Pocăirea lui Simion. De ce e mai rău decât s-ar putea crede

Data:

Pocăirea lui Simion. Într-o mișcare surprinzătoare, liderul AUR, George Simion, i-a primit pe ambasadorul Israelului la București, Reuven Azar, și Yossi Dagan – șeful regiunii Shomron din Israel. Cu această ocazie, George Simion a dat o declarație prin care recunoaște rolul României în Holocaust.

Schimbare epocală de direcție? Sau simplu joc de fum și oglinzi?

Surpriza vine din faptul că, până acum, formațiunea AUR era cunoscută pentru o serie de derapaje antisemite, de punere sub semnul întrebării sau minimalizare a Holocaustului. ”O chestiune minoră”, cum se exprima la un moment dat co-președintele AUR, Claudiu Târziu.

George Simion a făcut publice rezultatele întâlnirii într-un comunicat în limba engleză, publicat cu destulă discreție pe pagina de internet a partidului. Nimic, însă, în limba română, pe pagina de Facebook a AUR.

De partea sa, Ambasada Israelului a explicat că a avut o serie mai largă de cerințe: o recunoaștere și o acceptare a responsabilității pentru Holocaustul evreilor români, mențiuni specifice ale masacrelor conduse de români, adoptarea definiției antisemitismului date de Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (IHRA).

Citește și: Cum a reacționat opinia publică din Israel după întâlnirea dintre George Simion și ambasadorul Reuven Azar

Aceasta include o denunțare clară a criminalilor de război, precum Ion Antonescu.

În sfârșit, liderii AUR ar trebui să susțină în mod explicit poziția educațională a guvernului român cu privire la Holocaust și să contracareze orice remarci disprețuitoare recente ale membrilor de partid, cum ar fi cele care minimalizează Holocaustul ca fiind o „chestiune minoră”.

Ambasada a subliniat că aceste puncte au fost atinse doar parțial în declarațiile lui George Simion.

Dar de ce această deschidere a partidului de guvernământ din Israel către un partid ce s-a remarcat adesea prin declarațiile sale antisemite?

Nu se poate exclude, evident, latura ”pedagogică” a demersului: pur și simplu, partea israeliană încearcă să determine un partid important din România să renunțe la comportamentul său detestabil și să-l alinieze la lumea civilizată. Un fel de îndreptare a păcătosului, dacă vreți.

Dar poate fi mai mult decât atât.

În acest moment, Likud, partidul principal al coaliției de guvernare din Israel, este puternic contestat în interior, din cauza unei controversate reforme a justiției ce pare menită să-l facă scăpat pe premierul eniamin Netanyahu de cele trei procese de corupție deschise pe numele său. Pur și simplu, Parlamentul ar putea desființa orice sentință a Curții Supreme.

Seamănă cu cazul Liviu Dragnea, iar reacția societății israeliene este similară cu cea din România anilor 2017-2018. Ba chiar mai mult: voci influente din sistemul de apărare sau din servicii atrag atenția asupra pericolului pe care adoptarea acestei legislații în reprezintă pentru societatea israeliană, edificată de la bun început pe principiile democrației liberale.

Citește și: Ambasadorul Israelului, despre întâlnirea cu Simion: Este o șansă pe care o acordăm, nu o carte albă

Pentru a putea promova legislația care să-l apere de rigorile justiției, Netanyahu are nevoie de sprijinul partidelor religioase și ultraconservatoare, care joacă un rol tot mai important pe scena politică.

Explicația este pur și simplu de natură demografică: numărul evreilor ultraotdodocși, cu viziuni extrem de conservatoare, este în continuă creștere – fiind estimat în jurul a 15% din populație.

Aceste comunități sunt subvenționate de stat, iar membrii lor, care se ocupă cu studierea textelor sfinte, nu îndeplinesc serviciul militar – o obligație sacrosanctă pentru restul populației, bărbați și femei.

Dependent de sprijinul partidelor religioase și ultraconservatoare, Netanyahu este împins către un illiberalism dur, o politică antiminoritară pe toate planurile și spre extinderea coloniilor evreiești în Cisiordania, cu consecințe importante asupra păcii și securității.

Mulți cetățeni israeleni cu vederi democratice – tineri dar nu numai – nu mai văd acum un viitor pentru țara lor și își procură pașapoarte străine, inclusiv românești. Iar formațiunea lui Netanyahu este izolată pe plan international. Inclusiv relațiile cu administrația SUA, aliatul istoric al Israelului, sunt acum la un nivel minim.

Încercând să iasă din izolare, Likud privește tot mai insistent către partidele conservatoire și de extremă dreapta din Europa, de la FIDESZ și PIS la Vox-ul spaniol, AFD-ul german sau Liga italiană și așa mai departe.

Cu politici ultraconservatoare și eurosceptice, aceste partide se țin însă departe de tot ce înseamnă antisemitism sau negarea Holocaustului. Este o temă care aduce mari prejudicii și prea puține câștiguri politice.

Excepția este România, unde AUR și-a bazat discursul pe cultul criminalilor de război și minimalizarea Holocaustului.

Puterea israeliană nu poate „vinde” societății o înțelegere cu naționaliștii ultraconservatori de la București fără o lepădare a acestora de antisemitism. Și acesta a fost scopul vizitei ambasadorului israelian la biroul lui George Simion.

De partea lor, liderii AUR înțeleg, de bună seamă, că o cantonare în radicalism și antisemitism îi va ține pentru totdeauna departe de putere.

Așa că au nevoie să devină frecventabili în perspectiva alegerilor din 2024, câtă vreme sondajele indică faptul că nicio formațiune nu va obține majoritatea, astfel încât orice coaliție va fi posibilă. Și de ce nu, alături de AUR, din moment ce George Simion tocmai s-a pocăit și a renunțat la antisemitism?

Să nu scăpăm din vedere că fostul premier Victor Ponta, devenit la un moment dat sfătuitor al lui George Simion în ale economiei, a ajuns între timp consilier personal al prim-ministrului Marcel Ciolacu.

Din această poziție, el lansează declarații eurofobe, precum cea de după tragedia de la Crevedia, cum că partenerii europeni preiau doar răniții ușor, din interese financiare, în timp îi lasă să moară acasă pe cei în stare gravă.

Premierul Ciolacu tolerează discursul eurofob al consilierului său, ceea ce ridică multe întrebări cu privire la adevăratul rol al lui Victor Ponta în zona de penumbră a guvernării.

Există un Plan B de cooptare la guvernare a AUR, după alegerile din 2024? A unui AUR spălat și coafat, desigur, devenit între timp frecventabil…

Citește și: Institutul „Elie Wiesel” îl critică pe ambasadorul Israelului, după întâlnirea cu liderul AUR: Manipularea memoriei Holocaustului

Dar cât de frecventabil poate fi, în realitate, partidul lui Simion?

Oricum, partea israeliană a subliniat că liderul AUR a răspuns parțial cerințelor. Dar chiar și dacă liderii partidului își vor cenzura ieșirile antisemite – rămâne de văzut dacă vor reuși asta cu membrii de rând ai partidului – multe nu se vor schimba în profunzime. Chiar și dacă George Simion va ajunge să-și pună țărână în cap la Yad Vashem.

Întâlnirea lui Simion cu reprezentanți israelieni s-a soldat doar cu un comunicat în limba engleză, făcut parcă pentru a trece neobservat.

Citește și: Cât de credibil este sondajul INSOMAR care îi arată pe AUR și pe Firea pe primul loc

Nici vorbă de vreo dezbatere în partid pe tema renunțării la antisemitism sau la abandonarea tezei potrivit căreia Antonescu a fost un erou.

Și oricum, mai puțin antisemit pe față – ca să nu sperie vânatul în exterior – AUR nu va deveni peste noapte mai puțin eurofob decât este în prezent.

Nici mai puțin filorus. Nici mai puțin homofob. Nici mai puțin nostalgic după Nicolae Ceaușescu și alte forme de dictatură.

AUR va rămâne „frecventabil” doar pentru cei care vor ține cu tot dinadinsul să se amăgească cu asta, în speranța că-i vor amăgi și pe ceilalți.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ovidiu Nahoi
Ovidiu Nahoihttp://rfi.ro
Ovidiu Nahoi este redactor șef al Radio France Internationale România. A fost redactor-șef al publicațiilor „Historia“ și „Foreign Policy“ (2007-2010) și corespondent la Bruxelles pentru Adevărul, în perioada 2010-2012. A realizat emisiuni pe teme de politică internațională la The Money Channel și TVR. A realizat documentarul „La Răsărit de Europa“, în regiunea Bugeac și Odesa, în 2014, pentru The Money Channel. Este autor al cărții „Povestiri de peste Prut“, apărută în 2019 la Editura Seneca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Cum să vopsești ouăle de Paște

Cum să vopsești ouăle de Paște, în roșu sau...

Ucraina a înăsprit legea mobilizării: Proceduri noi, amenzi, dar şi recompense

Ucraina are nevoie urgentă de soldaţi. Rada Supremă de...

Șansele coaliției PSD-PNL de a mai câștiga alegerile țin de un plan simplu | Aktual24

Șansele coaliției PSD-PNL de a câștiga alegerile parlamentare și...

Un județ cu tradiție în violență. Victimele par să fi descoperit cum se cere ajutor

Un județ cu tradiție în violență. Din cei aproape...