Judecătoarea Grațiela Milu (foto) a publicat o analiză a Raportului privind starea justiției pe 2025, dat publicității de CSM la finele lunii iulie. Concluzia sa este că volumul de dosare trebuie citit diferențiat pe tipuri de instanțe și categorii de cauze, nu ca o cifră brută, pentru a fundamenta corect deciziile privind resursele umane și normarea muncii în magistratură.
Judecătoarea Grațiela Milu a analizat datele din Raportul privind starea justiției pe anul 2025, publicat de Consiliul Superior al Magistraturii la sfârșitul lunii iulie, deși termenul legal de publicare era 15 februarie. Analizat a fost și Tabloul de bord privind justiția în UE, datele disponibile fiind pentru anul 2024. Potrivit judecătoarei, scopul acestor date nu este unul „pur statistic”, ci trebuie să stea la baza deciziilor privind dimensionarea schemelor de personal, alocarea resurselor umane, digitalizarea și simplificarea procedurilor judiciare.
Judecătoriile, singurele instanțe cu volum în creștere
Potrivit datelor citate de Milu, în 2025 au fost înregistrate 2.476.473 de dosare la nivel național, față de 2.500.002 în 2024, o ușoară scădere per ansamblu. Privite pe categorii de instanțe însă, situația este diferită: judecătoriile au înregistrat 1.923.046 de dosare, cel mai ridicat nivel din ultimii cinci ani, în timp ce tribunalele (402.900 dosare), curțile de apel (138.956) și Înalta Curte de Casație și Justiție (12.585) au consemnat toate cele mai scăzute niveluri din ultimii cinci ani.
Judecătoarea subliniază că această divergență arată necesitatea unei analize diferențiate pe tip de instanță, nu a uneia globale.
Peste jumătate din cauzele civile de la judecătorii, cereri „repetitive”
Al doilea aspect adus în discuție de Milu ține de structura dosarelor. Din cele 1.256.678 de cauze civile noi înregistrate la judecătorii, 752.788 sunt cereri de încuviințare a executării silite (59,9%), iar 150.081 sunt cereri cu valoare redusă (11,9%). La acestea se adaugă litigiile cu profesioniști, unde alte zeci de mii de cereri se încadrează în aceleași categorii.
În total, potrivit datelor citate, cererile de încuviințare a executării silite reprezintă 40,73% din toate cauzele noi de la judecătorii, iar cele cu valoare redusă încă 14,77% — împreună, aproape 1 milion de dosare, adică circa jumătate din volumul anual al judecătoriilor. Magistrata consideră că aceste categorii de cereri, care nu necesită o intervenție jurisdicțională complexă, reprezintă „un potențial real de eficientizare” prin simplificare legislativă, digitalizare și utilizare prudentă a inteligenței artificiale.
România, poziție intermediară în clasamentele europene
În a doua parte a analizei, judecătoarea Milu compară situația din România cu datele din Tabloul de bord privind justiția în UE 2026 (EU Justice Scoreboard), care reflectă statisticile aferente anului 2024. România se situează pe primele locuri la numărul de cauze civile și comerciale noi înregistrate în primă instanță, însă, dacă se ia în calcul totalul cauzelor noi (civile, comerciale, de contencios administrativ etc.), țara ocupă o poziție intermediară, ușor spre prima jumătate a clasamentului. La durata estimată de soluționare a cauzelor, România se plasează de asemenea la mijlocul clasamentului.
Concluzia judecătoarei este că un număr mare de dosare, privit izolat, „poate crea o imagine înșelătoare” și nu înseamnă automat nici litigiozitate ridicată, nici ineficiență a sistemului.
Citește și: Cine este Dracopol, fondatorul ONG-ului care l-a reclamat pe polițistul Marian Godină
Date riguroase, transparență instituțională
Milu subliniază că politicile din justiție nu pot fi construite exclusiv pe numărul brut de dosare, ci trebuie să țină cont simultan de structura și complexitatea cauzelor, gradul de ocupare a posturilor, volumul efectiv de muncă și posibilitățile de simplificare și digitalizare. Ea cere, de asemenea, ca datele să fie „colectate riguros, raportate loial și publicate în timp util”, ca argument pentru alocarea resurselor legislative, financiare și de personal necesare sistemului judiciar.
