Sezonalitatea reprezintă una dintre principalele provocări pentru politicile europene în domeniul turismului.
Impactul acestui fenomen, care este de fapt o vulnerabilitate, diferă de la o destinație turistică la alta în Uniunea Europeană.
Concentrarea cererii turistice într-un număr limitat de luni – cel mai adesea în iulie și august – poate avea efecte importante (mai ales negative) asupra mediului, prin creșterea cantității de deșeuri produse și a consumului de apă și energie.
În același timp, sezonalitatea influențează piața muncii din turism, condițiile de angajare, calitatea serviciilor oferite și chiar sprijinul acordat industriei turistice de comunitățile locale.
Fenomenul are și consecințe economice: infrastructura și forța de muncă sunt utilizate doar o parte din an, ceea ce duce la costuri mai ridicate, eficiență redusă și o profitabilitate mai scăzută pentru companiile din sectorul turistic.
Vulnerabilitatea litoralului românesc
În 2024, potrivit Eurostat, regiunea cu cea mai mare cota de sezonalitate era „regiunea de Sud-est” din Romania (66%), care cuprinde Delta Dunării și litoralul Mării Negre, urmată de litoralul bulgăresc (ca 56%).
Cifra de 66% evidențiază una dintre vulnerabilitățile structurale ale turismului: infrastructura de cazare, forța de muncă și investițiile sunt utilizate intens doar într-o perioadă scurtă, ceea ce poate duce la costuri mai mari, dificultăți de recrutare și o rentabilitate redusă în extrasezon.
Pentru 2025, statistica este pe țări, nu regiuni, iar în această statistică România – în ansamblu – stă mai bine: aproximativ 30–40% din totalul nopților turistice din 2025 au fost concentrate în lunile iulie și august, ceea ce plasează țara în grupul statelor UE cu o sezonalitate importantă, dar nu extremă.
Eurostat indică faptul că România se află în același interval cu Franța, Slovenia, Italia, Suedia, Danemarca și Luxemburg.
Croația, în top
Eurostat definește o noapte turistică drept fiecare noapte în care un turist rezident sau nerezident doarme sau rămâne într-o unitate de cazare turistică.
În 2025, cele mai aglomerate luni în Uniunea Europeană au fost august, cu 16% din totalul anual, echivalentul a 501 milioane de nopți, și iulie, cu 15%, adică 460 de milioane de nopți.
Diferența față de sezonul slab este mare. În august, numărul nopților turistice din UE a fost de 3,6 ori mai mare decât în ianuarie, luna cea mai slabă, când au fost înregistrate 139 de milioane de nopți. Această diferență arată cât de mult depind multe destinații europene de vacanțele de vară, de vreme și de calendarul școlar.
Sezonalitatea este mai accentuată pentru nopți decât pentru sosiri. În iulie și august au fost înregistrate 31% din nopțile anuale, dar 26% din sosiri. Diferența sugerează că turiștii stau mai mult în unitățile de cazare în lunile de vârf, perioada care corespunde de obicei vacanței principale.
Croația este cazul cel mai puternic de concentrare sezonieră. În 2025, 54,5% din nopțile turistice din țară au fost înregistrate în iulie și august. În august, Croația a avut de 41,1 ori mai multe nopți turistice decât în ianuarie, ceea ce arată aproape dispariția fluxurilor turistice în lunile de iarnă.
Bulgaria și Grecia urmează în clasamentul dependenței de vară. Bulgaria a avut 43,4% din nopțile turistice în iulie și august, iar Grecia, 41,6%. În Grecia, luna de vârf a avut de 20,5 ori mai multe nopți turistice decât luna cea mai slabă.
La celălalt capăt, Malta, Germania și Finlanda au avut cea mai redusă concentrare în cele două luni de vară. Malta a înregistrat 21,9% din nopțile turistice în iulie și august, Germania – 24%, iar Finlanda – 24,1%. În aceste țări, sezonul turistic este mai bine distribuit sau există alte tipuri de turism care reduc dependența de vară.
Eurostat arată că toate statele membre au iulie și august ca luni dominante pentru turism, dar intensitatea diferă semnificativ. În 19 state membre, august a fost luna cu cele mai multe nopți turistice, iar în opt state membre luna de vârf a fost iulie.
Țările cu turism de schi sau cu atracții urbane și de afaceri pot avea o distribuție mai echilibrată
Austria și Finlanda, de exemplu, beneficiază de un al doilea vârf, mai mic, în sezonul de iarnă. Acest tip de distribuție ajută la o folosire mai stabilă a hotelurilor, restaurantelor, transportului și locurilor de muncă din turism. Iar în Austria, paradoxal, încălzirea globala a forțat regiunile de schi, care suferă de lipsă cronica de zăpadă și topirea puținilor ghețari „schiabili”, să se diversifice în stațiuni „all seasons”.
Tipul de cazare schimbă mult imaginea. Hotelurile au o sezonalitate mai redusă decât celelalte forme de cazare, în timp ce campingurile depind cel mai mult de vară. În 2025, 63% din nopțile petrecute în campinguri, inclusiv parcuri pentru rulote și vehicule recreaționale, au fost în trimestrul al treilea, adică iulie, august și septembrie.
În primul și al patrulea trimestru, campingurile au avut fluxuri foarte mici: 3% și 6% din nopțile anuale. Acest lucru reflectă dependența lor de vreme și faptul că multe campinguri sunt închise sau slab folosite în sezonul rece.
Pentru hoteluri, trimestrul al treilea a reprezentat 36% din nopțile turistice din 2025. Pentru locuințe de vacanță și alte cazări de scurtă durată, ponderea a fost de 43%. În Bulgaria, Croația și Grecia, hotelurile au depins de trimestrul al treilea pentru mai mult de jumătate din nopțile anuale, situație observată și în Montenegro și Albania.
Campingul care nu mai este camping
Franța are o particularitate importantă în campinguri: în primul rând, are una dintre cele mai mari piețe de camping din Europa, cu 6.608 campinguri turistice în 2024. În al doilea rând, campingul francez nu mai înseamnă doar corturi: locurile „echipate”, așa-numitele chalets/cabane au devenit majoritare.
În iulie și august 2025, aproape 94 de milioane de nopți au fost petrecute în campinguri/ în Franța, echivalentul unei cincimi din totalul anual al nopților turistice din țară, care a fost de 472 de milioane.
Vacanța acasă sau în străinătate
Diferențele dintre turiștii interni și cei internaționali sunt mai mici la nivelul UE.
Totuși, sezonul de vară este ușor mai lung pentru turiștii străini. Trimestrul al treilea a concentrat 42% din nopțile turiștilor internaționali și 40% din nopțile turiștilor interni. Septembrie a reprezentat 11% din nopțile turiștilor străini, față de 9% pentru turismul intern.
În țările foarte sezoniere, diferența dintre turiștii străini și cei interni devine mai clară.
În Croația, 69% din nopțile turiștilor internaționali au fost în trimestrul al treilea. În primul și al patrulea trimestru combinate, turiștii străini au generat doar 7% din nopțile anuale în Croația, față de 23% pentru rezidenții croați care au călătorit în propria țară.
Pentru destinații, această concentrare are efecte economice și sociale directe. Lunile de vârf aduc venituri, locuri de muncă sezoniere și consum local, dar pot aduce și presiune pe locuințe, apă, transport, deșeuri, plaje, drumuri și servicii publice. În lunile slabe, aceeași infrastructură poate rămâne subutilizată, iar lucrătorii sezonieri au venituri instabile.
În căutarea echilibrului
Eurostat subliniază că o distribuire mai echilibrată a turismului pe parcursul anului poate crește sustenabilitatea și competitivitatea destinațiilor europene. Extinderea sezonului, atragerea de vizitatori în luni mai puțin aglomerate și folosirea mai bună a infrastructurii existente pot reduce presiunea din vârful verii și pot oferi afacerilor un venit mai stabil.
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului 2eu.brussels, o inițiativă a Euronium.Brussels, în parteneriat cu PRESShub, dedicată explicării modului în care legislația europeană influențează economia, companiile, societatea și cetățenii.)
(FOTO: Inquam Photos / George Călin)
