Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis definitiv că Aeroportul Internațional Henri Coandă nu are dreptul la prelungirea licenței de explorare a resurselor de apă geotermală din perimetrul Otopeni, respingând astfel cererea Companiei Naționale Aeroporturi București (CNAB) și anulând sentința favorabilă obținută anterior la Curtea de Apel București. Decizia pune capăt unui litigiu în care un foraj situat pe un teren aflat sub o construcție ridicată de o firmă privată a blocat, ani la rând, exploatarea resursei.
Instanța supremă a admis recursul formulat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier, Petrolier și al Stocării Geologice a Dioxidului de Carbon (fosta Agenție Națională pentru Resurse Minerale) și a desființat parțial hotărârea prin care Curtea de Apel București obligase autoritatea să prelungească cu 14 luni valabilitatea licenței de explorare nr. 22860/2020, deținută de CNAB pentru perimetrul Otopeni – Aeroport.
Ce a dus la proces
Licența, acordată în 2020 pentru o durată de trei ani, viza explorarea apei geotermale prin două foraje: F1, folosit pentru extracție, și F2, prin care apa uzată termic urma să fie reintrodusă în zăcământ. Problema a apărut din cauza forajului F2, amplasat pe un teren revendicat de o firmă privată, Olimpia Parking S.R.L., care a ridicat deasupra acestuia o construcție cu patru niveluri și o suprafață de peste 5.400 de metri pătrați. Deși terenul fusese predat inițial spre folosință gratuită companiei aeroportuare printr-o hotărâre de guvern din 2000, suprapunerea cu numărul cadastral al societății private a împiedicat înscrierea dreptului în cartea funciară, iar între cele două părți s-a deschis un litigiu separat.
Blocată de imposibilitatea de a accesa forajul, CNAB a cerut autorității prelungirea licenței, invocând faptul că programul de lucrări depășea termenul de valabilitate, care expira la 20 iulie 2023. Autoritatea a răspuns că, potrivit legii, prelungirea se acordă doar dacă programul de explorare a fost executat integral — condiție neîndeplinită — și a sugerat companiei să solicite o licență nouă, după încetarea celei existente.
Ce a decis Curtea de Apel
Curtea de Apel București a considerat că lipsa accesului la foraj reprezintă un caz de forță majoră, neimputabil companiei aeroportuare, și a obligat autoritatea să prelungească licența cu 14 luni.
În schimb, Înalta Curte a stabilit că raționamentul instanței de fond este contradictoriu: recunoașterea forței majore nu poate justifica prelungirea unui contract, ci, dimpotrivă, atrage încetarea lui, conform propriilor clauze ale licenței și legii minelor. Completul de judecată a mai reținut că, la momentul pronunțării sentinței, licența expirase deja de drept, astfel încât nu mai exista un raport juridic activ care să poată fi prelungit — o cerere de suspendare a termenului de expirare fusese, de altfel, respinsă definitiv într-un alt dosar.
În plus, judecătorii au arătat că obligația de a obține accesul la terenurile necesare activității miniere revine, potrivit legii, titularului licenței și nu autorității, astfel că vina pentru blocajul cauzat de construcția ridicată de terțul privat nu putea fi transferată statului.
Ca urmare, ICCJ a respins definitiv cererea CNAB de prelungire a licenței, menținând doar celelalte capete ale sentinței care nu au fost atacate în recurs (respingerea excepțiilor de inadmisibilitate și de tardivitate).



