Vreme de un deceniu, o companie înființată de primarii UDMR din nordul județului Bihor colectează bani de la 70.000 de locuitori pentru epurarea apelor uzate și le deversează netratate în râurile Ier și Barcău. Instituțiile românești au știut, dar nu au făcut nimic.
Operatorul regional Apă Canal Nord-Vest este acuzat că deversează ape uzate insuficient tratate sau netratate. Garda de Mediu a confirmat neregulile și a amendat compania cu 50.000 de lei.
Povestea a ieșit la lumină prin munca jurnalistei și biologei Babos Krisztina, care publică pe platforma de investigații Átlátszó Erdély (Transilvania Transparentă). Documentația ei arată că firma Apă Canal Nord-Vest – operatorul regional pentru trei orașe mici și 19 sate din zona Săcueni – nu a epurat apele uzate pe care le-a colectat și facturat, ci le-a evacuat direct în cursurile de apă sau pe câmpuri, de unde poluanții s-au infiltrat în sol și în pânza freatică.
Apele Române, sesizate, au inspectat locul și au ridicat probe de apă.
Rezultatele analizelor chimice făcute la cererea Apelor Române sunt fără echivoc: concentrația de amoniu la locul de deversare depășea limita legală de 27 de ori. Turbiditatea (cantitatea de particule în suspensie, precum noroi, alge sau alte impurități, n.r.) – de șase ori, poluanții organici – de șapte ori, detergenții – de trei ori, iar uleiurile și grăsimile – de două ori.
Conform acestor date, nu vorbim despre o depășire marginală, tolerabilă statistic, ci despre o catastrofă sanitară și ecologică susținută, pe care cineva a ales sistematic să nu o vadă.
Garda de Mediu a intervenit la un moment dat, a amendat compania și a cerut conducerii companiei să transporte apele uzate cu cisterna la stații funcționale.
Zona în care se deversează este aria protejată Natura 2000 „Câmpia Ierului”, un habitat al vidrei, broaștei de mlaștină, țestoasei de baltă europene, țiparului și al mihălțului.
Cum a apărut firma primarilor UDMR
Compania Apă Canal Nord-Vest a luat naștere dintr-o decizie politică: primarii UDMR din nordul Bihorului au refuzat să adere la operatorul județean coordonat din Oradea și și-au construit propriul operator „autonom”.
Ani la rând, locuitorii din zonă au plătit tarife mai mari decât în Oradea pentru servicii mai proaste, banii publici au curs fără transparență, iar rețelele n-au fost extinse cu un metru.
Amenințări si apeluri către Ungaria lui Magyar
Când Babos Krisztina a publicat investigația, directorul companiei, Balogh Ferenc, s-a prezentat personal la domiciliul ei, însoțit de alți patru angajați. Unul dintre ei o mai contactase anterior, încercând să o convingă să renunțe la subiect. Intimidarea jurnalistei care documentează o poluare ilegală este, în această poveste, un detaliu care spune tot ce trebuie să știm despre reflexele instituționale ale celor implicați.
Povestea nu rămâne însă în interiorul României.
Ierului și Barcăul traversează granița. Poluanții ajung în Ungaria.
Jurnalista Babos Krisztina a trimis o scrisoare Direcției Naționale de Gospodărire a Apelor din Budapesta, cerând intervenție din partea autorităților maghiare.
Biologul Marton Attila, cercetător și coordonator al Comisiei de Mediu a partidului SENS, a mers mai departe: pe 5 iunie 2026, i-a scris personal noului ministru maghiar al Mediului, László Gajdos, solicitând utilizarea pârghiilor instituționale bilaterale pentru a opri deversările.
Scrisoarea semnalează că seceta din Câmpia Panonică agravează situația — debitul natural al râurilor este prea mic pentru a dilua poluanții — și că efectele riscă să devină ireversibile.
Marton Attila este un român de etnie maghiară, însă scrisoarea lui către un ministru din Ungaria nu este un gest de solidaritate etnică, ci unul de responsabilitate față de un mediu care nu cunoaște granițe administrative. „Suntem otrăviți de oamenii pe care i-am ales să ne protejeze”, a scris el, rezumând în câteva cuvinte o situație pe care zece ani mai multe instituții competente ale statului român au preferat să n-o vadă.
