Luni, 20 iulie, înainte să înceapă nebunia de la Open Blues Brezoi, s-a ținut Romanian Blues Challenge – concursul care decide cine va duce steagul României la European Blues Challenge 2027 din Portugalia. Pe scurt: s-a cântat, s-a transpirat, s-a băut (probabil) și s-a decis viitorul nostru blues.
Gazda serii a fost inconfundabila Mama Kaz – simpatică, bonomă, cu un lipici la public de-ți venea să-i ceri rețeta. Femeia asta are o singură superputere: când zice „Come to Mama!” cu zâmbetul ei larg, toată lumea se topește și începe să se bucure ca la botezul unui copil pe care îl dorim simpatic peste niște ani. Gluma asta a devenit deja legendă la Brezoi.
Pe scenă au urcat, în ordine cronologică, niște trupe care au dat totul:
- 17:30 – Straight from the Bottle (adică „direct din sticlă” – probabil că știau ei ce spun)
- 18:00 – Midnight Bloom
- 18:30 – Rares Totu’s Midnight Sun
- 19:00 – Give’n’Take
- 19:30 – Andrei Cerbu Band
- 20:00 – MARCIAN PETRESCU & The Night Train Blues Band (trenul de noapte a venit la timp!)
- 20:30 – Cri Gri
- 21:00 – Jacqueline & The Initiative
- 21:30 – Alex Tomaselli Blues Band
- 22:00 – STEEL BLUES (oțelul a rămas rece, dar publicul s-a încins bine)
Juriul a fost internațional și serios, dar cu siguranță s-a distrat: Marc Loison (Franța), Denise Lester (Marea Britanie), Tommy McEwan (Australia), Ena Georgieva (Bulgaria) și Peter Podlovics (Ungaria). Observator oficial al competiției a fost avocatul Cezar Tita din partea RO BLUES Federation – omul care se asigură că totul e ca la carte (și că nimeni nu fură solo-urile).
O seară plină de suflet, de chitări care plâng frumos și de „Come to Mama!”-uri care au rămas în inima tuturor.
De la „Hapsânu” la European Blues Challenge: Alex Tomaselli, campionul nostru!
Alex, ce m-am bucurat când te-am văzut câștigător!
Ne cunoaștem de aproape 40 de ani! Pe vremea aia eram rockerii aceia îndârjiți ai sistemului comunist idiot. Tu veneai mereu cu chitara în spate când ne întâlneam la „Hapsânu” – porecla aproape legendară pe care tot tu i-ai pus-o lui Adrian Burtoi.
Ai fost primul fan declarat Rolling Stones pe care l-am cunoscut. La vremea respectivă era un lucru destul de exotic, pentru că noi trăiam cu toții într-o bulă zgomotoasă a Deep Purple și Led Zeppelin. Totuși, ascultam pe ascuns și Clapton, Johnny Winter, Muddy Waters sau orice alt american reușeam să prindem pe discuri. Că erau scumpe ca o butelie … dar cine conta pe atunci?
Prima oară când te-am văzut cântând a fost cu trupa Strada, într-un concert ținut în sala de festivități a Mecanicii din Galați. Concert mișto rău! Parfeu (Gabriel Neacșu) era la voce. Pe atunci ziceam că faceți rock. Astăzi zicem că e blues… sau blues-rock. Cum s-o fi chemând, important e că suna bine!
Prin anii ’90 ai ajuns la București și ai început să evoluezi serios. Te-am urmărit de la distanță, chiar și după ce m-am mutat și eu în capitală. Ne-am regăsit la Tășnad la festivalul lui Oti, apoi la Dărmănești la festivalul lui Marius.
Recunosc sincer: până acum câțiva ani nu știam prea multe despre parcursul tău, doar ce mai citeam prin presă. Dar de când te-am revăzut pe scenă, am rămas plăcut surprins de cât de mult ai crescut muzical. După atâția ani petrecuți în prima ligă a muzicii românești, era și normal să ajungi la nivelul ăsta.
După ce i-am ascultat pe toți concurenții, eram convins că tu vei câștiga. Și așa a fost!
Mă bucur enorm și sunt sigur că fanii blues-ului din România au un reprezentant pe cinste la European Blues Challenge 2027 din Portugalia. Sunt convins că o să urci pe podium… și mi-ar plăcea la nebunie să te văd pe prima treaptă!
Deja mă gândesc serios să facem bagajele și să venim primăvara viitoare în Portugalia să te susținem ca niște hooligans adevărați de blues.
Hai, Alex! România contează pe tine!
Cri Gri la Blues Challenge: când inima e folk-rock, dar sufletul e alături de blues
Fane dragă, ce bucurie să te văd din nou pe scenă!
Știam dinainte că Cri Gri nu cântă blues pur, și totuși… ce căutați voi aici, între chitări care plâng de dor? Răspunsul e simplu: ați venit să ne amintiți că rockul românesc are și bijuterii folk-rock delicate, pline de suflet și inteligență. Iar voi sunteți una dintre ele!
Cu tine mă cunosc tot de aproape 40 de ani (da, generația asta a noastră începe să fie suspect de bătrână). Am urmărit cu admirație evoluția ta spectaculoasă. După ce am citit cartea ta de interviuri, mi s-au adus înapoi toate amintirile alea amare-dulci despre cât de greu era să asculți sau să cânți rock în perioada aia idioată.
Ai cântat, ai creat și ai scos o groază de discuri frumoase împreună cu Vali (Andrei Valentin Baicu) – discuri pe care le-am ascultat cu drag și le apreciez sincer. Ai avut hituri extraordinare de-a lungul anilor, melodii care au rămas lipite de sufletele a zeci de mii de oameni.
M-am bucurat și m-am simțit onorat când ai acceptat să vii să cânți la lansarea site-ului Braila.net acum câțiva ani. Gestul ăla a însemnat mult pentru mine.
Ce ați cântat la Brezoi v-a reprezentat cu brio. Ai încercat să „bluzifici” puțin muzica ta frumoasă și a ieșit chiar bine – publicul a simțit vibe-ul. Dar, hai să fim sinceri și cu zâmbetul pe buze: nu era blues pur și nu putea să concureze în topul european al genului. Și știi ceva? Nu-i nimic rău în asta!
Drumul tău e altul, Fane. E un drum frumos, autentic, plin de creație proprie și de o amprentă inconfundabilă. Nu trebuie să forțezi nimic. Tu ai stilul tău, publicul tău și locul tău meritat în istoria rockului românesc.
Mă bucur că ai fost acolo, că ne-am revăzut, că ai cântat cu sufletul și că ai adus un strop din magia ta folk-rock într-o competiție de blues. Așa se face echilibrul frumos în muzică – cu respect și prietenie.
Bravo ție, Fane! Continuă exact așa cum știi tu.
Un final de seară cu suflet și speranță mare de blues românesc
După o seară plină de emoție, glume, chitări care au plâns și râs, Romanian Blues Challenge și-a încheiat misiunea. Mama Kaz a ținut publicul în palmă cu faimosul ei „Come to Mama!”, concurenții au dat tot ce au avut în ei, iar juriul internațional a ales cu inima. Alex Tomaselli a ieșit învingător meritat și va reprezenta România la European Blues Challenge 2027 din Portugalia. Alături de el, fiecare artist prezent și-a lăsat amprenta – unii prin blues pur, alții, precum Fane cu Cri Gri, prin frumusețea autentică a folk-rockului românesc.
La final rămâne un gust dulce de prietenie veche de zeci de ani, de muzică adevărată și de mândrie că bluesul românesc crește frumos. Felicitări, Alex! Succes la Portugalia – vom fi alături de tine cu sufletul și cu strigătele de susținere. Și să nu uităm: indiferent de podium, serile ca asta ne amintesc de ce iubim atât de mult muzica asta – pentru că unește oameni, trezește amintiri și ne face să simțim că trăim cu adevărat.
… Și mulțumim, Mihai Mugescu, inima ”Brezoiului Lumii”!
Citește și: Festivalurile de Blues din România – O pasiune care vibrează în fiecare vară
Citește și: Am fost Crimsonificat! O seară magică cu BEAT la Arenele Romane
Citește și: Cum să NU te ia dracu, deoarece și el are zile proaste!
