Am ascultat cu încântare concertul dirijat de Christian Badea la Sala Palatului, în cadrul Festivalului Enescu 2023. Desigur, despre performanța lui Renaud Capuçon și chiar despre superba execuție a simfoniei lui Saint-Saëns vor vorbi critici specializați.
Pe mine m-a cutremurat, înduioșat, răvășit interpretarea poemului simfonic „Isis”, despre care vreau să vă vorbesc acum.
Țin perfect de bine momentul în care, după munca titanică reprezentată de terminarea și orchestrarea după schițe a simfoniilor enesciene V și IV ( în această ordine), tatăl meu, Pascal Bentoiu, s-a întors într-o zi triumfător de la Palatul Cantacuzino.
Ne-a spus, mamei și mie, cum găsise în mapele nearanjate ale lui George Enescu, aflate la muzeu, schițele unui poem simfonic necunoscut, „Isis”. S-a înhămat imediat la o nouă restituire incredibil de grea.
Prima fază a fost cea a reconstituirii schițelor, întrucât maestrul scria dezordonat, doar pentru sine, cu multe tăieturi și adaosuri, uneori pe o pagină cu portative pe care DEJA SCRISESE ALTĂ LUCRARE, cu un creion diferit, chimic!
Citește și: Festival Enescu 2023. Sugestii pentru a 2-a săptămână.
L-am întrebat pe tata, care era exasperat, de ce Enescu nu utilizase altă coală.
„Făcea economie”, mi-a răspuns. Pe de altă parte, în mintea împărțită ca un computer superb organizat a maestrului Enescu, lucrurile erau clare, nu se gândise că un arheolog muzical va veni, peste decenii, să-i răscolească capitole neterminate de gândire.
Cu o imensă experiență a orchestrei (Bentoiu a scris el însuși opt simfonii și două poeme simfonice, patru concerte și trei opere), tata s-a înhămat apoi la terminarea lucrării și orchestrarea ei – adică la încredințarea liniilor melodice și ritmice ale lui Enescu diferitelor instrumente.
Lucru imposibil de făcut pentru cine nu ar fi cunoscut în cele mai mici detalii creația imensului înaintaș și nu ar fi avut și el o minte de compozitor (adică de arhitect sonor).
Citește și: „Otello”, dirijat de Zubin Mehta, un privilegiu pentru spectatorii Festivalului Enescu
Rezultatul final a fost deja auzit în mai multe interpretări, dar trebuie să spun că cea de ieri seară m-a cucerit prin poezie și mister.
Instrumentiștii orchestrei din Toulouse și corul doamnelor noastre au înțeles perfect spiritul poemului.
Isis era numele dat de Enescu prințesei sale, care era fără îndoială o minune, cel puțin în ochii îndrăgostitului său iubit.
Este pentru prima oară că am simțit, la Festivalul Enescu 2023, în poemul simfonic „Isis” expresia clară a acestui sentiment, manifestarea concretă a declarației de iubire.
Nu-l cunosc personal pe maestrul Badea, dar îi mulțumesc admirativ pe această cale. Sunt absolut convinsă că tatăl meu ar fi fost cucerit.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
