Un episod crucial din istoria României. Istoria țării noastre ar fi avut un cu totul alt curs dacă, în primăvara anului 1917, generalul Alexandru Averescu, comandantul Armatei a 2-a, ar fi dat curs uriașei tentații de a ocupa Iașiul și de a-l răsturna pe regele Ferdinand, proclamând republica.
Rămas complet necunoscut marelui public care încă e hrănit cu versiunea glorificatoare a luptei românilor din Primul Război Mondial, episodul s-a repetat în 1919 de încă două ori și doar devotamentul celebrului ofițer a salvat dinastia, amânând cu două decenii trecerea țării la dictatura militară.
Generalul Averescu a avut în mână, la momentul respectiv, absolut toate atuurile pentru a prelua puterea: era de departe cel mai popular om din țară și adulat de soldați, deținea controlul asupra singurei forțe militare combatante care mai rămăsese din Armata română, avea susținerea din umbră a unei părți din clasa politică. Singurul lucru care a stat între el și statutul de dictator al României a fost voința: Averescu a putut, dar n-a vrut să dea curs ispitei.
Citește și: Interferențele Rusiei deranjează Europa în apropierea alegerilor
Contextul acestei răspântii cruciale în istoria țării noastre este unul, de asemenea, prea puțin cunoscut publicului. România intră în Primul Război Mondial la sfârșitul lui august 1916, după doi ani de neutralitate. Prost gândit și executat de o conducere incompetentă și coruptă, care furase banii de înzestrare cu armament și de pregătire a trupelor, planul de acțiune – Ipoteza Z – eșuează încă din primele zile.
Deși România este cea care, la 27 august 1916, atacă pe neașteptate în Transilvania, cea luată prin surprindere e tot armata română. În doar câteva săptămâni, situația devine critică, iar armatele Puterilor Centrale încep să înainteze dinspre Sud (mai întâi în Dobrogea, apoi și peste Dunăre) și dinspre Nord (peste Carpați).
Continuarea, în Aktual24.ro
Citește și: De ce haosul din PSD și PNL îi îndreaptă pe români spre AUR
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa imagine: Aktual24.ro)
