Peştera Coliboaia din Munţii Bihorului, cunoscută pentru desenele rupestre vechi de peste 30.000 de ani, între primele cinci peşteri ca vechime din lume, a fost inclusă recent pe lista indicativă a României pentru UNESCO, primul pas spre recunoaşterea oficială ca sit al patrimoniului mondial.
Informaţia a fost prezentată joi, în conferinţă de presă, de managerul Muzeului Ţării Crişurilor, Gabriel Moisa şi muzeograful arheolog dr. Călin Ghemiş, direct implicat în explorări, studii şi documentarea sitului preistoric.
„Lucrăm la aceste demersuri încă din 2017, când am finalizat primul dosar. Ulterior, documentaţia a fost completată şi revizuită în repetate rânduri, pentru ca, în urmă cu trei ani, să fie reluată în atenţia Institutului Naţional al Patrimoniului. Instituţia a înaintat dosarul către UNESCO, care l-a acceptat la data de 15 aprilie anul curent şi l-a publicat pe site-ul oficial”, a declarat Călin Ghemiş.
Specialiştii consideră descoperirea una dintre cele mai importante din Europa în domeniul artei paleolitice.
„Peştera Coliboaia este foarte importantă pentru noi, pentru România, pentru Bihor, pentru că este un sit care a intrat în universalitate, în istoria omenirii. Sunt puţine momente şi puţine locuri prin care România ajunge cu adevărat în patrimoniul istoriei universale. Peştera Coliboaia este unul dintre ele. Importanţa acestui sit depăşeşte graniţele unei comunităţi sau ale unei ţări – vorbim despre o valoare universală, relevantă pentru întreaga umanitate. Prin această descoperire, România se înscrie pe harta marilor repere culturale şi ştiinţifice ale lumii”, a declarat, pentru Agerpres, managerul istoric Gabriel Moisa.
Situată în comuna Câmpani, pe cursul superior al Văii Sighiştelului, la o altitudine de 550 de metri, peştera are peste 1.066 de metri de galerii cartate şi o denivelare de 15 metri. Deşi cunoscută în literatura speologică încă dinainte de 1900, peştera Coliboaia a fost abordată din punct de vedere explorativ abia în 1981, când G. Halasi parcurge galeria activă ajungând până la sifonul 4, impracticabil, din cauza apei, nefiind remarcată intrarea în „Galeria desenelor”.
În 1997, sunt reluate explorările în această peşteră de o serie de speologi din cadrul Federaţiei Române de Speologie, însă cu toate acestea „Galeria desenelor” rămâne în anonimat până în septembrie 2009 când sunt remarcate desenele de aici. Echipa de speologi a anunţat conducerea FRS despre existenţa acestor desene, moment în care au fost luate o serie de măsuri de protecţie a acesteia. Explorările au fost oprite în noiembrie 2012, pentru a proteja galeria cu desene preistorice, accesul fiind permis doar specialiştilor, în condiţii stricte.
„Nu putem risca deteriorarea desenelor. Sunt extrem de fragile şi au rămas sigilate timp de zeci de mii de ani”, a precizat Călin Ghemiş. Experienţele negative din peşterile Lascaux şi Altamira, unde turismul necontrolat a afectat picturile rupestre, reprezintă un avertisment clar pentru specialiştii români.
Galeria desenelor, considerată cea mai valoroasă zonă a peşterii, are aproximativ 50 de metri lungime şi se află la circa 770 de metri de intrare. Cercetătorii cred că, în trecut, o mare parte a peşterii era decorată, însă viiturile şi modificările geologice au şters numeroase reprezentări. Pe pereţii acestei galerii au fost realizate 13 desene reprezentând: rinoceri, urşi, probabil un cal sau o felină, bizoni şi o serie de figuri neidentificate.
Datarea cu radiocarbon a şase probe prelevate între 2010 şi 2012 indică o vechime cuprinsă între 36.140 şi 32.000 de ani, majoritatea convergând spre aproximativ 33.000 de ani. Specialiştii afirmă că există dovezi clare ale prezenţei umane din Paleoliticul superior vechi, aparţinând culturii aurignaciene, asociată primilor Homo sapiens moderni din Europa.
Potrivit cercetătorilor, valoarea excepţională a peşterii constă în vechimea, unicitatea şi importanţa sa culturală. Descoperirea este considerată relevantă pentru înţelegerea sistemelor de credinţe şi a artei parietale din Paleolitic. Arheologul afirmă chiar că asistăm la „unul dintre primele vernisaje de artă ale lumii”.
În Galeria Desenelor, pe o lungime de circa 50 de metri, au fost identificate zece reprezentări rupestre, considerate de specialişti schiţe şi crochiuri de o valoare arheologică remarcabilă. Mai multe dintre ele, realizate în cărbune de lemn, redau animale care făceau parte din fauna observată de omul paleolitic în urmă cu zeci de mii de ani.
Printre figurile identificate se află un rinocer, propus chiar ca simbol al peşterii, reprezentat cu cele două coarne, urechile şi ochii bine conturaţi. Majoritatea desenelor sunt protome, adică redări parţiale ale animalelor, însă într-un singur caz apare reprezentarea completă a unui bizon. Specialiştii consideră că aceste opere ar putea avea legătură cu ritualuri şi practici asociate „magiei vânătorii”.
O altă reprezentare interpretată de cercetători este cea a unui cal aflat posibil în alergare, deşi imaginile rămân deschise mai multor interpretări. Analogii stilistice perfecte nu există, însă cele mai apropiate exemple ca tehnică de execuţie au fost identificate în Franţa, în celebra Peşteră Chauvet, descoperită în 1994 şi inclusă în patrimoniul UNESCO în 2014. Acolo, artiştii paleolitici foloseau crăpăturile naturale ale pereţilor pentru a reda anumite detalii anatomice ale animalelor, tehnică observată şi la Coliboaia.
Citește și: Instanța confirmă legalitatea reformei Romsilva: reorganizarea merge mai departe
La fel ca Peştera Chauvet, şi Coliboaia este închisă publicului pentru protejarea patrimoniului, modelul francez demonstrând însă că realizarea unei replici fidele pentru vizitare este posibilă.
Deşi includerea pe lista UNESCO ar putea aduce notorietate şi oportunităţi de finanţare pentru zonă, specialiştii exclud posibilitatea deschiderii peşterii pentru publicul larg. Monitorizările microclimatului au arătat că simpla prezenţă a câtorva persoane modifică temperatura din galerie şi poate afecta picturile.
În schimb, cercetătorii propun realizarea unui centru de vizitare sau a unui muzeu în apropierea Văii Sighiştelului, unde să fie recreate desenele şi atmosfera din interiorul peşterii. Un astfel de proiect ar putea transforma zona într-un important punct cultural şi turistic, după modelul unor comunităţi din Franţa care s-au dezvoltat în jurul siturilor paleolitice.
„Avem o peşteră care aparţine istoriei universale. Întrebarea este ce facem cu ea”, spun specialiştii, subliniind că situl din Bihor reprezintă una dintre rarele ocazii în care România intră în circuitul marilor descoperiri ale patrimoniului mondial.
Managerul Gabriel Moisa a menţionat că cercetările din Peştera Coliboaia au fost sprijinite de mai multe instituţii din România şi Franţa. Printre principalii finanţatori s-au numărat Consiliul Judeţean Bihor şi Primăria Oradea, care au susţinut logistic şi financiar proiectul prin intermediul Muzeului Ţării Crişurilor.
La cercetare au contribuit direct Muzeul Ţării Crişurilor şi Muzeul din Orgnac, Franţa, într-o colaborare româno-franceză considerată esenţială pentru studiul artei rupestre. Proiectul a beneficiat şi de sprijinul Institutului Naţional al Patrimoniului, al Federaţiei Române de Speologie, al Federaţiei Franceze de Speologie, al Administraţiei Parcului Natural Apuseni, Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor, precum şi al cluburilor de speologie din Oradea (Cristal), Arad şi Ştei.
(Sursa fotografiilor: Muzeul Ţării Crişurilor Oradea / Facebook)
Urmăriți canalul „PRESShub” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Urmăriți canalul „PRESShub” pe Telegram
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
