Peste 1.100 de judecători și procurori au semnat pentru a transmite 33 de propuneri de modificare a proiectului de lege privind salarizarea personalului bugetar. Scrisoarea urmează a fi transmisă către Ministerul Muncii în legătură cu noua lege a salarizării.
Semnatarii cer ca judecătorii cu grad de Înaltă Curte să fie plătiți precum premierul țării, adică la coeficientul de 7,50. Acesta se înmulțește cu valoarea de referință de 4.100 de lei, salariul maxim brut cerut fiind de 30.750 de lei. Guvernul a propus pentru judecătorii de la instanța supremă un coeficient de 5,50, adică 22.150 de lei brut lunar.
Semnatarii susțin că „funcția de judecător/procuror este evaluată prin aceleași repere utilizate pentru funcțiile administrative și de conducere, fără o valorificare adecvată a rolului constituțional, ceea ce conduce la o subevaluare structurală a funcțiilor jurisdicționale”.
Mai mult, dacă justiția este putere constituțională, funcțiile judiciare supreme nu pot fi poziționate exclusiv în zona rezervată funcțiilor administrative de nivel înalt.
Mai puțin decât politicienii
Semnatarii mai sunt nemulțumiți de faptul că „judecătorul cu grad de Înaltă Curte de Casație și Justiție beneficiază de un coeficient maxim de 5,50″, în timp ce „numeroase funcții de demnitate publică numite beneficiază de coeficienți superiori: Prim-ministru – 7,50, Viceprim-ministru – 6,60, Ministru – 6,50, Președintele Curții de Conturi – 6,26, Președintele Consiliului Concurenței – 6,26, Avocatul Poporului – 6,26, Președintele AEP – 6,26, Secretarul General al Guvernului – 6,26″, lucru care nu este normal din punctul de vedere al celor 1.100 de magistrați.
Tot ei mai susțin că „independența economică a magistraților trebuie să existe de la intrarea în magistratură, nu doar la finalul carierei”. Cu toate acestea, „diferența dintre judecătorul de bază (3,59) și judecătorul ÎCCJ cu peste 20 de ani vechime (5,50) este de numai 1,91 puncte coeficient”.
Vor independență financiară garantată
În plus, ei mai sunt nemulțumiți de faptul că, în lege, „independența economică este afirmată, dar nu este garantată efectiv”. De asemenea, un articol „prevede că majorarea cheltuielilor de personal nu poate depăși creșterea nominală a PIB, iar astfel salariul magistratului devine dependent exclusiv de politica fiscală”. Semnatarii mai cer ca diferența salarială tranzitorie să fie inclusă în baza de calcul privind pensia. În concluzie, cei 1.100 de judecători și procurori vor ca în lege să fie introdus un articol care să prevină diminuarea directă sau indirectă a remunerației acestora.
Mai mult, premiul de performanță prevăzut în lege ar trebui acordat întregului sistem judiciar, din moment ce magistrații, în condiții de deficit de personal, au avut o rată de soluționare a dosarelor de 102%, deci s-ar ajunge în situația în care ar trebui să fie premiați cu toții.
Reprezentanții magistraturii au transmis Ministerului Muncii un document de observații față de proiectul noii legi a salarizării unitare a personalului din sectorul public, semnalând probleme de metodologie, transparență și ierarhizare care afectează în mod specific familia ocupațională Justiție.
Una dintre criticile centrale vizează arhitectura sistemului de grade salariale, despre care magistrații susțin că este construită în jurul funcțiilor manageriale, cu efectul comprimării progresiei jurisdicționale. Concret, diferențele dintre nivelurile succesive de jurisdicție s-ar diminua, iar promovarea profesională — de la judecătorie la tribunal, curte de apel sau Înalta Curte — ar fi insuficient valorificată din punct de vedere salarial, ba chiar penalizată în interacțiunea cu diferența salarială tranzitorie prevăzută de proiect.
„Independența economică” — principiu fără mecanism
Deși proiectul consacră expres principiul independenței economice a magistratului, documentul transmis Ministerului Muncii atrage atenția că acesta rămâne o declarație fără mecanisme efective de protecție. Nu există o corelare reală între această garanție, valoarea de referință utilizată în calcul și regimul diferenței salariale tranzitorii, ceea ce face ca independența economică să nu fie asigurată în mod efectiv, stabil și previzibil.
Documentul conține 12 observații punctuale și 33 de solicitări de modificare, acoperind teme precum: introducerea unui criteriu distinct pentru funcția constituțională a magistraturii, reconfigurarea sistemului de grade, consolidarea garanțiilor privind remunerația, publicarea integrală a metodologiei de evaluare, realizarea unei evaluări de impact asupra sistemului judiciar, reglementarea transparentă a premiului de performanță și clarificarea regimului muncii suplimentare și de noapte pentru personalul din justiție.
Cine sunt semnatarii?
Avem, astfel, 1.141 de semnături, dintre care 650 aparțin judecătorilor activi și pensionari. Potrivit analizei făcute de PRESShub, 420 de judecători sunt activi și 230 sunt pensionari.
Din partea procurorilor, au semnat 425. Dintre aceștia, 360 sunt activi și 65 sunt pensionari. Lor li se adaugă 64 de cursanți ai Institutului Național al Magistraturii (INM), fiind auditori de justiție. Astfel, 26% dintre semnatari sunt pensionari. Lor li se adaugă cei 64 de cursanți INM, ceea ce înseamnă că aproximativ o treime din listă nu are un interes salarial imediat în această reformă.
România are aproximativ 4.400 de judecători și 2.300 de procurori în funcție. În total, 6.700 de magistrați.
Tabelul este deschis de câțiva judecători vocali, foarte activi pe rețelele sociale, care se visează viitori membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). O remarcăm pe Andreea Valeria David Iancu, tânără speranță transferată de la Sibiu la Judecătoria Alba Iulia, delegată vicepreședinte, apoi președinte de instanță de Secția pentru Judecători a CSM. S-a făcut remarcată prin pozele de pe scările instanței, unde protesta prin întreruperea programului de lucru din cauza legii salarizării. Mădălina Afrăsinie de la Tribunalul București este o altă semnatară, recunoscută pentru pozițiile politice exprimate pe rețelele de socializare, declarații ignorate de Inspecția Judiciară.
Alt semnatar vocal este Mugurel Arin Botu, de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, și el critic al guvernului și al oricărei tentative de reformă a legii de salarizare a magistraților.
De remarcat că niciun judecător de la instanța supremă nu semnează documentul. De la Curtea de Apel București a fost un singur susținător al demersului.
