Munca de acasă le oferă europenilor mai multă flexibilitate, dar nu și mai mult timp liber. Un raport Eurofound arată că unul din trei angajați care lucrează cel puțin ocazional de acasă continuă să muncească și după încheierea programului, de peste trei ori mai des decât colegii care lucrează exclusiv de la sediu.
Situația s-a îmbunătățit semnificativ în ultimul deceniu, însă „dreptul la deconectare” rămâne una dintre marile provocări ale pieței muncii europene.
Eurofound definește munca în timpul liber drept desfășurarea unor activități profesionale în afara programului normal, de mai multe ori pe lună sau mai frecvent. Aceasta poate include răspunsul la mesaje, finalizarea unor sarcini, participarea la ședințe sau continuarea lucrului după încheierea formală a zilei.
În ansamblul forței de muncă din UE, 16% dintre angajați au declarat în 2024 că lucrează în timpul liber de mai multe ori pe lună. Diferențele sunt însă mari în funcție de organizarea muncii.
În rândul celor cu ore flexibile de început și sfârșit, ponderea ajunge la 26%, comparativ cu 12% pentru angajații cu program fix. Pentru telelucrători, nivelul este și mai ridicat: 32%, față de 9% pentru cei care lucrează numai la sediul angajatorului.
Telelucrătorii includ angajații care muncesc integral de acasă, cei aflați într-un regim hibrid regulat și cei care lucrează de la distanță numai ocazional. Categoria de 32% le reunește pe toate și nu înseamnă că fiecare tip de telemuncă produce același rezultat.
Datele privind contactarea în afara programului arată că lucrătorii hibrizi și cei care telelucrează ocazional sunt cei mai expuși. Aproximativ 34% dintre lucrătorii hibrizi și 28% dintre telelucrătorii ocazionali au fost contactați în afara orelor de lucru cel puțin de mai multe ori în luna anterioară sondajului.
Proporția este de 17% pentru angajații care lucrează exclusiv la sediul angajatorului. Nici această categorie nu este complet protejată de solicitările primite după program, ceea ce arată că disponibilitatea permanentă nu este o problemă limitată la telemuncă.
În cazul celor care lucrează integral de acasă, 53% au declarat că nu au fost contactați niciodată în afara orelor de lucru în luna analizată. Proporția este apropiată de cea de 52% înregistrată pentru angajații care lucrează numai de la sediu.
Diferența față de lucrătorii hibrizi poate fi legată de organizarea muncii, tipurile de posturi și relația dintre zilele petrecute la sediu și cele lucrate de la distanță. Raportul nu stabilește o singură cauză pentru aceste variații.
Eurofound arată că situația s-a îmbunătățit semnificativ din 2015. În acel an, 58% dintre telelucrători declarau că desfășoară activități profesionale în timpul liber de mai multe ori pe lună. Până în 2024, ponderea a coborât la 32%, o reducere de 26 de puncte procentuale.
Pentru angajații care lucrează numai la sediu, nivelul a rămas aproximativ stabil. Telelucrătorii continuă astfel să fie mai expuși muncii în timpul liber, dar diferența față de angajații de la sediu s-a redus.
Îmbunătățirea apare și în durata săptămânii de lucru. Proporția telelucrătorilor cu normă întreagă care depășeau 48 de ore pe săptămână a scăzut de la 22% în 2015 la 11% în 2024.
În același interval, ponderea telelucrătorilor care lucrau între 35 și 40 de ore pe săptămână a crescut de la 48% la 69%. Pentru angajații care lucrau exclusiv la sediu, proporția celor care depășeau 48 de ore a rămas la 7%.
Perioadele de odihnă s-au îmbunătățit și ele. În 2015, 34% dintre telelucrători declarau că nu beneficiază întotdeauna de cel puțin 11 ore de odihnă între două zile de lucru. Proporția a scăzut la 22% în 2024.
Nivelul rămâne mai ridicat decât în cazul angajaților de la sediu, unde 16% nu beneficiau de suficientă odihnă în 2024. Diferența s-a redus însă față de 2015.
Eurofound avertizează că flexibilitatea programului nu este identică cu autonomia angajatului. Un program poate varia în funcție de nevoile companiei, fără ca lucrătorul să decidă când începe sau încheie activitatea.
În 2024, 34% dintre angajații cu ore flexibile de început și sfârșit aveau programul stabilit integral de companie, fără posibilitatea de a-l modifica. Numai 14% își determinau complet singuri orele de lucru, iar 44% le puteau adapta în anumite limite.
Lucrătorii hibrizi beneficiază mai des de autonomie. Aproximativ trei din patru au un anumit control asupra programului, iar jumătate își pot adapta orele în anumite limite.
Autonomia poate susține echilibrul dintre muncă și viața personală, deoarece permite organizarea activităților profesionale în jurul responsabilităților familiale sau personale. Ea poate însă produce și un efect contrar atunci când este combinată cu un volum mare de muncă și cu așteptarea ca angajatul să rămână disponibil.
Raportul descrie această situație drept paradoxul autonomiei. Persoanele cu mai mult control asupra programului pot ajunge să lucreze mai mult, să accepte sarcini suplimentare și să extindă activitatea în timpul liber.
Analiza Eurofound estimează că angajații care lucrează de acasă desfășoară aproximativ o oră suplimentară de muncă pe săptămână față de cei care lucrează numai la sediu, după luarea în calcul a unor factori precum țara, sectorul, ocupația și genul.
Programul flexibil este asociat și cu săptămâni mai lungi. În 2024, 17% dintre angajații cu ore flexibile de început și sfârșit lucrau peste 48 de ore pe săptămână, comparativ cu 6% dintre cei cu program fix.
Angajații cu program flexibil au și mai puține perioade adecvate de odihnă. Aproximativ 30% au declarat că nu beneficiază întotdeauna de cele 11 ore consecutive între două zile de lucru, față de 13% dintre lucrătorii cu program fix.
Eurofound constată că volumul de muncă are un rol central. Angajații care nu au suficient timp pentru a-și termina sarcinile sunt mai predispuși să fie contactați după program, să lucreze în timpul liber, să depășească 48 de ore pe săptămână și să nu beneficieze de odihnă suficientă.
Numai aproximativ un sfert dintre angajații cu program flexibil au declarat că dispun întotdeauna de suficient timp pentru a-și finaliza sarcinile, comparativ cu o treime dintre cei cu program fix.
Dintre telelucrători, 70% au spus că au întotdeauna sau în majoritatea timpului suficiente ore pentru a-și termina munca. Proporția este de 75% pentru angajații care lucrează exclusiv la sediu.
Contactarea în afara programului are una dintre cele mai puternice legături cu stresul, presiunea psihică și deteriorarea echilibrului dintre viața profesională și cea personală. Instrumentele digitale permit continuarea activității din aproape orice loc, dar pot elimina limitele care marcau anterior sfârșitul zilei de lucru.
Raportul arată că monitorizarea digitală poate ajuta la înregistrarea orelor lucrate, dar devine problematică atunci când este intruzivă. Supravegherea intensă poate reduce autonomia și poate crește stresul angajaților.
La nivel național, dreptul la deconectare exista în 13 state membre în 2025. Acestea erau Belgia, Bulgaria, Croația, Cipru, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.
Citește și: Europa irosește competențele migranților. Ce înseamnă asta pentru România
Protecția diferă între țări. În unele state se aplică tuturor angajaților, iar în altele numai telelucrătorilor. Unele legislații formulează un drept explicit de a nu răspunde, în timp ce altele stabilesc obligația angajatorului de a evita contactarea în perioadele de odihnă.
Eurofound indică Franța drept unul dintre statele în care angajații sunt cel mai rar contactați în afara programului, după mai mulți ani de aplicare a regulilor privind deconectarea. Raportul consideră că aceste politici pot reduce presiunea disponibilității permanente.
Protecția nu ar trebui limitată la persoanele care lucrează de acasă. O proporție importantă a angajaților de la sediu primește, de asemenea, solicitări în afara programului, iar munca suplimentară poate apărea indiferent de locul în care este desfășurată activitatea principală.
Raportul Eurofound se bazează pe Sondajul european privind condițiile de muncă din 2015 și 2024, pe datele anchetei europene privind forța de muncă, pe cercetări naționale și pe contribuțiile corespondenților agenției din statele membre.
Cel puțin unul din cinci angajați din UE folosește în prezent o formă de telemuncă. În 2024, 16% lucrau de acasă ocazional, 9% în regim hibrid regulat, iar 3% integral de acasă, potrivit clasificării utilizate de Eurofound.
Telemunca este mult mai răspândită în nordul și vestul Europei decât în sudul și estul Uniunii. Diferențele dintre țări reflectă structura economiei, digitalizarea, tipurile de ocupații, cultura organizațională și regulile naționale.
Raportul nu concluzionează că telemunca produce automat program mai lung sau o deteriorare a sănătății. Efectele depind de autonomie, volumul de muncă, cultura companiei, monitorizare, rolul profesional și respectarea limitelor dintre muncă și odihnă.
Eurofound recomandă măsuri care să limiteze contactarea frecventă în afara programului, să îmbunătățească aplicarea regulilor privind timpul de muncă și să permită autonomia angajaților într-un cadru care previne orele excesive și programele imprevizibile.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(Sursa foto: Susanna Marsiglia / Pexels.com)
