CEDO (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului) a condamnat marți, 27 octombrie, România într-o serie de dosare: de la procesul inechitabil în dosarul clinicii de fertilitate Sabyc, la interceptări autorizate de procuror în 2003 fără garanții de control independent și ancheta ineficientă privind moartea lui Iancu Sandu la Revoluția din 1989.
Primul dosar, citește: CEDO condamnă România pentru o condamnare pronunțată de fostul judecător Andi Mihai Malaliu fără audierea martorilor acuzării – PRESShub
Al doilea dosar: interceptările fără garanții
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a constatat că România a încălcat dreptul lui Nicolae Dogar la respectarea vieții private și a corespondenței, într-o cauză privind interceptări autorizate și prelungite de procuror în 2003. Judecătorii au reținut lipsa garanțiilor minime de control de către un judecător sau o altă autoritate independentă, dar au declarat inadmisibilă plângerea separată privind echitatea procesului penal. Hotărârea este definitivă.
CEDO a constatat încălcarea dreptului la respectarea vieții private, prevăzut de articolul 8 al Convenției, în cauza Dogar împotriva României, din cauza garanțiilor insuficiente care însoțeau interceptările autorizate de procuror în 2003.
Curtea a considerat că nu s-a demonstrat că măsurile puteau fi supuse unui control efectiv de către un judecător sau o autoritate independentă. Cauza privește legislația aplicabilă la momentul respectiv și nu înseamnă că toate interceptările sunt nelegale sau că sistemul actual de supraveghere încalcă automat Convenția.
În schimb, CEDO a declarat inadmisibilă plângerea privind dreptul la un proces echitabil, apreciind că procedura penală a respectat garanțiile necesare: reclamantul a putut contesta înregistrările, acestea nu au fost decisive pentru condamnare, iar instanțele au făcut demersuri pentru audierea martorilor absenți.
Dogar fusese condamnat definitiv în 2015 la cinci ani de închisoare pentru evaziune fiscală și spălare de bani.
Curtea a considerat că simpla constatare a încălcării dreptului la viață privată reprezintă o reparație suficientă pentru prejudiciul moral și a obligat România să îi plătească 1.000 de euro pentru cheltuielile de judecată.
Al treilea dosar: Iancu Sandu, împușcat într-un spital din Brașov
CEDO a constatat că România este responsabilă de o anchetă ineficientă privind moartea lui Iancu Sandu, împușcat la 24 decembrie 1989 în spitalul din Brașov în care era internat. Într-o hotărâre definitivă, judecătorii au stabilit că pedepsirea militarului care a tras nu înlătura obligația autorităților de a cerceta și celelalte împrejurări și responsabilități.
Soția victimei și cei doi copii ai săi vor primi fiecare 23.000 de euro daune morale și 500 de euro pentru cheltuielile procedurii.
Hotărârea în cauza Sandu și alții împotriva României pornește de la două anchete distincte: una privind împușcarea lui Iancu Sandu la Brașov și o alta, mai amplă, privind decesele produse în timpul Revoluției. Familia a susținut că al doilea dosar, în care rudele victimei s-au constituit părți civile, nu a lămurit toate responsabilitățile pentru moartea sa.
În primul dosar, Curtea Militară de Apel l-a condamnat definitiv pe militarul care a tras, la 22 mai 2001, pentru omor deosebit de grav. Pedeapsa a fost de trei ani și patru luni de închisoare. Instanța a stabilit că modul în care acesta deschisese focul încălca regulile militare și l-a obligat, în solidar cu Ministerul Apărării, să plătească soției victimei 75 de milioane de lei vechi, echivalentul a aproximativ 3.000 de euro, pentru prejudiciul material și moral provocat de deces.
Guvernul a invocat acea condamnare și despăgubirea pentru a susține că membrii familiei nu mai puteau pretinde calitatea de victime în fața CEDO. Judecătorii de la Strasbourg au respins argumentul. Procesul militarului și ancheta principală aveau obiecte suficient de diferite, iar reparația din 2001 privea pierderea soțului, nu suferința și incertitudinea cauzate de modul în care se desfășurase investigația mai amplă.
Curtea a explicat că, într-un asemenea caz, anchetatorii trebuie să poată analiza nu doar acțiunile celui care a folosit direct forța letală, ci și împrejurările în care aceasta a fost utilizată. Atunci când este necesar pentru a stabili dacă statul și-a respectat obligația de a proteja viața, cercetarea trebuie să includă și planificarea și controlul operațiunilor. Identificarea autorului împușcării nu închidea, prin ea însăși, aceste întrebări.
Ancheta principală fusese deschisă din oficiu în 1990 de procurorii militari. CEDO a analizat-o în limitele competenței sale temporale, care începe la 20 iunie 1994, data ratificării Convenției de către România. Reluând constatările din cauze anterioare privind Revoluția, Curtea a reținut durata excesivă, intervalele lungi de inactivitate, lipsa unei implicări suficiente a victimelor și informarea insuficientă a publicului despre evoluția dosarului. Concluzia sa este că familia Sandu a fost lipsită de o anchetă pe deplin efectivă.
Constatarea privește obligația procedurală care decurge din articolul 2 al Convenției, cel care protejează dreptul la viață. Hotărârea nu stabilește cine poartă toate răspunderile penale pentru moartea lui Iancu Sandu și nu înlocuiește procedurile interne. În urma acestei concluzii, judecătorii nu au mai considerat necesar să examineze separat plângerea privind durata procesului formulată în temeiul articolului 6, referitor la procesul echitabil.
Istoricul investigației principale se leagă de Dosarul Revoluției. În procedurile interne au fost trimiși în judecată fostul președinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu și fostul comandant al Aviației Militare, Iosif Rus. Trimiterea în judecată nu echivalează cu o condamnare. După mai multe etape de cameră preliminară, Înalta Curte a restituit dosarul procurorilor militari la 20 septembrie 2024, din cauza neregularităților rechizitoriului.
O comunicare transmisă de autoritățile române Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei la 10 octombrie 2025 arată că rechizitoriul nu permitea stabilirea obiectului și limitelor judecății, iar dosarul revenise la Secția parchetelor militare. Documentul consemnează și decesul lui Ion Iliescu, la 5 august 2025. În hotărârea Sandu, CEDO descrie restituirea din 2024 și precizează că părțile nu îi comunicaseră evoluții procedurale ulterioare.
Problema executării hotărârilor privind anchetele Revoluției a rămas pe agenda Consiliului Europei. Departamentul responsabil a anunțat la 1 octombrie 2026 că, în cursul unei misiuni la București din 23–24 septembrie, a discutat cu reprezentanți ai Parchetului General despre cauzele din grupul Asociația 21 Decembrie 1989 și alții. Informarea privește supravegherea executării hotărârilor europene și nu anunță o nouă trimitere în judecată în Dosarul Revoluției.
Pentru prejudiciul moral provocat de ancheta ineficientă, CEDO le-a acordat Elisabetei Sandu, Silviei-Andrada Sandu și lui Robert-Iancu Sandu câte 23.000 de euro, plus câte 500 de euro pentru costuri și cheltuieli. România trebuie să plătească în trei luni cele 70.500 de euro în total, cu eventualele taxe aplicabile. Sumele se convertesc în lei la cursul din ziua plății, iar întârzierea atrage dobânda stabilită în hotărâre.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.
(Sursa foto: CEDO)
