și a libertăților fundamentale, semnalând inclusiv utilizarea largă și arbitrară a legislației anti-teroriste pentru a reprima vocile critice, avocații și organizațiile societății civile.
Avocați hărțuiți, judecători transferați
Rapoarte recente ale Consiliului Europei documentează un tipar de presiuni asupra profesiei de avocat în Turcia: refuzarea accesului avocaților în instanțe, excluderea lor din ședințe, blocarea întâlnirilor cu clienții aflați în arest și restricționarea accesului la dosare. Baroul din Istanbul, unul dintre cele mai importante din țară, a fost el însuși ținta unui dosar penal pentru „propagandă teroristă”, după ce a cerut o anchetă independentă privind moartea a doi jurnaliști uciși în Siria.
Procesul de aderare a Turciei la UE a fost îngheţat timp de ani de zile după ce au fost declanşate negocierile de aderare în 2005, acestea intrând în impas după ce Ankara a început un amplu proces de reprimare a disidenței după lovitura de stat eșuată din 2016.
Aceleași surse arată că mecanismul de promovare și disciplinare a magistraților a fost folosit pentru a avansa judecători apropiați puterii, pentru a sancționa magistrații care pronunță hotărâri favorabile inculpaților și pentru a-i transfera brusc, uneori în posturi îndepărtate.
Probleme și la CEDO
Potrivit unor date citate în audieri parlamentare americane, Turcia ar avea peste 80 de hotărâri neexecutate ale Curții Europene a Drepturilor Omului, iar președintele propriei Curți Constituționale ar fi recunoscut public, în februarie 2026, că instituția nu are mijloace pentru a impune aplicarea deciziilor CEDO.
Cazul activistului Osman Kavala, deținut din 2017 în pofida unor hotărâri obligatorii ale CEDO care cereau eliberarea sa, a dus la declanșarea unei proceduri excepționale de infringement din partea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei — un pas rar folosit doar atunci când un stat membru refuză să pună în aplicare o hotărâre a Curții.
Turcia a fost condamnată în mod repetat de către CEDO în ultimii ani din cauza nerespectării drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește libertatea de exprimare, însă a respins cu consecvență constatările curții internaționale și a refuzat să aplice deciziile executorii ale acesteia.
La acestea se adaugă situația presei. Reporteri Fără Frontiere a plasat Turcia pe locul 163 din 180 de țări în Indexul Libertății Presei pe 2026, în scădere față de anul anterior, iar organizații locale de drepturi ale omului raportau, la finalul anului 2025, cel puțin 29 de jurnaliști încarcerați și sute de persoane cercetate sau reținute pentru postări pe rețele sociale.
